se intampla din cand in cand, si doar in cazuri care frizeaza absurdul, ca un prost sa-ti faca ziua mai frumoasa.
saptamana trecuta, pe la vreo marti, am avut o zi mai grea. m-a urmarit toata saptamana starea de atunci. nimic grav, doar o stare de apasare de la vreme si de la niste mici fluctuatii de iubire 🙂 starea s-a pastrat pana cand am dat peste un … humanoid care m-a binedispus de-am uitat toate cele intamplate. am dat peste prostul-prost de urat.
prostul-prost de urat e o categorie aparte. atributul zero este ca niciodata, dar absolut niciodata, nu te vei putea compara cu el, oricat ai avea de scazuta stima de sine. asta il face special chiar si pentru cazurile grave de depresie 😀 pentru cine nu l-a intalnit inca, recomand un exercitiu de imaginatie 😀 merita!
a nu se intelege ca expresia prostul-prost de urat are legatura cu nivelul de studii. nu! dincolo de inteligenta limitata, are legatura cu buna crestere, cu bunul simt, cu verticalitatea. adica cu lipsa acestora 🙂 de unde si “urat” adaugat in coada expresiei…
dar sa o iau pe rand cu lucrurile care mi-au facut ziua mai frumoasa prin intermediul acestui personaj.
efectul pozitiv a aparut in primul rand pentru ca, oricat as fi tentata sa empatizez cu cei din jur, cu prostul-prost de urat nu am cum sa fac asta iar rezultatul este ca sunt mult mai detasata de orice problema de natura psihologica pe care ar avea-o persoana. sa stai, sa te uiti, sa te miri si sa razi…e superb! in al doilea rand un prost-prost de urat se baga cu buna stiinta in posturi penibile, o face cumva cu “demnitate” iar comportamentul deviant e de pus in rama, atat devine de … la naiba, aici nici nu am cuvinte! 🙂
si pentru ca un prost-prost de urat are si prieteni pe masura, care il si sfatuiesc pe masura creierasului lor, combinatia sau…adunatura de prostie mi-a aratat (inca) o mostra de absurd in fata careia mintea mea, obisnuita cu un cotidian echilibrat si de bun simt, a izbucnit din nou in ras. si cum sa nu o faci cand vezi ca, Doamne, oamenii astia chiar se gasesc intre ei!!! 🙂 poate ca unii mai pleaca si isi recunosc greseala, dar cei statornici…
inca un beneficiu personal al intalnirii cu prostul-prost de urat a fost privirea de ansamblu asupra reactiei celor din jurul meu. sa stai si sa te uiti la rasetele prietenilor, la dispozitia lor vesel-spumanta, sa auzi “alina, e prea penibil, prea absurd “- asta poate sa fie un accent verde-verde al unei zile frumoase 🙂 ca sa nu mai spun de tonul incarcat de mila, cu un “doamne fereste!” spus de un prieten pe al carui chip se citea mirarea, cea mai frumoasa dintre toate: a omului care n-a mai vazut asa ceva!
ca sa nu mai spun ca prostul-prost de urat va crede ca nimeni nu stie ca e asa, cand toti cei din jur, atat de multi, cam toti, stiu exact la cine se uita 😀
precum spuneam, un prost mi-a facut ziua mai frumoasa. si ziua care a urmat. ziua asta de luni n-a fost deloc generoasa cu mine, dar acum spre seara mi-am amintit de intamplarea care m-a facut sa rad si nu degeaba. efectul este acelasi. si nici de data asta nu rad singura 😀
apropos, vin acusi cu niste vesti pentru luna februarie! 😉 si cred ca voi scrie si despre oamenii care vor sa fie…TU 😀