o chestie de atitudine

nu-s fan ghiocei. o fi o chestie de atitudine. cupa de floare prea se inclina, prea are nevoie de sprijin ca sa supravietuiasca. pe cat de rezistente sunt floricelele astea, de ies din pamant cand e inca iarna, pe atat de triste sunt dupa lupta cu pamantul. sfortarea de inceput, cea care le inalta, e miraculoasa…da’ apoi? capul se pleaca. (m-as putea gandi si la o rugaciune, dar … nu azi.)

sunt oameni care dupa ce lupta mult ingenuncheaza obositi, prea obositi de eforturile de inaltare. poate pentru ca nu a fost timpul potrivit pentru ei sa rasara sau e vorba de structura pur si simplu?

raman la garoafele mele, superbe, senzuale, care neavand parfum de la mama natura pot dobandi acel parfum pe care ti-l doresti, imaginezi, amintesti

consideratiile mele de azi pot fi puse pe seama consumului de propolis 😀

ne vedem maine