5 ani cu Foreverfolk

Pentru ca rezista de 5 ani facand ce le place, pentru ca au facut ce le place pe timpul si de cele mai multe ori pe banii lor, pentru ca nu “acopera” doar chestiuni legate de folk si au facut loc evenimentelor speciale, genurilor alternative si teatrului, pentru ca ii cunosc demult si desi ne vedem rar e ca si cum nu i-am vazut de ieri, pentru ca Make e o inima de om, Oana o saricica stralucitoare si Raluca o emotie de copil, pentru ca fac parte dintre partenerii media care nu doar dau copy-paste comunicatelor de presa, pentru ca scriu cronici si dupa evenimente, pentru ca imi plac pur si simplu…

….si pentru ca ii stiu de la inceput si prima mentiune pe blogul meu despre foreverfolk dateaza din 20 iunie 2008 🙂

La multi ani, ForeverFolk! 🙂

easy monday

buna ziua de luni!

dupa un “uichend” cu mijloace de comunicare decablate si dureri de  “mijloc” bune de stat si rasfatat, pot sa spun ca saptamana incepe bine. ca si cand n-ar fi. adica e o “luni” fara agitatie, doar chestii normale, de bifat, de lucrat, de decis, de ales…

spre seara voi ajunge la lansarea albumului lui Make. destul a anuntat el lansarile altor artisti, folk sau ne. 🙂

se anunta deci o luni in care cafeaua de dimineata este suficienta.

a, ce s-a intamplat insa in ziua de sambata si m-a bucurat: cu ajutor, ca singura ma pricep cu moderatie, am urcat pe youtube un montaj video cu una dintre piesele subsemnatei, cantata in formula de spectacol voce-pian, cu Raul Kusak. nu e clip, e o secventa live. momentul acela avea loc pentru prima data pe 12 aprilie 2012,  in joia de dinainte de Paste. saptamana aceasta, joi, pe 14 februarie (pura intamplare) reluam spectacolul si sper sa le placa celor care vor fi in bucuresti la clubul taranului, dornici sa scape un pic de inimioarele rosii de la tarabe si sa faca loc sinceritatii din inima 🙂 (pentru cine nu mai prinde loc la rezervarile telefonice, exista locuri care nu se “dau” prin telefon – scaune inalte –  si mai exista si tejghea de pus berea, cafeaua… si se mai intampla sa nu ajunga cineva si sa ramana cate un scaun doua libere…)

ce mai trebuie sa spun este ca spectacolul nu va avea pauza. nu e un concert tipic. in schimb, dupa ce cobor de pe scena mai putem sta la povesti si sa bem un vin bun in club. nu stiu cati dintre voi ati citit articolul din catavencii…am aflat insa azi, ca tot e luni, vestea buna a prelungirii contractului si asta ma bucura mult. unele lucruri bune trebuie sa ramana aproape.

gata, hai ca pun si linkul catre “casatorie in stil italian” si ma intorc la muncile mele

sa aveti o saptamana frumoasa si, asa cum ii spuneam cuiva drag de dimineata…cu un zambet pe zi si un moment cu umeri moi!

n-o sa-l uit…pentru ca a fost primul meu…

“prima data” nu se uita. ramane intotdeauna, infipta in cap si in inima. primul sarut de exemplu stiu exact cu cine, unde si cum a fost. despre cealalta “prima data” la care va ganditi acum n-o sa scriu 😀

ieri am fost pentru prima data pe stadion la un meci de rugby. Romania-Italia, finala IRB Nations Cup. recunosc, initial m-ar fi tinut in casa si oboseala si caldura, acumulate in ultimele zile… dar am “cedat” (bestia de mine) si iata-ma pe la 6 la terasa la fabrica. in fine, terasa nu are o legatura consistenta cu rugby-ul, doar ca eram acolo, decizia era luata de 2 ore si intru pe twitter, vad info ca pre numele lui @chinezu are invitatii. evident, ma ofer 🙂 si deodata simt ca la meciul asta chiar trebuie sa merg.

la 7  si jumatate in fata stadionului. chipuri cunoscute, in afara de chinezu sunt make, raluca, il vad si pe bujor cu “nu-spun-cine-persoana-importanta”. 🙂 preiau invitatia, nu ma lamuresc exact unde e tribuna 2.0, ne asezam in 2 “simplu” desi aveam dubii majore. evident, aveam sa constat apoi ca tribuna 2.0 era in alta parte 😀 plina ochi, asa cum erau toate tribunele. stadion full, bataie pe locuri, va zic! 🙂

si incepe.

