Spectator al nationalei Eurovision

12810006-1145413548815715-96017567-o_65001400
Imagine preluata de pe http://www.tvr.ro/

Acum, ca s-a incheiat selectia nationala Eurovision si s-a decis ca rockul merge mai departe, raman cu convingerea ca aceasta piesa merita sa castige mai mult pentru mesajul intern pe care il are de transmis decat pentru a intra intr-o competitie pop europeana. Exceptia rockului care a castigat cu cativa ani in urma nu cred ca se va repeta prea curand.  In plus, muzica difuzata de radiourile europene nu difera prea mult de posturile noastre de radio. Ascultati, daca nu ma credeti. Revenind, piesa lui Ovidiu Anton este o piesa buna, scoasa din rock fix atat cat trebuie pentru a nu deveni pop, iar performanta vocala asociata este foarte buna. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂

Productia TVR a fost impresionanta in raport cu ce nu se mai intampla in televiziunea nationala in ultima vreme. Legat de cele doua seri de spectacol, iata lucrurile care nu mi-au placut (sunt blanda, e duminica): inconsistenta unora dintre argumentele calificativelor date de juriu,  debutul recitalului Vunk cu solista/prezentatoarea Voicu la vioara … no comment, va rog sa va uitati cand vreti sa nu intelegeti nimic, macelul suferit de limba romana prin intermediul lui Randy (a culminat cu “muzica-care”) si atitudinea acestuia, deranjant nepoliticoasa (nu mai scriu de “Vagabondul vietii mele”, piesa modificata dezastruos pentru “generatiile tinere” …mai decenta e varianta punk a trupei Niste Baieti….), tensiunile vizibile intre o parte a juriului si o parte dintre concurenti (in semi-finala mai ales), luminile si cadrele cu Jo, care prelua concurentii de pe scena si…ar mai fi dar ma opresc. Macar ca sa nu ma intreb de ce o parte din show a fost playback in partea de televoting (la recitaluri adica)…in conditiile in care sunetul si luminile + visuals-urile de suport ale momentelor din competitie au fost foaaarte bune! Iar cine vrea sa ma contrazica legat de “play”, este liber sa afle singur cine si cate trackuri a avut. 🙂 A! Zau ca au picat prost, pentru limba romana si pentru impresia generala toate acele serii de “dom’ primar”“dom’primar” de la final. Meritul primariei si edilului de la Baia Mare sunt evidente, dar, va rog, se spune “Domnule primar”. Fara atitudini servile, de colt de sat, ce bine ar fi fost! 🙂 Felicitarile sunt meritate oricum! 🙂 Si pentru cei care au sprijinit evenimentul si pentru cei care au contribuit la realizarea lui, din cadrul televiziunii si din afara ei.

Impresia generala a fost cea de spectacol de televiziune mai putin prafuit.Sau ce se poate face cu bani multi in TVR. Sau bani destui. Asta ca tot am vazut in pauze mesajele televiziunii publice referitoare la sustinerea lipsa din partea statului si imposibilitatea de a colecta bani de la cablisti… 🙂

Cam asta-i la cald #eurovision #romania

Despre Sibiul de duminica

imi place sa “bagajesc”. nu ma pricep deloc,  dar promisiunea drumului e atat de frumoasa (a oricarui drum, nu doar cel de maine) incat ce voi pune in geanta pe langa accesoriile de scena…nu conteaza. astazi am avut ultima repetitie cu Meghi (Mugurel Coman, pianistul de la Taxi, acum ati reperat, da?) care a acceptat sa ne jucam pe scena de la Sibiu. Nasu’ Purcarin e la Cluj, vine maine la Sibiu direct, noi plecam cu masina plina, o parte din  echipamente vor veni de la Timisoara, asta da adunare…

sper doar sa nu adorm iarasi la 5 dimineata, drumul nu e lung dar nu vreau sa atipesc copilareste in loc sa ma uit pe geam si sa scriu, in gand, telefon, pe hartie, toate gandurile acelea care se rotesc inauntru si pe care le ordoneaza altcineva de mai sus.

am vazut ca s-a deschis si Targul de Craciun de la Sibiu, am vazut imagini si e tare frumos, mi-am dorit mult sa il vad in ultimii ani, sper sa si ajung sa fac asta, sa ma pierd un pic printre luminite si miros bun si calusei si muzici si un ceai cald (desi in neplacutul pahar de plastic), daca o sa gasesc zahar candel imi voi aminti de rontaiala din copilarie, din targul meu mic de provincie.

aman “bagajeala”, se simte? poate pentru ca il astept pe Cohen sa termine concertul (“Live in London”, 2009).

fisa tehnica pentru cei care sunt in Sibiu si vin si maine la festival: festivalul are loc in Teatrul Gong, recitalurile incep de la ora 19:00, vom canta 45 de minute, vom avea emotii, mai ales eu, nimic nou in asta 🙂 … si…gata

pas de deux

mai intai un pic de biografie publica

Raimund Hoghe s-a nascut in Wuppertal. Si-a inceput cariera ca scriitor la ziarul german Die Zeit si a publicat cateva carţi. Din 1980 pana in 1990 a fost dramaturg pentru renumitul Tanztheater Wuppertal al Pinei Bausch. In 1990, a inceput sa creeze propriile lucrari si in 1992 a inceput o colaborare de durata cu artistul vizual Luca Giacomo Schulte, cu care continua sa lucreze indeaproape. Opera lui Hoghe a fost prezentata in Europa, Japonia, Australia si Statele Unite si a fost intampinata cu apreciere din partea criticilor. I-a fost acordat Prix de la Critique in 2006, iar in 2008 a fost numit „Dansatorul Anului” de catre revista Tanz. In prezent locuieste in Düsseldorf.

