Moment de respiro

alina

Sunt primele momente de respiro de pe 21 februarie incoace. Si nu indraznesc sa respir prea adanc pentru ca maine… 🙂

O radiografie a turneului arata cam asa: drumuri in 2 anotimpuri, iarna si primavara, intre ninsori, soare, ploi sau gri. Situatii surprinzatoare, oameni noi, experiente inedite. Cred ca a fost cel mai incarcat turneu de pana acum.

Sa le luam pe rand:

Brasov – schimbare de loc in aproape ultimul moment, de bun augur as spune intrucat intalnirea cu Tipografia a fost frumoasa-foc. Sufragerie cu dichis, ceaiuri, ciocolate si vin, cu o gazda pe gustul meu. Apoi un rasfat culinar de dupa concert cand ne-a gatit Chef Kusak bunatati cat sa uitam de alte contexte mai putin favorabile.

Targu Secuiesc – surpriza de a fi primii artisti romani care au cantat in Cafe Jazz si de a primi si vizita a doi prieteni de la Miercurea Ciuc. E minunat ca, la final, sa auzi ca povestea iubirilor reale a placut mai mult decat te asteptai unui public nou-nou-nou. O gazduire impecabila si bunatati specific unguresti cum nu am papat niciodata…yummy! (nu, nu ma intrebati de dieta, n-a fost cazul…)

Piatra-Neamt – aici am public care creste cu mine sau parinti suficient de nebuni in public de-i invata toate piesele. Inclusiv “Sper sa nu”, “Mai bine ia-l tu”, “Trezeste-ma”. Cu alte cuvinte, adulti superbi si copiii lor in fata scenei, atenti sau cantatori, dupa cum le place. Cristi, gazda noastra, cu toate altele pe care le-a avut pe cap…impecabil! Ninsoare in toata regula si un alb imaculat de dimineata.

Botosani – nu stiu cum ne-am “lipit” anul trecut, dar legatura cu Lucian, Dana si Gelu (chiar daca aflat mai departe de tara) pare una veche, de parca ne-am cunoaste de veacuri. Mi-ar fi placut sa stam mai mult dupa concert dar in turneu suntem cuminti si ne dozam energiile. Ca si data trecuta, publicul a fost cumiiiinte, cu reactii de teatru. Plecaciune!

Roman – ei…aici ma voi opri mai mult pentru ca a fost pentru prima data cand am cantat in orasul copilariei mele. Cate emotii…nu mai spun! Drumul pana la Roman a fost incarcat cu doua incidente (degete prinse in usa de microbuz si microbuz cu foc la subtioara si pompieri la pachet), de chiar ma simteam ca o “manole” (Ana de data asta) cu destinatie presarata de aventuri. Recunosc, cum am cantat la Roman nu am mai cantat nicaieri. Nici nu stiam ca pot 😀 Mama in public, undeva sus, acasa la ea de data asta…fluturas emotionat la randu-i. Prieteni, colegi pe care nu i-am vazut de 20 de ani, profesorul meu de matematica (profesorul meu de matematica?! ioi!!! ), vecini de copilarie sau de casa, cunoscuti…si lista aceasta am completat-o de fapt dupa concert vazand poze, caci in seara aceea nu vedeam mai nimic. Recunosc, m-am ascuns un pic dupa concert (adica m-am asezat la o masa) ca nu ma mai tineau genunchii. Si au mai venit si prieteni de la Bacau/Piatra Neamt cu flori. Pai sa nu ti se para o poveste totul? 🙂

Iasi – Underground mi s-a parut mare initial si ma gandeam cum voi acoperi eu cu ochii tot aerul. Ei bine…nu e cand sunt pline de energii bune si oameni faini si masute simpatice si zambete si joaca si flori si cadouri. Si iara m-am simtit ca in sufragerie 🙂 Plus Lili, gazda atenta si femeie faina, cum sunt toate moldovencele oricum (ma laud si eu contextual asa…) 🙂 Inca nu are tot Iasiul discuri, m-am convins dupa numarul de autografe, cel mai mare din tot turneul 🙂

Apoi drumul meu, cu alt microbuz inchiriat, chemat sa ia scule si pe mine, Iasi – Bucuresti via Braila din motive administrative, drum fara somn, la capatul caruia am picat monumental pret de doua ore dupa care a inceput iarasi iuresul.

