Imi plac indragostitii

Life pathway - Vlad Eftenie
Life pathway – Vlad Eftenie

Imi plac indragostitii. Toata bucuria ce le iese prin pori devine contagioasa, nu ma mai pot opri din zambet cand ma uit spre ei si inima mea incepe sa bata, cu o sincopa in plus. De drag.

Imi plac indragostitii pentru ca se uita unii la altii si incep sa rada si Doamne, cum rad, ca in cea mai frumoasa copilarie de prunc. De parca ar sta calare pe curcubeu si-ar manca bomboane de fericire.

Au in ei muzica, cea mai potrivita muzica, au in ei ordinea lui Simplu si le e de ajuns. Scriu scrisori in minte, pe hartie, in telefon, pe piele, in nisip, pe nori, pe oamenii pe langa care trec, le curg cuvintele si nu se opresc, nu se opresc, lumineaza.

Au ei “ceva” si “ceva”-ul acesta inseamna tot. Tot aerul.

Si, indiferent cat vor fi indragostiti, cateva ore sau multe saptamani, se vor hrani multa vreme din aceasta bautura a simturilor care-i transforma in regii pamantului.

Nu m-am mai indragostit demult si, exact cand simteam ca imi lipseste, i-am intalnit, si mi-au salvat lumea fara sa stie.

(foto:Vlad Eftenie)

noidoim cerul

noidoim cerul

ne sarutam deasupra pamantului
si norii coboara sa ascunda lumea
sa n-o mai vedem,
sa n-o mai stim,
la noi, acolo sus, e atat de clar si de argintiu
ne sarutam nesaturandu-ne
trece prin noi bigbang-ul
la 2 atmosfere distanta se opreste si rade
pe el l-am nascut adineauri
din sarutul nostru interminabil
noidoim cerul
si asta inseamna ceata jos
lumina inauntru
si dragoste pana cand
fara timp

fragment de mare

marea vrea contrast, ma convinge de asta de 2 ore de cand stau in acelasi punct, si o vad trecand de la gri la bleu si bleumarin pe masura ce deasupra cerul se face cumva alb, cumva mai inalt. pe terasa de pe malul marii se aude o muzica din cele care nu deranjeaza, dintr-o laterala urla un stadion din cand in cand, cafeaua e incredibil de buna, raportarile stagneaza pentru ca …n-am chef… 🙂

am primit inregistrarea ultimului concert (de la emilia, furnizorul meu de vizualuri pentru analiza) si “am dat un ochi” sa vad partile de joaca…la concertul din mai le mai facem o data, mi-e clar 🙂 da, va fi concert si in luna mai…vor fi concerte de fapt, si in Bucuresti si prin alte parti…le voi anunta la timpul potrivit 🙂 deocamdata concentrarea maxima e pentru concertul de joi cu raul, concert-experiment (dincolo de titlu, care e posibil doar o data pe an….) legat de titlu imi spunea cineva (nu-spui-cine, persoana importanta) ca daca as fi avut concert in alta parte decat in bucuresti cu numele de “joia pacatosilor” n-ar fi fost “bine” din punct de vedere strategic. precum am spus de muuulte ori, sufletele care vin la concertele mele sunt ale unor oameni excesiv de destepti, asa ca nu pot decat sa ma bucur ca “nisa” depaseste cu mult inteligenta publicului altor artisti 😀

intre timp e atat de soare incat abia vad ce scriu. fata de ploia de ieri, marunta, deasa, cu accese de bulbuci e ceva! chiar mi-am dat si geaca jos, mi-am desfacut esarfa de la gat…:D a aterizat si o buburuza pe mine, sunt colorata in mov si rosu, cred ca m-a confundat cu altcineva. se aude un solo de bas demential…hm…e bine, zau! 🙂

primavara cu “drosofile”

la inceput am tot rugat iarna sa vina, cu zapada si tot tacamul. ne-a scos limba, ne-a lasat pe uscat de craciun (pe noi astia din bucuresti mai ales), de revelion nici nu mai zic. apoi s-a pornit sa ne bruieze psihic vreo 2 luni si jumatate (ca tot a nins ieri dimineata). acum ne rugam de primavara, doar-doar, si vin specialistii si ne spun ca sarim intr-un 20 de grade brusc duminica, revenind apoi la un 13-14 cu ploi si vantulet saptamana viitoare. propun sa nu ne mai dorim nimic referitor la vreme si sa o lasam de capul ei, ca tare mi-e ca tot valul de dorinte impreunate zapacesc norii si curentii de aer…

