Mai aproape

alina-manolePornisem de la titlul Mai Aproape, scrisesem lucruri legate de plimbarea prin parc si ploaie marunta de dupa concertul Hauschka, apoi ceva s-a rupt, ca si cand tot asfaltul ar fi venit peste mine. Mi-am amintit de tot soiul de lucruri din ziua asta si nimic din cele 3 ore de muzica si aer nu au mai existat.  Am intrat in usoara panica. Am sters tot.

Dupa vreo 20 de minute de ascultat muzica-ce-mi-place-atunci-cand-nu-stiu-la-ce-sa-ma-gandesc-mai-intai, mi-am dat seama insa ca pot sa stau linistita, nu am pierdut nimic din ce-a fost frumos azi. Muzica si starea de concert sunt tot acolo, verdele din parc e tot inauntrul memoriei mele si visele au zburat deja de cand le-am vazut in inima.

M-am linistit asadar. Pot sa mai stau cam pana pe la 1:00 si apoi sa bibilesc in continuare niste tabele si formulare. Hai ca nu-i rau 🙂 Pot sa revin la titlul Mai aproape…altfel! .)

Sunt mai aproape de recitalul de vineri de la Festivalul Flori pentru Suflet. Vom fi pe scena in formula cea mai extinsa (pana acum cel putin): cvintet. 5 pentru 5 ani de festival 🙂 Pentru cine e din Bucuresti si vrea sa vina…atentie! Muzica incepe devreme si nu se termina tarziu in noapte 🙂 Mai multe informatii se gasesc si pe facebook, pe pagina oficiala EVENIMENTE Sector 3 (trei)

Sunt mai aproape de data de 27 mai si de spectacolul Joia Pacatosilor. Mai sunt 9 fotolii libere momentan. Imi vin tot felul de idei legate de scenariul pentru ziua aceea…desi cel mai nou inca nu e stiut de toata lumea 🙂

Sunt mai aproape de Iunie si de Baryshnikov la Sibiu (ce e in link e chiar spectacolul pe care il voi vedea). Plus Faust. 🙂

Sunt mai aproape cu gandul de luna Iulie si doua concerte la care imi doresc sa ajung nu doar pentru ca am deja bilete, nu pentru ca zbor, ci pentru ca vreau sa fiu cu prieteni dragi, fie pe drum fie la destinatie. Mmmm…abia astept!

Sunt mai aproape si de mine cumva. Macar ca stiu ca am putin timp care sa fie doar pentru mine 😉

Iata afisul pentru 12 mai si sa fie si ce-ascult-eu-cand-nu-stiu-la-ce-sa-ma-gandesc-mai-intai...

Si e si Luna Plina…

Alina Manole - Festival Flori pentru Suflet

 

 

 

Cadru cu cadru

In surdina: Little Milton – You’re Givin’ Me The Blues

Pe cer, desi n-o vad de aici, Luna plina. Da’ stiu eu ca e acolo, dodoloata si luminoasa. O gaza verde m-a intepat de umar mai devreme si inca mai simt durerea mica si sfredelitoare. Si era mica nazbatia cu aripi. Migrena a cedat acum pe seara. Plinul de Luna e si plin de dureri de cap uneori. Asa cum plinul de inima e datator, la randul lui, de dureri de minte.

Tigara arde de una singura in scrumiera. Ca si celelalte de mai devreme. Am pus scrumiera peste mana. Mi-e lene s-o mut.

Stau cu un picior pe scaun si, culmea, Dodo nu-i pe papuc. A plecat sa doarma pe balcon, ca acolo se vede luna. Ce-i pasa?! Eu raman conectata la muzica si priza.  Mi-am pus si castile ca sa nu deranjez vecinii.

In casti acum: Count Basie & Sarah Vaughan – Little Man You’ve Had A Busy Day

Alta tigara, ca cea dinainte a cedat de una singura. Imi zboara gandul la niste luni pline vazute in fel de fel de contexte. Am film numai cu asta acum inaintea ochilor. Imaginati-va cadru dupa cadru fotografii de Luna facute cu ochii mei. La mare, la munte, aici, aiurea.