Astazi, de ziua lui, Adi Flautistu a venit la repetitie. 🙂 Mandra mai sunt de el si de toti oamenii cu care cant! Am facut impreuna un album fain! 🙂 Nominalizarea lui la “albumul anului” in cadrul Galei RRA ne bucura tare mult.

Maine-i joi si ne aniversam. Pe scena, impreuna cu noi, va fi si Ovidiu Condrea, tobosarul alaturi de care in ultimii ani am tot facut mii de km de drumuri muzicale 🙂

Acum ma bucur de momentul asta de respiro. Cand am intrat luni in casuta am avut senzatia ca sunt la alt hotel, inca unul, cu inca o camera in care trebuie sa imi ordonez toate pentru concertul de seara. A durat 1 secunda dar a fost indeajuns sa apara Dodo si sa imi dau seama ca sunt in Bucuresti. Vine el timpul sa ma asez. E suficient un prim ceai cu prietenii, dar pana atunci mai am un pic de tras ca nu-i gata bucataria si inca nu am cumparat frigider sa tin prajiturile (de dieta) la rece 😀

Mi-era dor si de blog.

cronica unui zgomot

reusita unui concert depinde al naibii de mult de conditiile in care se desfasoara. stim asta, fie ca facem parte din public, fie ca suntem pe scena. primele 2, intr-o ordine subiectiva, ar fi asa: calitatea sunetului pe primul loc, urmata fiind de calitatea serviciilor din locul de desfasurare.

sambata trecuta am trecut prin toate cele neplacute din pacate. am ajuns la clubul unde urma sa se desfasoare concertul unei trupe care imi place mult si am constatat ca masa rezervata cu ceva vreme inainte e alta decat cea discutata. si cum la vremea rezervarii erau doar vreo 20 de locuri antamate deja…mi-a fost greu sa inteleg de ce a trebuit sa insist si sa trec prin inca 2 pozitionari pentru a ajunge intr-un final la ce mi-am dorit pentru mine si invitatii mei.

nici cand am facut rezervarea si nici la plata biletului nu mi s-a precizat nicio conditionare suplimentara din partea clubului…si iata-ne la masa, comandand de baut, primind cele comandate si…surpriza: “nu stiu daca vi s-a spus, dar trebuie sa comandati obligatoriu si ceva de baut cu vodka sau whisky” 😀 wtf?! cum ar veni, chiar daca nu pot sa beau alcool ca-s cu masina, sunt obligat sa am pe masa vodka. intra in costul rezervarii, neprecizat en-avant.

am ajuns la 10. banuiam ca show-ul va incepe la 11, eram pregatiti pentru decalajul fata de ora oficiala. asteptarea ar fi putut fi placuta daca nu ar fi existat un Dj cu entuziasm maxim care a dat volumul muzicii suficient de tare incat nici tipatul in urechile vecinilor de masa nu a functionat. ceea ce nu a observat domnul cu pricina era ca nu doar masa noastra era exasperata, ci muuulti, foarte multi dintre cei care, fani ai trupei, venisera pentru concertul romanesc, nu la discoteca. cum insa am experienta trista de a verbaliza o problema si de a mi se raspunde “romaneste” ca daca nu-mi convine sa plec, am indurat macelul. deh, chiar voiam sa vad trupa. intre timp, invitatii nostri, de alta limba, cu vreo 30 de ani la activ in Europa in sectorul organizari evenimente, festivaluri, concerte (cu nume atat de mari incat decat sa le spun mai bine amintesc doar faza cu telefonul primit de V. Bailey de la producatorul Lady Gaga, undeva in Romania, la o masa tihnita cu vin si cafea) zambeau ingaduitor si asteptau cuminti, de dragul nostru.

