As fi vrut sa nu scriu acest articol. As fi vrut sa nu citesc atat de multe similare. Din pacate o succesiune de intamplari cu acelasi fond dar cu moduri diferite de manifestare au fost atat de aproape de mine incat…
Da, as fi putut sa scriu despre asta mai demult, emotiile ar fi fost insa din alt registru.
In plus, nici nu prea stiu cum se scrie despre asta…
In 3 zile am asistat la acte verbale sau fizice de violenta domestica.
A inceput, culmea, pe 8 martie, cu interventiile telefonice, in direct, la un post de radio, ale unor “barbati” care povesteau despre educatia facuta femeilor mai cu o palma, mai cu o imbrancitura. O “educatie necesara” cica.
A doua zi, intr-un context care se dorea a fi senin si frumos, un “barbat” beat si-a agresat prietena cu piciorul la cativa metri de mine. Pana sa ma dezmeticesc a fost sanctionat corespunzator de cei din jur, dar asta dupa ce a mai dat o data. Intre timp prietena il ruga sa fie mai calm si se agita vazand ca cei din jur “ii pot face lui rau”.
A 3-a zi, vecinii de apartament au inceput sa se certe destul de tare incat sa aud, fara voie, ce isi spun. La un moment dat, la apogeul crizei, au inceput lovituri, cu un “au” si apoi zgomote infundate…ca de mutat mobile…aveti imaginatie, nu mai continui.
Succesiune aceasta de intamplari m-a luat prin surprindere, recunosc. In jurul meu, in imediata apropiere a socialului meu, nu stiu pe nimeni care macar sa vorbeasca despre “corectii” primite sau aplicate.
Mi-am intrebat prieteni si mi-au povestit despre alti vecini, despre alte scene si mi-am dat seama ca, intr-un fel, am norocul de a trai intr-o zona (de social) cu expunere limitata la acest tip de comportament. Am fost sfatuita sa nu sun autoritati pentru ca interventia in scandaluri domestice poate genera reactii impotriva ta, ca persoana de buna crestere, nu doar credinta. Lor li s-a intamplat.
Sunt chestiuni intime, mi s-a spus, si recunosc ca asta imi sta in minte mai mult decat credeam.
Nu-mi imaginam, nu stiam cum arata barbatul care loveste cu piciorul, cu putere si dispret, femeia de langa el.
Acum stiu si de zile bune nu pot scapa de gustul ca de metal dinuntru si de imaginea victimei care isi apara agresorul imediat dupa ce isi primise “corectia”, in fata noastra, a oamenilor … cum sa scriu…intregi pe dinauntru? fara sechele? mai norocosi?