Am cel putin 4 (da, patru) pe care le-as repeta. Am cel putin una care ma face si acum sa rad. Am cel putin una de argint. Am una pe care o ignor acum. Da, nu mi-am pierdut bunele obiceiuri: stiu sa dau cadre la o parte, in propriul meu film cu planeta asta imposibila.

In casti acum: Dominick Farinacci – Dawn Of Goodbye

Mai mult ascult muzica dintre urechi decat scriu.

Am oricum o noapte intreaga la dispozitie. Ca Luna-i mare si plina-plina-cea-mai-plina pe la 5, ora din dimineata la care copacul spre care dau ferestrele mele invie de pasari, care mai de care mai cantatoare. Iar cand ma voi satura de ascultat, o sa mai citesc niste scrisori pe care le tot ignor, doar-doar gasesc acolo inca un cadru pentru filmul de data viitoare.

In casti: Gary Burton – Born To Be Blue

filme-si-cafea

 

tehnici de supravietuire sub Luna

duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.

mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.

alina-manole

concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.

(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)

plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.

apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu în modul minor”

apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. 🙂

si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.

dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.

astazi nu vii – versuri si un pic din altele

tot circula stirea cu “blue moon”… de fapt un fenomen de luna plina de doua ori intr-un interval scurt de 30 de zile…asta-noapte era suficient de aproape de pamant incat sa fie far luminos. far pentru navele care nu-si mai stiu directia si pentru cei care-si aduna, de peste tot, bucatile de suflet. da, eu si luna, nimic nou.

a inceput si toamna intr-un fel, si vestea asta circula…eu ma simt blocata intr-un decembrie din alt an, din alta viata…ce zi e azi?

o alta piesa, alte versuri ale subsemnatei, continui seria albumului aparut anul trecut

astazi nu vii – m/v alina manole (album dragoste in 3)

te-am iubit de tot si-n toate…dragoste cu mere coapte

cu copii pictati pe tavan in camera fara geam

eram cu tine, mi-erai tot, desi spuneam ca nu mai pot

te-am iubit cu dracii toti si i-am tras pe roti

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

te-am iubit demult de tot…de la rasarit la nord

ne certam cine-i mai cald sau mai bun sau mai inalt

eram cu tine si atat…cum mi te agatai de gat…si urlai ca un dement

cand spuneam ca-mi esti absent…

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald,

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

m-am prins! era luna plina!

m-am prins! nu doar ceata e de vina pentru insomnii ci si luna plina. imi unduieste creierii, ca sa zic asa (noroc cu valurile, ca circumvolutiuni….) 😀

ieri am avut parte de o surpriza faina pentru sociologul din mine. un fost client de cercetari calitative  si-a amintit cam dupa vreo 12 ani de subsemnata, vazand o serie de transcrieri dupa grupuri moderate de mine acum vreo 2 luni. si-a amintit de “foarte bine” ca sa zic asa. uite ca urmele profesionale pe care le las se intorc pentru mine frumos si imi mai dau asaaa…masura muncii mele in timp. da, ma laud, dar ce sa fac daca-mi place ce fac?! 😀 de-abia astept sa reincep muncile sociologice care imi stimuleaza forta mai mult decat emotia (cantatului). oricum, se apropie perioada datorita careia multi din zona de cercetare vor avea de tras. la alegeri ma refer. si nu-i plang deloc 😀

acum o sa fac o saritura ampla de topic. imi plac oamenii care asculta mai multe genuri muzicale fara a se cantona intr-unul singur cu obstinatie. subiectiva, voi scrie ca-s deschisi la minte. mai deschisi. la ce-am cunoscut, sunt si mai toleranti si detasati de stereotipii. i like them!

astazi mai fac o incercare de a-mi gasi rochie verde-verde. sau, ma bate asa un gand, de a-mi gasi o rochie noua, indiferent de culoare, pentru concertul de sambata. e ultima zi in care ma mai agit prin magazine.  daca nu si nu…voi fi tot black lady…or maybe brown.

(nu stiu ce am azi cu romglish-ul)

pentru ca sting ma face sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la ce canta el, va las si pe voi cu inca o filmare de sufragerie/studio. luati o pauza de ganduri asadar 🙂