Jurnal de album – fila 10

Iarasi n-am mai scris demult si se aduna cuvinte cam multe in jurnalul de album.

Pe 2 mai, fix cu 1 luna inainte de lansarea oficiala, am ascultat pentru prima oara albumul asa cum va fi el pe disc. Pana atunci am tot lucrat impreuna cu Victor pentru una sau alta din ale bucatariei de studio. Asta a insemnat sa trag chitari adiacente, sa periem track-uri etc. Pentru una din piese (nu spui care) am gasit un final care initial nu-mi venise in minte….ce mai! munca in toata regula! 🙂

Pe 2 mai insa, desi furata din Bucuresti si dusa la mare (cica sa lucrez sarat, ceea ce s-a si intamplat), am primit piesele si m-am pus pe ascultat.

Cine a facut vreodata paine si a scos-o fierbinte din cuptor…cine a facut vreodata un colier si apoi l-a pus la gat…cine a desenat coperta unei felicitari si apoi a trimis-o catre cineva drag (si exemple ar mai fi) intelege emotia si bucuria mea mai bine un pic.

Am plans, am ras, m-am fastacit, m-am inrosit, m-am concentrat pe ascultare, am analizat, apoi iarasi m-am bucurat.

Apoi mi-am revenit, am mai dat telefoane, am mai scris 47 de e-mailuri … 🙂

Acum stau si ascult versiunea 2 de final, ca sa zic asa. Au mai fost mici-minuscule-micro modificari.

Partea complicata ma asteapta in noaptea asta insa. Trebuie sa fac ordinea pieselor si…well….asta-i greu! Pentru live mai e cum mai e, pentru un album despre care stii ca ramane pentru totdeauna….asta-i greu tare!!!

Dupa ce stabilesc ordinea mai am de completat 4 documente, ca asa-i in productie. Piece of cake…. 🙂

Cu drag pot sa anunt ca pentru album  am primit sprijinul frumos al unor prieteni care au un hotel dragut in Vama Veche, unde poposesc in fiecare an de ani buni incoace. Liniste, curat, verde, cosy, camere dragute. Cand vreti sa ajungeti in Vama puteti sa alegeti linistit locusorul asta (ale carui preturi sunt indecent de mici pentru ce mai stiu in “statiune”, dar aici nu vreau sa inteleg de ce, doar sa ma bucur 🙂 ) si pentru cafeaua turceasca si pentru biblioteca din receptie (daca nu ati luat carti de acasa) si pentru alte lucruri care sunt specifice si pe care va lasa sa le descoperiti la fata locului.

Tot pentru album si-a oferit sprijinul si Atelierul MooZ . Mooz e loc magic de inventat tricouri, esarfe (unele fiind favoritele Corului Madrigal 🙂 ) , bijuterii si, mai ales, obiecte superbe mozaicate (mese, casete, veioze…ah…veiozele…). Mooz va fi prezent la lansare si apoi ma va insoti in multe locuri. Pentru ca meritam 🙂

Voi mai vorbi despre prietenii acestia care au ales sa ma ajute, asa cum voi mai vorbi si despre Alex Ciuca (hoinaru pre numele lui de scena blogging) si care a tras de mine (tot el!) sa schimbam site-ul alinamanole.ro . De aproape 2 ani tot vorbim despre asta. Am amanat de parca era vorba despre mers la medic 😀 In cele din urma ne-am “prins” reciproc la o intalnire face-to-face si acum site-ul are o minunata pagina care anunta faptul ca se lucreaza 🙂

Voi mai vorbi si despre Raluca si Raul, care desi sunt la Varsovia, s-au gandit ei asa ca sponsorii romani de cultura sunt inexistenti si mi-au facut cadou de ziua mea 2 piese de pe album 🙂 Ce oameni, domnule! 🙂 De Vlad Eftenie nici nu mai zic! 🙂

Lista de prieteni care nu spun doar “sunt alaturi de tine” (Mirela a scris frumos despre asta… cititi articolul) o sa fie prezentata si in urmatoarele file. Nu sunt multi, dar sunt “pe neasteptate”, ca Luna mea Patrata, si ii iubesc tare.

