aroganta, plouam

ploua ca ceata. am tot stat acasa pana a inceput. apoi am plecat la probele de sunet. daca ador ceva e momentul de dinainte de ape: vatul, haosul, tensiunea din nori. nu vi se pare ca suna a vanatoare de oameni? picatura cu picatura fiecare dintre cei de sub nori va fi atins. nu scapa nimeni. pe crestet, pe ureche, in ochi cand se uita in sus, pe umeri, pe coapsa desi fuge, de sus in jos, de jos in sus pe pantaloni sau pe tocuri…

ploua ca ceata. taxiul nu s-a strecurat… mai avea un pic si devenea strecuratoare.

cu aroganta voi scrie ca uneori sunt ca ploaia asta. cad cu putere pe viata de langa mine. desi ma intreb daca ma poate duce, asta nu ma impiedica, nu ma schimba. eu stiu ca trebuie sa curg, asa traiesc, pentru asta am fost facuta.

am ajuns acasa cu bucuria reintoarcerii la culcusul meu cald si la atmosfera pe care o are casa de o vreme incoace. am 75 de lalele in casa (stiu cate sunt pentru ca le-am numarat cand le-am schimbat astazi apa si am mai aruncat din cele traite deja prea mult). cumparate, primite cadou. pana anul asta nu-mi placeau…dar stiu si momentul in care mi-au deschis ochii. mai am si garoafe si narcise albe batute si frumos mirositoare.

O parte din laaaleeeelele

nu se mai simtea nici fumul de tigara, am inspirat inauntru doar un aer incarcat de verde intre geamuri si usi. acum evident ca fumez, in bucataria mea de lucru.

mi-am amintit in seara asta ca dodo implineste acusi 8 ani. cu mine e de 7. motan cuminte si prost si blanos si afectuos si atat de ca mine cand nu vrea sa fie deranjat… 🙂

ascult Sting. e mai putin de 1 luna pana la concert…

I must love what I destroy and destroy the thing I love

o chestie de atitudine

nu-s fan ghiocei. o fi o chestie de atitudine. cupa de floare prea se inclina, prea are nevoie de sprijin ca sa supravietuiasca. pe cat de rezistente sunt floricelele astea, de ies din pamant cand e inca iarna, pe atat de triste sunt dupa lupta cu pamantul. sfortarea de inceput, cea care le inalta, e miraculoasa…da’ apoi? capul se pleaca. (m-as putea gandi si la o rugaciune, dar … nu azi.)

sunt oameni care dupa ce lupta mult ingenuncheaza obositi, prea obositi de eforturile de inaltare. poate pentru ca nu a fost timpul potrivit pentru ei sa rasara sau e vorba de structura pur si simplu?

raman la garoafele mele, superbe, senzuale, care neavand parfum de la mama natura pot dobandi acel parfum pe care ti-l doresti, imaginezi, amintesti

consideratiile mele de azi pot fi puse pe seama consumului de propolis 😀

ne vedem maine

Buna dimineata de sambata

[singlepic id=115 w=260 h=180 float=left]cum vine o farama de soare cum se imbujoreaza toata casa. incep sa straluceasca florile, ca sunt frezii, ca sunt garoafe, dodo miauna mai consistent, iar eu…parca incep sa pulsez un pic a viata cu V de la Veselie.  trist e insa ca mi-e cam rau si devin ibuprofenica pe masura ce trec orele. bine e ca nu am niciun program fix, deci pot sa-mi adun fortele cat mai rapid.

aseara am fost intervievata de FolkBlog. la intrebari destepte Continue reading “Buna dimineata de sambata”