si daca e legat de primavara si de explozia de hormoni, va anunt ca un articol aparut astazi spune cu profunda stupoare stiintifica: masculii din gama “musculitei de otet” isi inghit amarul cu alcool daca nu reusesc sa “intelegi-voi-ce” cu femelele. daca ar fi sa ma iau dupa descoperire, creierul mustelor nu difera cu nimic de. da, dupa “de” nu am scris niciun cuvant, asa e. am pus punct, ca iarasi zice lumea ca “ii” persecut…(desi, martori imi sunt cei care vin la concerte ca nu e asa)  😀 in articol, o fraza dementiala: “Oamenii de ştiinţă au pus un eşalon de 24 masculi de musculiţe de oţet în două situaţii-limită.” 😀 😀

va anunt o situatie deloc limita, ci aniversara. la finalul lunii martie aniversez 3 ani de folk-jazz sub Luna Patrata. 🙂

diavole, m-am razgandit

hai diavole, vino
m-am saturat sa ma uit inspre Sus
de-acolo vin mostre de fericire
ti se trec pe la nas
uite cum poate sa fie
dupa care gata, pui totul la bataie
la schimb cu tine insuti pentru clipa aceea
care poate dura o viata ce-i drept…:)
of, iarasi ma grabesc…
diavole, cred ca ma razgandesc
daca-mi dai bucuria dintr-o bucata
s-ar putea sa nu pot s-o duc

buna sa va fie ziua! am revenit pe plaiuri virtuale dupa fuga de la cluj, lipsa net si alte dureri de cap mai mult sau mai putin justificate.  e vineri, maine e zi mare, undeva la confluenta se intampla lansarea albumului “cantec pentru Ioana” semnat Puiu Cretu. evident ca ne vedem acolo, petrecerea va tine muuuult si pana in zori, iar muzichia o sa fie de toate felurile cu o multime de invitati.

nu stiu daca pe la voi ploua…prin zonele pe unde ma preumblu au tot trecut prin sita cativa nori.  pentru mine asta-i suport extern pentru ce se intampla in relatia mea stransa si intima cu chitara, iar rezultatul o sa fie auzit de cei care vor veni la concertul urmator. adica am scris ceva cantece (unul cu dedicatie speciala pentru cluj, cei care au fost la port l-au auzit deja).  cat despre versurile de mai sus, au pornit de la o polemica intre mine si mine pe fondul unei minunate crize cardiace. inimoasa mai sunt! 🙂

si pentru ca sunt fumatoare si  cu plecaciune in fata spiritului cat ma vor tine zilele…

soare-n ochi

frig ca dracu. gheata pe trotuare pentru ca a crezut lumea ca ultima zapada se va pierde la fel ca si penultima.

in schimb… un pic de soare ca-mi lumineata ochii de dimineata. eu care nu ma trezesc prea dimineata pentru ca-mi permit sa lucrez pana la 4 in noapte, acum fac ochi la 9, 9 si-un pic. nu am draperii la geamurile mari de la dormitor si nici n-o sa-mi pun vreodata pentru ca senzatia de cald si lumina nu poate fi egalata de nimic. mi se strecoara inauntru soarele ceva de speriat si ma trezesc mai blanda si mai linistita. imi beau ceaiul cu zambet.

in curand vor incepe sa apara si norii si cum stau suuuus de tot o sa impart ceaiul cu povestile.

gata! am avut si un drum fain azi cu vesti frumoase care parca-s despre mine, acum e timpul de muncit.

cu toata oboseala, mi-e soare azi

p.s. la 4 si jumatate, pe tvr cultural, barfesc subiectiv si pe fatza niste colegi de breasla muzicala 😀  si pentru ca  si clarei ii place sa se joace, nu apare doar alina manole in cadru….apare si piticu!!!!! nu mai tin minte nimic din ce-am zis si cat de corect m-am exprimat, aveam dureri de masele de 3 zile si pulsam cu tot creierul.  am furnizat si scuza, da?!

intermitent

dimineata cu soare, trezit de telefon, apoi mic dejun (de ora 1) cu lapte cu cacao si muzica frumoasa. am zahar candel, cateva bucatele grena superbe, ma tenteaza de mor…da’ n-am voie sa rontzai nimic, asa ca stau cuminte si …le voi ascunde…just in case. am vazut primii nori din ultima vreme, din cei frumosi, pe cer bleu…acum s-a intunecat, au fost si doua fulgere, imi place si asa 🙂

asta noapte am vazut (in sfarsit) “inception”. di caprio s-a indragostit de scenarii cu final incert. daca nu vedeam shutter island eram mai ingaduitoare.  inception mi-a dat senzatia ca toti consultantii de specialitate ai unui scenariu de film au fost transformati in personaje. oricum, filmari faine si efecte bune.

am stare de johnny cash. de vocea lui. ploua cu intermitente. ma pregatesc sa plec la radio.