Si voi mai scrie un MULTUMESC mare fiecaruia dintre cei care cumpara bilet la concertul de lansare. Mai sunt 23 de bilete. Ar trebui oricum sa va multumeasca si statul roman la care merge cam 40% din valoarea biletului… ce?! nu stiati? 🙂

Avem asadar 11 piese…piesa numarul 1…

 

 

a doua cafea

imi rezerv cafeaua a doua a zilei pentru un gand inapoi, spre spectacolul lui Nicu Alifantis de la Opera. imi amintesc fragmente aparte, apoi vine impresia de ansamblu peste mine si apoi … kamadeva. spectacol ca un tablou incastrat intr-un bob de orez, cu toate detaliile posibile. zambesc la gandul asta. am cateva repere de profesionalism in muzica romaneasca. am putine momente insa cand inca de la inceputul unui spectacol ma emotionez ca naiba si nu stiu daca sa zambesc sa plang sa sar in sus. sau poate sunt fan? 😀 acum ascult albumul Mozaic, album elaborat, am cel putin 3 piese care-mi plac  mult mult mult. inca nu m-am rupt suficient de auditia efectiva astfel incat sa pot sa si lucrez in acelasi timp, de asta prefer sa scriu pe blog desi ma asteapta un document de corectat…

eclipsa si luna plina m-au dat peste cap si am avut migrene in diverse stadii. acum mi-e bine (in fine, cam de ieri a inceput sa fie bine) si sinapsele functioneaza normal. am de luat decizii in care teoretic primul plan imi apartine. nu e usor niciodata. noroc ca am timp de gandit si analizat.

citesc in ultima vreme Saramago, ma copleseste pe alocuri, ma bulverseaza, ma apasa, ma irita, ma face sa izbucnesc in ras sau sa spun “ok, la asta nu ma gandisem”. diana a avut dreptate: pe scriitorul asta il poti iubi sau nu, nu exista cale de mijloc.

am avut, tot in ultima vreme, etapa “activul primavaratic” 🙂 am ordonat lucruri, am aruncat, am donat, am eliberat, am curatat, am impachetat iernile, am facut loc. dodo bulversat, ca orice motan care stie exact ce repere si-a luat pentru cat mai putina miscare. in fine, nu doar el bulversat 🙂 inca mai am de rezolvat cu chestiile mici, acelea mici de tot care ocupa spatiul fara sa-ti dai seama, de la tuburi cu spuma de par la tus de pleoape care nu-ti mai place. si sunt prea feminine toate ca sa deleg… in plus, vine sectorul de cercei, bratari, coliere si accesorii care (nu stiu exact cum 😛 ) se amesteca si se incurca si se….de capul lor.

a! mi-am numarat rochiile. 31. trebuia sa fie numar prim, ma bantuie numerele prime, am si notat odata cate mi-au marcat existenta. nu pot sa renunt la niciuna dintre rochii, fiecare are istoria ei, mai mult sau mai putin publica. unele le-am depozitat – isi au locul fie in alt anotimp, fie in alta conjunctura de viata.

astazi la 12 aerul era inca proaspat, ca in diminetile de vara pe la 7 si jumatate. am inspirat adanc, mi-am pus ochelarii de soare si mi-am trimis o ocheada, narcisista, intr-un vitrina de magazin. mi-a placut bruneta imbracata in albastru 🙂

prostioare 🙂

reanunt, serios, ca joi ne putem vedea in bucuresti. eu va cant, voi va ganditi la ale voastre. poate si vorbiti cu voi, dar in gand, ca cine stie ce adevar iese afara si asta, din cate stim, nu trebuie sa se intample.

muzica ce insoteste a doua cafea…

decret de vacanta

decretez vacanta, desi….Mark Knopfler a fost un rasfat, cateva zile la mama acasa au fost si ele superbe…dar da, decretez vacanta de capul meu!
ma duc sa pun ganduri in ordine si sa ies poate din amorteala de care scriam ultima data. asta-i semn de intelepciune….tiiii….si credeam ca nu voi ajunge sa recunosc prea repede ca devin “om mare” …

imi voi lua la mine carti cat sa trec dintr-o lume in alta. pana si cartea mea de metrou o sa se afle in bagaje, pentru ca deja nu mai pot sa ii visez finalul (pentru cine nu a citit articolul despre cartea de metrou, pe scurt e vorba despre o carte pe care o citesc doar in calatoriile cu metroul oricat de curioasa as fi de continuare…si ma abtin cu greu, de luni de zile sa nu o termin la mine in pat. a nu se intelege ca merg rar cu trenul de subteran, insa drumurile nu dureaza mai mult de 15 minute, deci nu-i timp de lectura prea multa…).

imi voi lua cu mine si cochilia in care tot am adunat lucruri in devalmasie. dorinta de ordine e clara: e a doua oara cand in cateva paragrafe cand scriu de aranjat, ordonat, curatat. va fi un soi de curatenie de Paste, in soare si cu mare de mai.

imi iau la mine si o agenda mica, ca sa scriu de mana daca imi vine.

ma iau pe mine, femeie, civila, cu toti creierii si inima toata.

imi iau zambetul ca sa-i arat cer de stele.

imi iau fluturii toti, nu mai las niciunul in bucuresti sa umble de nauc pe strazi

gata! fug!