Takashi Ueno s-a nascut in 1981 in Japonia. La varsta de 14 ani, Ueno a inceput dansul modern, lucrand cu Misako Nanbu. S-a mutat in Paris in 2004 cu o bursa de doi ani de la Guvernul Japonez. A studiat baletul, dansul contemporan si dansul african. In prezent danseaza pentru diversi coregrafi: Paco Decina, Kimiho Hulbert, Saiko Kino si Raimund Hoghe.

Aseara, spectacolul Pas de Deux. Spectacol naucitor, cu capitole care mi-au invartit si imaginatia si starile si somaticul. Raimund Hoghe si Takashi Ueno transferau miscare unul celuilalt cu usurinta vaselor comunicante intr-o poveste despre relatii, despre prima privire, primele gesturi, diferente fizice, etnice, adaptare, dominare sau abandon. Muzica spectacolului minunata, detalii subtile in fiecare obiect din cele cateva pe care s-au sprijinit povestea sau performerii. O poezie a mainilor perfecta. Cateva momente m-au lasat fara suflare la propriu si acum imi dau seama ca nu pot descrie prea bine cele 2 ore care au trecut…nu stiu cand….

Spectacolul a avut loc in cadrul Explore Dance Festival organizat de WASP.

Filmari nu exista, de inteles pentru ceea ce experienta directa ofera…

Multumesc pentru cadoul de ieri si felicitari organizatorilor!

VSLO

exista un festival care nu e de muzica si care se tine si anul asta. de la distanta il urmaresc si, inca de la prima editie, tot imi promit ca voi ajunge acolo, sa asist la workshopuri. nu reusesc, poate anul 2012 va fi cu noroc?!

festivalul se numeste “VSLO” – vama sub lumini de oscar. festival de fotografie, cu intrare libera, pentru pasionati. cursuri diverse, profesori minunati, profesionisti in ale tehnicii fotografice.

ati retinut aspectul cu intrare libera…de fapt e acces liber la informatie, schimb, modele, perspective….da?

pentru cine vrea sa stie ce a fost in ultimii ani, povestea VSLO e pe site-ul propriu. poate unii dintre voi au urmarit ce s-a intamplat in timp macar pe facebook, macar anul trecut

cum unele initiative merita sprijinite, iata ca ma transform in dependent de tehnologie si anunt ca daca vreti sa deveniti sponsori (fie si cumparand un tricou) sau va pasioneaza fotografia cat sa dati de stire mai departe de manifestarea aceasta…..o puteti face linistiti 🙂

aaa! am spus ca se tine in vama veche? (fix acolo unde plec acum…o fuga cat o clipire)

o secventa de anul trecut

26 septembrie, premiera videoclip la Antena 1

In avanpremiera lansarii noului album “Dragoste in 3”, una dintre piesele de referinta ale materialului discografic a devenit de povesti…nu doar de poveste!

6 povesti de viata, surprinse in imagini – asa poate fi descris videoclipul piesei “Ea nu ma stie”. Sunt povesti reale, posibile: un cuplu de amanti, un cuplu plictisit, un trio…incert, femeia care asteapta, barbatul care pleaca pentru a ajunge la timp acasa, grupul de prieteni in care se sarbatoreste o despartire…

Videoclipul a fost realizat cu multi prieteni si tehnica de ultima ora. Locul de filmare, clubul Kulturhaus, a fost (in premiera pentru un astfel de proiect muzical) un cadru perfect pentru povestile de dragoste desenate regizoral de Bobo Burlacianu.

Cei care vor viziona acest clip muzical vor observa cu siguranta suprapunerea de planuri alb-negru si color. Aceasta se intampla si pentru ca fiecare poveste, luata separat, are o semnificatie pentru cei care o traiesc…asa ca doar ei, atunci cand sunt in prim-plan, vor avea “culoare” si “viata”  .

Iata o parte dintre prietenii si profesionistii care au facut parte din echipa de filmare:

Regizor: Bobo Burlacianu, cunoscut ca Bobo Mare, membru al trupei Fara Zahar

Editor de imagine: Cristian Grosu

Director de imagine Razvan Dascalescu

Producator: Tudor Balcu

Echipamentele au fost puse la dispozitia echipei de filmare de VideoLink

Make-up artist: Ioana Cristea

Multumim celor care au ajutat la realizarea acestui videoclip: Adrian Soaita, Catalin Rudolf, Cosmin Covei, Bujor Stoicovici, Marius Tanef si prietenilor-actori care au “suportat” auditia piesei “Ea nu ma stie” pret de …14 ore: Alina, Barrie, Andreea, Cristina, Daniel, Adrian, Ruxandra, Veronica, Sabina si Ioana.

Filmarile au fost efectuate in Clubul Kulturhaus

Lansarea videoclipului va avea loc luni, 26 septembrie, in cadrul emisiunii Neatza cu Razvan si Dani, difuzata la Antena 1.

Aceasta lansare precede evenimentul de lansare a albumului “Dragoste in 3” din 30 septembrie, la Teatrul Nottara din Capitala. Biletele sunt disponibile in reteaua Eventim (Librariile Carturesti si Humanitas, magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Orange si online pe www.eventim.ro in pagina de eveniment).

Partenerii evenimentului de lansare sunt: Jurnalul National, Foreverfolk, Radio Lynx, Sapte Seri, Hotnews, Bestmusic.ro, Muzicabuna.ro, TheGig.ro, Acasa.ro, Let’s Rock, 4arte.ro, iconcert.ro si Prom Art prin Dana Cristescu.