nu stiu daca ati fost pe stadion vreodata, daca ati stat atat de aproape incat sa-i vedeti pe sportivi de la cativa metri. eu n-am mai fost atat de. drept urmare, senzatia a fost atat de noua incat emotii pe mine cat carul

o gramada cu rezultat minunat

bine, trebuie spus ca despre rugby stiu de cand eram copil un lucru: ca-i sport de contact si de onoare. in acelasi timp. cel putin asa mi-a povestit mie mama cand nu intelegeam de ce uriasii de la TV se infruntau atat de … fizic?! (alt cuvant n-am gasit) pe terenurile de sport. in cap am avut insa tot timpul ideea asta si mai tarziu, cand lucid m-am uitat la meciuri de rugby, am mai inteles una-alta. inclusiv reguli de baza. nimic nu se compara totusi cu experienta de spectator in tribuna, cu soare in ochi sau fara.

in primul si cel mai important rand, ca spectator-virgin, m-a impresionat ce-am scris si mai devreme: terenul de care te despart doar cativa metri. apoi, datorita stadionului relativ mic, faptul ca poti distinge fazele din partea cealalta a terenului. apoi, important peste poate, faptul ca nu se injura. faptul ca in jurul meu, pe o arie mare, nu am auzit NICIO injuratura la adresa vreunui jucator, al nostru sau din echipa adversa…e de scris, de notat, de admirat, de UAU! (as vrea sa nu ma indispuneti si cei care ati fost sa ziceti ca se mai injura din cand in cand…nu-mi stricati premiera, da?!)

apoi meciul in sine, pe care l-am urmarit cu reactii timide la inceput (ca newcomer n-am fost ok cu reactiile niciodata). s-a jucat foarte frumos, in ambele reprize, scorul echipei Romaniei a fost unul care mi-a dat emotii spre final cand italienii pareau ca bausera apa cu “ceva”. au fost si accidentari din pacate si ratari ale transformarilor (de partea noastra). de povestit meciul n-o s-o fac, nu ma pricep asa bine. am stat insa cu sufletul la gura. au fost momente cand ma apuca plansul (nu ma scuz cu faptul ca eram prima oara pe teren, ca nu tine 😀 ) si evident, ca la final, la turul de onoare, m-a apucat de tot. am ragusit de strigat, desi la un moment dat mimam pentru ca ma durea gatul.

cred ca imi doresc experienta asta repetata ca a fost prea fain. vorba lui chinezu: “vine pentru prima oara pe stadion si mai si castiga Romania!”. cu modestie o sa spun ca “tizul” meu manole a insemnat mult in meciul de ieri 😀

un pic de folk

in ultima perioada s-a intamplat sa ajung la 3 concerte de folk. spun “s-a intamplat”  pentru ca desi de multe ori imi doresc sa ajung prin diverse locuri cu muzichii, nu de fiecare data am timp sau mi-e bine suficient incat sa ies din casa. si ieri mi-as fi dorit de exemplu sa ajung la mojo, dar nu am reusit pe motive de raceala, evident.

dar sa o iau cronologic. mai intai, seara dedicata memoriei lui Vali Sterian. spre deosebire de alti ani, locatia a fost aleasa cu o miza crescuta a numarului de locuri, ceea ce nu a fost deloc rau. am ajuns inainte chiar de la inceput si nu am mai gasit locuri libere. asta m-a multumit foaaaarte tare si, asa cum vorbeam si cu Andrei Partos in seara cu pricina, numarul mare de spectatori veniti la un show “in memoriam” nu poate fi decat de bun augur in ceeea ce priveste respectul acordat unui artist chiar si dupa Trecere. sunetul a fost acceptabil pentru spatiul cu pricina, ceea ce iarasi a fost de bun augur pentru seara. iar daca inceputul a fost cum a fost, pe parcurs s-au reglat toate problemele tehnice si a devenit chiar foarte bine. un gest foarte frumos a fost facut de eugen avram care, neuitand pentru ce s-a adunat public, a spus cateva cuvinte despre Vali Sterian si apoi a lasat sa curga o piesa de “bun gasit”…o stiti cred (unii mai tineri s-ar putea sa o stie in versiunea lui dinu olarasu, va garantez insa ca originalul are farmecul lui Sterian cu totul). foarte multi artisti au cantat pe scena “preotesei”: fox studis, cantos, zoia, maria, sorin minghiat, tic petrosel, ovidiu, fortele de munca, paturca, eugen avram. ordinea e aleatoare si sigur cred ca am scapat macar doi dintre cantautori. ceea ce insa m-a “ranit” un pic, desi asta poate fi pusa pe seama sensibilitatii excesive, este faptul ca in timpul cantarii s-a vorbit mult. enorm. galagios. ascutit. am stat multa vreme in afara salii, in dreptul usii, ceva mai ferita de fum si de zgomot, care zgomot nu era al chitarilor ci al palavragelilor. eu inteleg socializare, da’ nici chiar asa. pe de alta parte…chiar cred ca formula de “intrare libera” perverteste orice ascultator. mi s-a intamplat intr-un club cu muzica live (iara nu folk) sa vreau sa “ascult”…cand toata lumea venise sa aniverseze. atunci am avut pentru prima data “revelatia” aceea minora: “daca-i concert, e cu bilet, daca e de distractie e moka” (asta-i vorba unui amic si am ajuns la ea pe buan dreptate).