Inregistrari recital Alina Manole in cadrul Folk You 2011

Din categoria “daca doriti sa revedeti” (pentru cine a fost la Vama) si categoria “poate va fac curiosi” (pentru cei care nu au fost), va prezint prin amabilitatea lui cantafabule recitalul “lunii patrate” de la editia din acest an a festivalului Folk You.

A fost un concert cu rafele de vant calde, care se strecurau in gat la fiecare deschidere vocala. Din fericire nu mi-a inchis gura.

Lipseste deocamdata “luna patrata”. de indata ce vine “tehnicul” se rezolva si asta 🙂

Concertul se gaseste AICI

Se va deschide o “fereastra” cu playlist-ul de concert. Puteti alege sa ascultati piesa cu piesa sau puteti apasa butonul “play all” si vor curge toate (sper ca le-am aranjat in ordine…)

Pentru cine mai vrea sa intarzie pe blog, am asezat in stanga paginii principale playlistul. E suficient sa dati play 🙂

Mostra din concert (da, recunosc, m-am jucat mult. si baietii alaturi de mine. sper sa nu fi plictisit cu asta…)

tu si oglinda

exista o multime de optiuni pentru perioadele in care vrei sa nu vorbesti cu tine.  optiuni active. ordine in hartii, cutii uitate din care sa arunci chestiile care nu te mai definesc, uitatul tamp pe niste bilete de acces la metrou in lisabona, pusul de muraturi, discutia cu vecinii care iti inunda baia si ridica din umeri, fumatul, descoperitul unor filme (unele foarte bune, vezi shutter island si invictus), incheierea cu succes a vizionarii de seriale (dr house 6 sau grey’s anatomy 6 si el parca), cititul sau recititul unor carti din vremea adolescentei, mesajele pe facebook, lucrul la site-ul de firma, ofertele de agende…si lista poate sa continue.

raman diminetile in care dupe ce dai cu apa pe fatza ridici capul si te uiti in oglinda. atunci esti tu cu tine, simplu, fara ganduri, fara preocupari, de-abia trezit dintr-un somn plin sau gol de vise.

eu imi zambesc. cu sinceritate. ma stiu doar.

fiti buni cu voi insiva. zic si eu…:)

p.s. daca tot ziceam de optiuni, imi plac piesele inca neprelucrate intr-o formula de hit. mai jos o mostra. cu un talentat artist de la britain’s got talent. personal mi-a displacut varianta finala, comerciala. dar asta…are un farmec al ei…

monedele nu-s bani nici la piata

o zi administrativa in mijlocul saptamanii are darul sa te umple de nervi in loc sa te goleasca de energiile negative.

nu am iesit din casa de vreo 3 zile. cald, lucru la niste piese, nu stiu cand a trecut timpul. si nici n-am avut motiv suficient de bun. astazi insa ma decid sa-mi mobilizez resursele si fac ordine prin casa si ceva ordine in bagaje, daca tot urmeaza sa plec sambata la vama. de bine de rau respir mai cu repere. pana aici totul in regula. drumul pana la piata, scurt de altfel, imi dovedeste inca o data ca leul nu e leu pentru toata lumea.

adica fisele nu mai merg. tanti de la rosii se uita crucis, nenea de la piersici ofteaza cu subinteles, femeia de la ceapa numara ironic  “gloantele” mele metalice. vor hartii, e mai comod sa operezi asa, iti mai lasa omul restul. asa, cu totul calculat la centima, iti umpli buzunarele de metal. vorba lui caragiale “nu umblu cu metal, mi-e frica de traznet”.

eu ce sa fac cu tot metalul adunat de la aceeiasi vanzatori si pe care-l tin expus intr-un recipient de sticla la geam?!?! daca nici piata nu ma accepta, banca ma obliga sa-i fac fisic…atunci ori ma organizez sa primesc doar resturi celulozice, ori incep sa-i gauresc si sa-mi fac salba. stiau ei conationalii nostri ceva…

ceva idei?!