Mesteri, menajere, specialisti

care family

Cand vine vorba de mesterit, cu uneltele potrivite, reusesc sa improvizez cate o solutie. De cele mai multe ori insa, caut oameni care chiar sa stie ce e de facut. In ultima vreme, in baia mea zici ca a fost razboi: ba s-au rupt ambele aplice (au un brat metalic ce a ruginit de la umezeala…don’t ask), ba au ruginit niste suruburi de suport si s-au intepenit. Cu aplicele nu am rezolvat (ca trebuie sa iau unele noi si dimensiunea “stativului” e mica si nu gasesc nici de-al naibii), becurile atarna corespunzator pe langa oglinda si m-am mutat cu toate ale machiajului in dormitor. Cu suruburile am rezolvat astazi, chemand un mester cu bomfaier. Culmea, mester serios.

De ce va zic toate astea? Pentru ca atunci cand vine vorba de chestii de facut prin/pe langa casa, ne pricepem toti dar sfarsim de multe ori cautand “Mesterul”. Care mester e serios sau nu. Cei care au facut renovari ample probabil ar avea mai mult de povestit…

Norocul meu este ca am prieteni pe care ii sun si imi recomanda ajutoare. Pana acum am avut noroc si am rezolvat repede. Recomandarile din gura in gura fuctioneaza uneori bine. Alteori nu, vezi cazul cu o doamna de ajutor pentru o curatenie generala care a venit, a vorbit mai mult decat a lucrat si a plecat lasand in urma un dus stricat, cana favorita de cafea sparta (si ascunsa) si niste geamuri sterse aiurea. Sau o alta doamna, venita sa ma ajute sa scap de urmarile unei zugraveli dintr-o singura incapere si care dupa 3 ore mi-a spus ca trebuie sa plece de urgenta, cu treaba facuta pe jumatate, lasandu-ma in mijlocul situatiei in care ma implicasem si eu activ. Acuma, na, ce face omul cu mana lui e mai bun decat orice, insa atunci cand dupa jumatate de ora de smotru trebuie sa stau intinsa 2 ore pentru ca spatele sa-si revina…nu e bine. 🙂 In timp mi-am dozat efortul ca sa le fac pe toate dupa cum ma duc capul si puterile, dar in ultima vreme, data fiind lipsa de timp, trebuie sa o iau de la capat cu cautarile. Si vad tweet cu carefamily.ro si intru. Hm…ideea suna bine. Ai la un loc tot felul de servicii de care ai putea avea nevoie si (teoretic) persoanele potrivite pentru a le face. Proiectul fiind la inceput insa, numarul aplicantilor pentru diferitele servicii este inca mic. “Masaj” – 0 anunturi. Coafeza sau manichiurista – 0 anunturi. In schimb, in zona de servicii de suport pentru parinti cu copii (cine are nevoie de bona)…lucrurile stau altfel. Adica bine. Pentru ingrijire batrani sau meditatii pentru elevi exista de asemenea multe oferte. Ajung in sectiunea “menajera“. Si aici lucrurile stau bine. Atentie insa: unele anunturi au recomandarile verificate, altele nu. Pentru mine, asta conteaza. Nu stiu exact cum functioneaza contractarea de servicii (in afara faptului ca trebuie sa iti faci cont ca sa poti intra in dialog cu persoana respectiva). Am citit insa in sectiunea “conditii” urmatoarele: “Momentan, accesul la platforma CareFamily este gratuit” . Plata serviciilor se face direct si in buna intelegere cu ofertantul. Nu stiu exact daca se inchieie un contract 🙂 A! Anunturile nu sunt doar pentru Bucuresti!

Ma bate gandul sa testez site-ul. Poate gasesc un ajutor bun pentru ce am eu nevoie. Cu conditia aceea implicita de munca serioasa, nu “sa luam banii” si sa plecam. 🙂 Daca stiti si alte variante, ma uit si analizez. 🙂

printre pereti

linia e linie, ora e ora” – expresia nu-mi apartine, e a proprietarului apartamentului in care locuiesc de aproape 5 ani si care mi-a dat indicatii privind  modul de comportament in cazul in care mesterul intarzie la lucrarea de la domiciliu. domiciliul meu si acceptul meu pentru mester adus sa repare, incepand de astazi, efectele unei indundatii majore in aproape toata casa. am gasit 3 zile relativ libere si probabil ca fiind inca odihnita dupa mini-vacanta am spus “da”. “da”-ul asta a insemnat sa strang, sa impachetez, sa misc biblioteci, dulapuri, birou, haine, carti etc. noroc ca o camera nu este supusa interventiei si am avut unde sa depozitez una-alta. “e frumos sa dorm inconjurata de carti, tablouri si ce-am mai adunat de prin sertare”…ar putea suna de-a dreptul romantic. nu prea este, va spun sincer 🙂

nu ma plang, cuibul meu o sa fie din nou frumos si efortul meu in definitiv este minim. 3 zile nu mor stand in casa. in plus, am senzatia ca voi acumula un bagaj de cunostinte primitive, practice, legate de tavan, amorsa, var si orgolii de bransa. dodo a reactionat simpatic, a tras sapca mesterului de pe scara spre studiu olfactiv dupa care s-a indepartat cu mandria proprietarului catre dormitor. da, in perioada asta are voie sa stea in camera interzisa, pentru ca geamurile sunt deschise larg in rest.