revin la seara de folk. cu minusul asta (si iarasi multumesc celor care vin la concertele noastre care-s intotdeauna cu bilete si ne asculta) seara nu inseamna ca a fost mai putin reusita. felicitari celor care an de an chiar tin sa se faca seara Vali Sterian!

un alt concert la care am ajuns a fost cel al lui tica lumanare din el grande comandante. stiam ca in ultima vreme concertele lui tica sunt multe si in multe locatii din bucuresti. asa ca ne-am pornit cativa nebuni spre locul cu pricina.  am gasit public putin, cam cat doua maini asa, dar cu chef de cantat si chiar si de dans. poate ca suma celor adunati era atat de mica din considerentul de mai sus (multe concerte in interval foarte scurt de timp), dar munca omului cu chitara a fost ca pentru un club plin si asta-i un plus pe care nu il au multi artisti. cantat fara pauza, aproape 2 ore, cantece mai vechi sau mai noi, proprii sau ale altora (cand am ajuns, tica tocmai canta o piesa de-a lui ovidiu)…si un nu-stiu-ce care m-a facut sa-mi aduc aminte de munte si de drumetii si de cabane cu cantari pana in zori sau de “lire” si alte concursuri la care participam in tinerete. am cantat din toti plamanii de-ale drumurilor si urcusului toti nebunii de care spuneam mai sus si am oftat asa un pic ca vara asta s-a dus fara nicio escapada montana. legat de noua asociere a lui tica cu radu pietreanu, am fost intrebata care mi-e opinia. o voi spune si aici ca sa nu existe confuzii sau neintelegeri: fiecare om isi alege singur drumul si accepta tot ce decurge din asta. de ce sa ne preocupe soarta altora cand avem atat de multe decizii de luat noi insine?!

(legat de locatia cantarii…acolo am avut eu primul concert cu bilet de intrare, singura singurica, acum cativa ani, dupa reintoarcerea in muzica. inca mai am concertul filmat…ma uit ca sa vad ce-am invatat si ce mai trebuie sa invat. eram copila rau!)

un al treilea punct, ceva mai fierbinte, legat de folk a fost lansarea albumului “curcubeu” semnat maria gheorghiu. locatia noua doreste sa organizeze pe viitor concerte si cumva are si spatiul amenajat pentru asa ceva. e un spatiu intim, prelungirea terasei nu va fi cu putinta la iarna, dar sigur inauntru se va sta confortabil. sper sa functioneze si ceva aerisiri, pentru ca desi fumatoare, am evadat la un moment dat de prea multe toxine.

acum despre lansare: nu am mai vazut-o pe maria emotionata atat de mult de…demult. si dupa un intro special facut de duhovnicul inchisorii jilava, am auzit-o pe maria cantand “ave maria” asa frumos ca parca s-au cladit alte ziduri decat de carciumioara in jurul nostru. din cele mai sfinte un pic. am auzit apoi piese de pe album (orchestrat de adrian al meu, sa se stie ca eu le-am facut introducerile! 🙂 ) , am si cantat din toti rarunchii, am vazut si lume cunoscuta (pe cat pot eu sa vad cand sunt intr-un loc public). a existat si un moment de pauza a artistei in care prieteni au urcat pe scena si au cantat. il amintesc mai ales pe ion marinescu-turla, om drag sufletului meu si despre care am mai scris. apoi din nou maria a urcat pe scena si am auzit inca o serie de piese proprii sau preluari dupa tipicul si sufletul gazdei muzicale.

am scris un pic enumerand intamplarile si momentele pentru ca, in ceea ce priveste lansarea de album, m-as fi bucurat sa vad ceva mai multa lume. asa, daca citesc si cei care nu au reusit sa ajunga, poate au un pic de regrete. a fost o seara reusita si “incarcatoare” de frumos muzical (recunosc, am fugit un pic mai repede ca trebuia sa prind un mijloc de transport in comun)

acum imi dau seama ca am scris cam multicel, sper sa aveti rabdare sa cititi…in definitiv e un punct de vedere si nu unul de reper pentru niste concerte de folk de prin bucuresti. urmeaza pe 5 octombrie 3 concerte  in 3 locatii diferite (make, ionut mangu, mateiciuc&boicu), a doua zi tapinarii in iron city si ovidiu scridon la palat. vin si ceva festivaluri de gen (mizil, ploiesti). perioada aglomerata, mi-e clar, mai ales pentru public, care trebuie sa decida in functie de artist, locatie, pret de bilet, ora de incepere etc

va anunt deja ca vine si concertul “luna patrata” pe 23 octombrie (am zis ca totusi sa merite pentru cei rabdatori faptul ca au citit ditamai materialul) 🙂  daca nimic nu se mai schimba pana atunci, e sambata. si e cu schepsis 🙂