micro-pauza

aici unde sunt…e noapte si ploua. tv-ul e deschis si germania marcheaza gol dupa gol. cina in camera, un e-mail verificat pentru ca trebuie. ies pe balcon sa fumez, iau si aparatul foto….tot ochii raman de baza pentru ce vad in lumina de felinare. e zi de vacanta, vacanta adevarata, care nu inseamna calatorie dintre cele muzicale, substitut minunat de altfel. ma dor picioarele, creierul pare sa intre un pic in amortire…stare standard de care-mi aduc aminte vag. 🙂 ma bantuie ganduri legat de ce ma asteapta acasa, pana maine sper sa adoarma si ele, macar 24 de ore. apoi ma intorc. la naiba, de ce nu exista buton de pauza in clipele masurate de bataile inimii? de rewind n-am nevoie, de forward…doar uneori…

port in noapte imaginea unei casute cu flori albastre, pe care le-am pozat prin gardul cu uluci sparte.

alte-flori-albastre

si hai sa fie si felinarul cu stropi de ploaie

ploaie-cu-felinar

intre timp fulgera pe sus, din cand in cand, ca o gand care tresare prin somn.

buzunare

buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…

buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.

ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.

am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…

oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…

oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.

femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.

pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.

si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru

buzunare cu lumina de la oameni si de la cer.

plecaciune si drag!

 

triangulatie

aproape plina luna, mai are de calatorit, aproape acoperita de nori, hai sa incercam o triangulatie pentru semnalul emotiilor noastre: eu, luna, tu, asta nu e dragoste in 3 e o forma de comunicare inteligenta, eu ma uit la luna in timp ce taximetristul vorbeste la telefon, spun ceva in gand si zambesc, tu o sa primesti mai tarziu mesajul, cand o sa iesi in balcon sau pe strada si o sa te uiti in sus, stiu sigur ca te vei uita in sus, asa faci de fiecare data cand iti dai seama ca nu ma tii de mana si cat iti doresti asta, aproape plina e luna, pun un pahar de vin, a trecut si meciul asta, concertul de ieri imi aduce mai aproape finalul de an, o sa mai aprind o tigara, ai vazut ce flori frumoase am primit?, lalele albe sunt un detaliu in camera mea cu atat de multe cutii, hai sa punem muzica, am o piesa pe care o ascult pe repeat de cateva zile, are legatura cu mine, nu cu noi, las-o asa, stii ca abandonul de sine nu are ce cauta in viata pasarilor, am lasat intre timp luna sa taca, suntem impreuna in secventa noastra de poveste, saruta-ma ca inainte sa musc din mar ca sa te nasti asa cum trebuie, pentru ultima data, definitiv.

vineri ca orice vineri…

…in care sa mai fie si octombrie, in care sa ai – in sfarsit – caldura in calorifere si sa poti locui in bluza, nu pulover in interior…

vineri ca orice vineri in care ti-ai ros o unghie si dai din picior, asteptand nu-stiu-ce, dar ceva al naibii de bun…

…ca orice vineri in care ai chef doar de caldura, un film bun, un pahar cu vin, un pic de cascaval cu boabe de struguri si un tinut de mana…

….in care nu ai chef sa muncesti si in care rasfoiesti digitale amintiri ale celor peste 1500 de km parcursi in 4 zile si abia astepti 7 noiembrie cand vei fi la Cluj din nou, la departare de casa (ce bine!)…

vineri ca orice vineri in care vei gati ceva bun si gustos pentru ca trebuie nu pentru ca vrei sa mananci, dar uite-asa rasfeti pe altcineva si stropul de bucurie e ca o raza de soare…

ca orice vineri in care te doare spatele si cochetezi cu gandul ca nu mai ai 20 de ani si zambesti spunandu-ti ca nici nu ti-ai mai dori sa ai 20 de ani…fiecare lucru la timpul lui…

vineri ca orice vineri, femeiesc de vineri, erotic de vineri, muscator de vineri…

si cu luna noua

vineri ca orice zi, cu muzica de neoprit

decret de vacanta

decretez vacanta, desi….Mark Knopfler a fost un rasfat, cateva zile la mama acasa au fost si ele superbe…dar da, decretez vacanta de capul meu!
ma duc sa pun ganduri in ordine si sa ies poate din amorteala de care scriam ultima data. asta-i semn de intelepciune….tiiii….si credeam ca nu voi ajunge sa recunosc prea repede ca devin “om mare” …

imi voi lua la mine carti cat sa trec dintr-o lume in alta. pana si cartea mea de metrou o sa se afle in bagaje, pentru ca deja nu mai pot sa ii visez finalul (pentru cine nu a citit articolul despre cartea de metrou, pe scurt e vorba despre o carte pe care o citesc doar in calatoriile cu metroul oricat de curioasa as fi de continuare…si ma abtin cu greu, de luni de zile sa nu o termin la mine in pat. a nu se intelege ca merg rar cu trenul de subteran, insa drumurile nu dureaza mai mult de 15 minute, deci nu-i timp de lectura prea multa…).

