Prima noapte de după…

După ce am aflat că lucrurile încep să nu meargă bine, mai insistent de pe la mijlocul lui februarie pentru că pe vremea aceea mă uitam la știri, mi-am făcut provizia necesară de răbdare și m-am pregătit, pe cât am putut, pentru momentul de picaj despre care știam că se va instala corespunzător în timpul izolării. Luna martie a fost cruntă. Nici aprilie nu a fost mai generoasă, căci presiunea emoțională a sărbătorii de Paști a fost chiar mai mare decât cea a zilei mele de naștere. Mi-am ocupat creierii cu ceva cu multe: întâlniri on-line pe youtube sau pe pagina de facebook, două concerte pe platforma Vodafone România – Împreună mai puternici, scris, compus, regizat (videoclip, l-ați văzut?) și…visat. Dar dacă însă mi-ar fi spus cineva înainte de luna MAI că spre final de august voi lansa un audiobook sub formă de aplicație, cred că nici măcar nu aș fi râs. Spun ”înainte de luna mai pentru că din 21 mai a început nebunia.

Vedeți voi, am o mirare bucuroasă. Sunt un om norocos, o spun de multe ori uitându-mă (mai ales) în urmă. O parte din ce am trăit, în viața mea publică sau privată, a dobândit sens bun pentru mine la o vreme după (pe o mică parte le-am identificat instant că sunt spre binele meu și le-am dus mai ușor). O parte semnificativă însă au stat tot timpul sub semnul unei ”mirări”, căci s-au născut în cele mai potrivite momente și au generat situații care mi-au hrănit sufletul până în adânc. Cam așa și cu ideea care a devenit mai mult decât o carte, iar ideea aceasta a dobândit aripi și a și învățat să zboare, cu oamenii cei mai potriviți alături. Și, legat de oameni, am avut atâtea dezamăgiri în prima parte a anului (legat de caractere și comportamente) încât chiar nu m-am așteptat să se însenineze în zona asta. Punând totul pe seama efectelor crizei, și în ceea ce mă privește și în ceea ce îi privește pe ceilalți, deja mă așteptam la orice!

Într-un articol anterior povesteam despre aventurile din spatele Aventurilor Rățoiului Adalbert. A mai fost încă una, chiar în ziua lansării. Pe 25 august știam că e totu în regulă. După 3 luni și jumătate de muncă și efort și presiuni care mi-au adus vizite la medici mai mult decât orice temere legată de virus. Aplicația urma să fie activă de la 8 dimineața pentru toate platformele: Android, iOS, Huawei. La 12 aveam întâlnirea online, pe facebook, cu anunțul oficial. Ei bine, la ora 12:00 aveam aplicație lansată doar pentru Apple & Comp. Vă puteți imagina supărarea. LIVE-ul a existat, am avut oricum ocazia să povestesc despre oameni și despre aplicație, ce include, cum poate fi utilizată etc. Dovada AICI . Până seara, 21:30, am avut o jumătate de zâmbet și durere de stomac. Apoi, miracol, a reacționat și google și iată-mă din nou, al doilea live, ca să anunț și disponibilitatea aplicației pentru Android. Yupii!

PRIMA NOAPTE DE DUPĂ (adică marți spre miercuri) a fost o noapte cu energii pe care nu mai știam cum să le consum. Mi le-am potolit cu ceva feed-back-uri despre aplicație. Un crash intr-un singur dispozitiv a devenit pentru mine o problemă de viață și de moarte, drept pentru care am cerut mai multe informații și apoi le-am predat lui Alex (app dev) într-un email de ora 3 dimineața. 🙂 (până când m-am trezit era aproape rezolvat…) Apoi iar am stat să mă mir și să vorbesc de una singură despre minunile care se întâmplă. Și știți care este uneori problema noastră? Când se întâmplă ceva frumos frumos, parcă nu ne vine să credem, parcă nu ni se întâmplă nouă, parcă e în viața noastră de la cinema. 🙂

Pentru că mă laud vă scriu mai jos toate linkurile disponibile. Voi cumpărați aplicația. Este frumoasă. Este și pentru adulții fără copii, așa cum este și autoarea cărții. Este pentru seri în care nici televizorul nu vă adoarme. Este pentru copii și pentru copii undercover, așa cum am mai zis. Și da, plătiți o sumă modică, o singură dată, pentru o veșnicie de poveste în telefonul vostru, răsplătind pe fiecare dintre cei care i-au dat lui Adalbert cele mai frumoase aripi ca să ajungă la nori.

CLICK AICI pentru telefoane sau tablete cu Android

CLICK AICI pentru telefoane sau tablete iOS

Pentru Huawei nu pot copia un link ca să vă îndrum, dar dacă veți da căutare fie și după Adalbert, îl veți găsi pe rățoi. 🙂

O aniversare pentru o inima ‪#23ianuarie

aniversarea verocikai

Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)

Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.

Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse 🙂

Pe mine Veronica m-a rugat sa cant. Si o sa fac asta. Eu si chitara, 3 piese + Luna Patrata. E cadoul meu pentru ea si pentru lucrurile frumoase pe care le face pentru altii. Nu sunt singura care vine cu chitara. Dati click aici si aflati cine mai canta 🙂

Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea 🙂

(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff 🙂 )

Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.

Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… 🙂