incepe concertul. ii recunosc pe cei care canta. ii iubesc oricum. daca nu le-as cunoaste versurile pe de rost nu as intelege ce canta. sunetul e atat de prost incat imi piere si ultima ramasita de entuziasm. ii vad facand gesturi catre pupitrul de sunet. dintr-o laterala, unde boxele nu bat deloc, ce e pe scena, in monitoare, se aude bine. in zona de actiune a boxelor insa…e tragic. totul mult prea tare si distorsionat. publicul e insa acolo pentru ca e trupa lor preferata si, ca si mine, suporta in numele a ceea ce stim ca trebuie sa se auda.

as fi ramas pana la capat, sperand ca urechile mele se vor adapta zgomotului si in virtutea faptului ca ii respect pe cei care canta. invitatii insa, coplesiti de decibeli, au spus (si nu sugerat) ca ii doare capul si politicosi ne-am retras. pe drumul spre hotel au analizat cele intamplate din perspectiva oamenilor pentru care muzica inseamna mult, in orice limba s-ar canta, dar pentru care muzica nu inseamna zgomot. le-am dat dreptate.

evident ca vreau sa repet experienta de a plati bilet la un concert al trupei cu pricina si de a-i asculta, sper in conditii muuult mai bune, asa cum merita. cat despre club, numai de bine, precum scriam mai sus.

update: intrucat nu toti cei care citesc blogul au si cont pe facebook ca sa stie la ce concert am fost sambata, este vorba despre Taxi si clubul Joy.

La final de turneu

Daca mi s-ar fi spus sa o luam de la capat a doua zi as fi spus da. Fara indoieli, fara sa stau pe ganduri, cu toata oboseala.

Pe scurt turneul a fost asa:

– Sibiu – concertul surpriza, anuntat ultimul, sold-out, primire extraordinara, pian clasic si clape (Adi fericit), ploaie marunta

– Cluj-Napoca – reintalnire fericita, cea mai mare liniste din partea publicului,  concert de stare, surprize din afara orasului, cateva neplaceri organizatorice loco, bas sonor (Teddy fericit)

– Targu Mures – Teatru 74 cu energii minunate, concert de teatru, imbratisari cu toti cei care au venit (de data asta a durat muuult), cald si calm, incercare de soare

– Reghin – prieteni, surpriza de full intr-un loc aproape necunoscut, buna dispozitie, cea mai vesela versiune cu public a piesei “asa si-asa”

– Zalau – concert 1 si concert 2, fiecare cu specificul lui, intalnirea cu Irina Schrotter si imbinarea artelor pe scena, atmosfera aparte, seara 2 memorabila pentru toata echipa plecata pe drumuri

– Iasi – cea mai frumoasa gazduire, experienta aparte a unui spectacol cu public transmis in direct in FM, AM si online, final de turneu perfect, moldovenesc, cu incarcatura emotionala aparte

2200 de km in 8 zile, ceea ce nu e asa de mult (am mai facut noi cam tot atatia km in 3 zile, pe ruta bucuresti-timisoara-bucuresti-tulcea si retur)

momente cu luna plina, momente de nervi, momente de rasete pana la lacrimi sau lacrimi de prea plin, momente de oboseala mare, momente de pauza, momente de concentrare maxima, momente de iubire

peste toate muzica si luna patrata

multumesc Adi, Teddy – suntem o echipa cu 3 interpreti 🙂

multumesc Tudor – pentru toate “atributiile” cu care pleci la drum alaturi de noi si pentru rezistenta nervoasa 🙂

multumesc fiecarei gazde dupa cat de mult ne-a facut sa nu ne gandim decat la concert 🙂

multumesc fiecarui om care a ales sa ne daruiasca 2 ore din viata si sa vina la concert, indiferent de oras

multumesc celor care ati citit toata seria de povestiri de dupa fiecare zi de concert 🙂

Va doresc tuturor sarbatori de Paste linistite, cu iubire si pace.

p.s. de framantat (m)-am framantat, cozonacii au iesit super, drobul e gata, urmeaza vopsitul de oua (evident ca fac si oua verzi) si ultimele pregatiri. sper sa le terminati si voi in timp util pe toate 🙂