imi voi lua cu mine si cochilia in care tot am adunat lucruri in devalmasie. dorinta de ordine e clara: e a doua oara cand in cateva paragrafe cand scriu de aranjat, ordonat, curatat. va fi un soi de curatenie de Paste, in soare si cu mare de mai.

imi iau la mine si o agenda mica, ca sa scriu de mana daca imi vine.

ma iau pe mine, femeie, civila, cu toti creierii si inima toata.

imi iau zambetul ca sa-i arat cer de stele.

imi iau fluturii toti, nu mai las niciunul in bucuresti sa umble de nauc pe strazi

gata! fug!

meteorit

sa mai fie scris si despre viata, despre ceea ce e dincolo de munca, dincolo de drumuri, concerte, fotografii, e-mailuri obligatorii. parca numai despre asta am povestit in ultima vreme. si acum fac o pauza, trag aer in piept si … la la…lalalala….(nu, nu smiley, ci “adevarul” lui manole).

imi fac, in mod constient, cat mai putin timp pentru statul cu mine in forma de singuratate agreata, cea constructiva sinelui: de adunat ganduri, impachetat inutile lucruri, pus puncte acolo unde trebuie. ma aman de la o zi la alta, compensez asfaltul prin rasfat cultural. ma refuz cumva. imi blochez (inca un pic) mersul in adanc.

pe de alta parte imi convine rolul de observator. undeva, intre femeie si artist, realizez ca in perioada aceasta prea putine mai ajung cu adevarat inauntru, dintre cele din viata civila, ca bucuriile legate de concert sunt alta istorie…

hm…da, vad un pattern, nu ma voi speria, e doar sezonul de acumulare. ce va iesi din asta…habar n-am. poate inca un cantec, o decizie buna, un meteorit… 🙂

maine am concert.

(p.s. poza e cam singura civila din ultima vreme pe care sa o am in calculator. e de la craiova cand stateam de vorba cu un om frumos)

pana la Luna, desigur

in ultimele zile am adormit taaaare tarziu, spre dimineata. Luna e de vina, este singura de invinovatit … pe blog 😛

cum am fost insa si la 2 concerte despre care merita scris, ei bine, sa le luam pe rand:

concertul farfarello – in locul numit “la copac” despre care tot am scris de zici ca-s pr-ul locului 😀 ce sa fac daca jupanul horatiu e “mester” la gadzuit prieteni?! locul de concert, cu mese cu tot, e atipic pentru muzica pe care sa vrei sa o asculti asezat asa ca esti fortat sa o asculti in picioare si sa mergi catre locul cu vizibilitate maxima. desi, ca sa nu se inteleaga gresit, discutiile s-au purtat in soapta chiar si in timpul reprizelor muzicale Farfarello. bun concert! spectaculos pe alocuri, cu feeling bun. virtuozitatea pare joaca dar nu e nimic jucat in acest proiect. mi-era dor sa-i ascult, mi-era dor si de “ciocarlia” lor personalizata si imbracata cu inca 4 secvente muzicale distincte, de finalurile neasteptate, de energie. si da, a fost sunet bun si spectatori unul si unul. nu degeaba spun ca ma simt ca acasa.

concertul aniversar doru stanculescu – imi scria cineva “te-am vazut in zona de intrare, de ce nu ai cantat?” 🙂 pai aseara eram cu treaba organizatorica, partea aceea care imi place mie de comunicare pentru un disc ce a aparut cu casa de discuri unde le am pe ale mele. am apucat sa fur momente intregi de spectacol, cu doru stanculescu asa cum nu l-am mai vazut demult, cu radu gheorghe spumos, cu mihaela mihai a carei voce m-a emotionat pana la lacrimi, cu zoia puternica vocal, cu horatiu malaele ca de obicei, cu mircea florian si jucariile lui inteligente, cu mircea vintila la inaltime, cum altfel?! m-a bucurat sa vad reactiile bune de dupa spectacol si va recomand sa cautati si dublul album…chiar si pentru cine nu este fanul folkului clasic, materialul merita ascultat, orchestratiile lui dan andrei aldea sunt minunate!