cea mai simpatica faza de pana acum ramane cea legata de ora de incepere a programului de reparatii. dimineata nu sunt prea activa, ma trezesc cu ceas in zori dar pana beau cafeaua, pana ma dezmeticesc…dureaza. (da, asta e norocul freelancer-ului, sa lucreze pana la 4 dimineata si sa se trezeasca atunci cand vrea). am stabilit un program decent, care sa inceapa la 9 si jumatate (eu am vrut 10, dar negocierile m-au invins). si aud apoi, tot prin intermediari, ca mesterul nu are nicio problema sa zugraveasca in timp ce proprietarul doarme. pai nu l-a invelit el pe proprietarul care dormea? cu folie? si la un moment dat nu l-a dezvelit el pe proprietar ca se temea sa nu se sufoce? important e ca peretii au fost zugraviti, nu? :))))

no comment :)))

dar…”linia e linie, ora e ora“. mesterul a venit la si 20 in loc de si jumatate. m-am trezit la si 18. cu greu. dar uite cum am timp sa scriu pe blog, ceea ce nu am facut de o vreme 🙂 in plus, am timp de trimis e-mailuri, comunicate, de gandit jucarii pentru un eveniment simpatic-foc care va avea loc in Vama Veche in perioada Folk You (o sa scriu separat despre asta)

nu inteleg de ce am insa senzatia ca e luni…

si n-am o muzica potrivita pentru contextul asta…hm… 🙂

mesterul si servetelul

ca sa intelegeti, in ultimii 4 ani vecina de la 5 suna cam de 3 ori pe an la mine la usa rugandu-ma sa verific in zona de debara daca s-a spart sau nu vreo teava. eu stau la 7, etajul dintre noi de obicei nu raspunde la usa, fie pentru ca nu poate fie pentru ca nu are chef de fiecare data. ca sa verific tevile aflate  de obicei in discutie trebuie sa mut niste cutii depozitate in debara. cutii grele, ca doar de aia stau unele peste altele acolo :)pentru binele comun insa…

in cei 4 ani nu s-a intamplat sa fie vreo problema la mine, ci la vecinii de la 6 sau 8. am facut insa efortul de …scos si bagat ca deh…voiam sa fiu linistita. in plus, vecinii de la 5 doreau sa verifice personal cu lanterna daca spun sau nu adevarul 🙂 totul a culminat anul trecut cand, cu o frumusete de durere de spate in dotare, am extras cutiile cu greu si cand m-am dus sa-i chem pe vecinii cu pricina sa vada din nou ca nu-i bai…mi-au spus “da…..intre timp a raspuns vecina de la 6, de la ea e inundatia”. “pai nu puteati sa-mi spuneti si mie?” “am uitat”. imi aduc aminte vag reactia mea pentru ca mi s-a intunecat creierul brusc.

saptamana trecuta am gasit un bilet in usa, legat de o problema cu apa. de data asta de la etajul 4. hm…am avut asa un feeling. extras cutii. da, de la una dintre tevi picura, probabil de o vreme, discret si delicat, apa. panica! sun pe cine trebuie, se suna la administrator, exista mesterul blocului, este contactat.

prima vizita a decurs in parametrii asteptati: a venit mesterul, cu tot cu asistent, au estimat situatia, au plecat sa cumpere teava si piulita (nu stiu termenii, ii adaptez), au reparat. mi s-a parut mie ca dureaza cam putin interventia, dar na…am platit, au plecat.

fata patita, m-am gandit sa nu eliberez camerele si holul foarte repede si sa vad cum evolueaza situatia. a doua zi, surpriza, apa se prelingea in ritmul ei, din teava proaspat reparata.

sun la mester, mesterul imi spune ca vine peste vreo 2 ore. a venit peste 3. “nu era bine strans”. asistentul strange si pleaca amandoi victoriosi.

eu nu si nu…inainte sa refac depozitul imi propun inca o zi de asteptare.

dimineata de dupa…locul pare uscat insa…testul cu servetelul (pui servetel sub piulita ca sa zic asa) ma face sa ma indoiesc de rezultatul pozitiv al celei de-a doua interventii. ma ingrijorez pe termen lung…ca stiu ce inseamna sa scot toate…ooookeeeey! sun mester

mesterul imi spune ca vine dupa-amiaza. pe la 4. la 5 il sun, mai intarzie. la 6 il sun si nu raspunde. la 7 cobor dupa tigari, mesterul (vecin de scara de altfel) e la colt de bloc cu “baietii” la bere.

reactia mea e una de doamna. ii atrag atentia delicat ca l-am sunat si ca mi-am blocat ore multe in asteptare. am uitat ce mi-a spus pentru ca nu pastrez in minte toate prostiile. dar m-am enervat. rau.

sun din nou unde trebuie. delicat e ca trebuie sa plec din Bucuresti. decidem sa lasam totul in stand-by pana marti.

ieri s-a venit cu inspectie autorizata. adica cu alt mester. lui nu i s-a parut ca e vreun pericol iminent. testul cu servetelul nu mai arata probleme dar da, lucrarea trebuia facuta mai destept, “cu cot”. n-am inteles mare lucru, ceea ce retin este ca momentan e in regula, dar ca peste vreo 2 luni ar trebui facut ca lumea, unde 2 luni inseamna distanta pana la temperaturi mari, cu soare la purtator, si o renovare necesara a locuintei.

am blocat cumva ziua de azi pentru ca trebuie sa ma mobilizez si sa fac ordine. am mai putine cutii si am mai putini saci de depozitat pentru ca am profitat de situatie ca sa mai arunc din bagaje. acum mai beau o cafea, scriu aici, apoi am de trimis niste mailuri si…da…sa inceapa reconstructia…

va rog tineti-mi pumnii. pe 1 februarie trebuie sa nu am dureri de spate 🙂