cronica de morcheeba

Nu ma asteptam ca un show Morcheeba sa urce foarte rapid in topul celor mai bune pe care le-am vazut anul asta.  Sunet impecabil, instrumentisti foaaarte buni, solista (cea originala) nu doar in voce si stare, cat si intr-o relatie extraordinara cu publicul. Unii ar da vina pe tequila de pe scena, impartita si celor din public. Eu “invinovatesc”  doar un caracter profesionist al artistului care se prezinta pe sine in fata publicului si atat. Tinuta, luminile, interventile vorbitoare ale solistei si chitaristului:  un ping-pong de sufragerie, nu de sala palatului. care sala palatului s-a transformat in club imens si bine sonorizat.

un minus: relaxarea trupei si comunicarea cu publicul si tocmai transformarea locatiei din una statica in una unduita si miscatoare i-au determinat pe destui sa se considere pe stadion si sa vorbeasca intre ei mai mult decat era cazul. am fost expusa un pic “fenomenului” pana cand am reactionat ca platitor de bilet. (si iarasi aveam dreptate cand spuneam ca artistii prezenti la un concert al altuia comenteaza mai mult decat sa fie atenti si sa mai ia si lectii..nu dau nume, ca oricum tine de romania)

un alt minus…de fapt nu..mai bine un semn de intrebare mi-a aparut in legatura cu trupa de deschidere. “antarctica”se numesc ei si cumva vor sa sune trip-hop, synthetic pop, new wave sau similar. nu stiu cum suna albumului lor care cica apare in noiembrie, dar in ce am auzit si vazut ieri….solista a falsat crunt si am avut senzatia ca la un moment dat chitaristul nu si-a dozat bine volumul de la piesa la piesa (dar aici o fi fost de vina sunestitul, ca de obicei?!). si peste toate, trist, foarte trist, a stat umbrela unei prezentari muzicale si scenice inexistente. sau, cu alte cuvinte, daca tot iti definesti ca target un stil muzical fluid, in calitate de frontman/solist nu ai voie sa stai ca la mamaia in anii 80 pe scena, cu microfonul in mana, fara o miscare scenica minimala, fara un contact cu publicul, intorcandu-i spatele din cand in cand, ba si mimand (in cele din urma ) o miscare cu mana de la hip-hop pornire (am inteles de ce dupa concert, solista a cantat cu racla, da’ nici chiar asa!). in plus…nu, ma opresc aici, ca m-am ambalat. dar toate detaliile acestea fac diferenta intre o trupa mica, cu viitor de club romanesc incert, si o trupa buna, la care salile sunt pline. si pe zona asta  in romania …..! spuneam ca ma opresc, dar trebuie sa spun totusi: fir’ar mama ei de engleza cantata de romani! ori e cu pronuntie de iliescu, ori e un amalgam neclar care deranjeaza.

revin la morcheeba. impecabil. spirit, muzica, o curgere, un val. superb! si public care a intrat imediat in atmosfera. si o incheiere un o “clasica” “rome wasn’t built in a day”

va las cu o piesa la care participarea spectatorilor a fost obligatorie 🙂

p.s. organizare buna, iesirile aglomerate dar in regula, multe promotii, cald in sala, sunet bun si chiar ma intreb cine a fost cu instalatia,dupa concert 4 fete au gasit cu greu un loc de baut un ceai intr-un centru de bucuresti plouat si pustiu punct

bazar

inca e toamna frumoasa, nu ca apuc sa vad mare lucru din ea. am citit pe nu-stiu-ce-site ca meteorologii polonezi anunta o iarna 2010-2011 cam rece, cu temperaturi scazute in stil extrem. de vina se pare ca sunt multe, inclusiv evenimentele din golful mexic. dupa atatea teorii despre incalzirea globala si dupa conferinte si alte cele, iata ca se anunta o iarna cum n-a mai vazut lumea in ultimii 1000 de ani. hm…

ieri, marti, m-am bucurat sa aflu ca a aparut  interviul pentru Top Romanesc . M-am bucurat de intrebari ca un plod, pentru ca…daca cititi o sa vedeti de ce

am adaugat ceva linkuri in blog. voi mai adauga si ceva vesti despre proiecte frumoase, culturale, din cele care merita. oricum, ma uitam ca se anunta concerte minunate in toamna aceasta. Morcheeba, Herbie Hancock, Ozzy, Gun’s, Evora…inca nu stiu cum sa ma impart si cum sa administrez optim bugetul de concerte. sper sa ajung la cat mai multe, asta-i cert

in alta ordine de idei, reincep serile Bocancul Literar, cu muzica si poezie. duminica aceasta pariul pe prietenie isi redeschide portile dupa vacanta. si oarecum legat de aceasta, m-am bucurat sa primesc in ultima vreme o multime de carti de poezie pe care le-am citit cu placerea pe care o am de cand ma stiu, aceea de a descoperi dincolo de cuvinte cate o scanteie, o lumina aparte si  din cand in cand cate un univers intreg, coplesitor.  va voi povesti curand despre “mastile cleopardei” (clara margineanu), “cu lupii laolalta” (adrian bezna), “vama” (dinu olarasu), despre corasand cu “viata fara nume” si “jurnal in paralele”…si mai sunt…

uneori imi pare rau ca nu am timp sa scriu despre toate cate le vad sau citesc…pe de alta parte, bine ca am timp sa vad si sa citesc 😀

a! legat de vazut! “funny people”, undeva intre drama si comedie, cu adam sandler…film bun!

ne vedem vineri la concert cu Luna. daca nu, ne citim. pe facebook sau pe aici.

sa aveti un mijlocel frumos de saptamana 🙂