mai am pe lista cateva concerte de vazut pana la concertul meu si-al lui raul de pe 14 februarie. sper sa reusesc sa ajung la toate, sunt un pic cam obosita si am nevoie de rasfat si la domiciliu, drept pentru care va doresc deja un “uichend” cu de toate, de la …  pana la…. pana la Luna, desigur 😀

acestea fiind spuse, am un pic de treaba 😛

dupa (inca un) 24

scriu repede repede, a fost atat de fain in seara asta, a fost un “ceva” care la inceput de concert m-a zapacit apoi lucrurile au curs cum numai ele stiu sa curga. imi spunea cineva dupa concert “femeie, nu te mai oferi cu totul, mai lasa oamenii sa respire, lasa sinceritatea la o parte”. nu pot, sa dea naiba, daca nu zic ce am in cap si in viata parca nu e tacamul complet, parca nu e totul al meu. in definitiv toate adevarurile le-am spus in seara asta prin “la laaa la la la laaaaaaa”, restul a depins de fiecare dintre perechile de ochi si urechi dispuse sa auda, sa vada. restul a depins de inimi, de fiecare secret pe care il au de marturisit Insinelui lor.

iarasi o sa aud “vorbe” ca sunt entuziasta dupa concert. pai daca pe scena ma manifest asa, de la piesa la piesa, s-ar duce naibii concertul pentru ca as zambi non stop sau as plange (sensibila, deh) si nu s-ar mai intelege versurile….

e 2 dimineata, la 8 si jumatate plecam din bucuresti catre sibiu, catre festivalul de muzica si poezie. mai fumez un pic, trebuie sa consum energia asta mare din care stiu ca o parte ma va tine treaza in drumul de maine.

dau muzica in casti mai tare, vecinii mei dorm, doarme tot cartierul parca, sau lumea?! 🙂 da, pentru o clipa, una singura, mica de tot, mi-ar placea sa fiu singura insomniaca.

sa va fie dragostea…Dragoste!

alina

p.s. asta imi canta in casti. pentru versul asta “Just what the truth is, I can’t say anymore”

pauza scurta

scurta pauza intre treburi, tigara, gri, dupa-amiaza, ganduri, un plan, organizatorice, administrative, tehnice, la ce ora vineri, la ce ora sambata, unde, cum, de ce nu poate x, cand se incheie, care e dead-line-ul, aseara a nins marunt, e complicat sau nu e, as bea o cafea, azi nu ma doare nimic, ce bine!, cum voi rezolva cu chitara totusi, vine craciunul, spaime, astept niste hartii, am de desfacut o cutie, electoralele sunt in floare, au aparut doua filmari pt tv, de ce nu plec mai repede din bucuresti…

gata! ssst!

am tras doua fumuri adanci cu ochii inchisi, ascultand zgomote din afara. mi-e dor si stiu de ce.

o piesa si gata, revin la munci

bunatatea nu are nevoie de scuze

am o parte a mea pe care nu mi-o poate lua nimeni. partea aceea care se numeste “bunatate”.  nu stiu de ce si cum “gena” asta naiva tot creste, parca cu fiecare palma, cu fiecare rana, cu fiecare nedreptate. o fi bunatatea un soi de “monstru simpatic” , care creste hranindu-se cu uratul din ceilalti?! (asta a fost gand de 1 secunda)

in definitiv,  raul e cel mai usor de facut, cel mai la indemana. rautatea cauta scuze tot timpul si pretexte ca sa se manifeste. acorda o puternicie de scurta durata si atat de trista. rautatea e miiiica…si jos…si mananca din tine si te face sa nu mai ai nimic special, nimic luminos. si nici macar nu-ti dai seama…

sa fii bun insa, chiar si atunci cand iti vine sa urli iar in carnea si sufletul tau sunt rani …acolo e lupta care merita, cea mai frumoasa, a ta cu lumea, a ta cu tine insuti.

sunt un om bun si inca lupt sa raman asa

………………………………….

alta serie de versuri, care poarta si ele o semnificatie, ca toate cele pe care le scriu…

tu ai vandut marea, m/v alina manole (album dragoste in 3)

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat un secol sau doua…pana te-am gasit

cu tine alaturi am ales sa tac…tu ai vorbit prea mult, m-ai risipit

an dupa an coloram poezii, an dupa an desenam emisfere

tu le-ai luat, le-ai intins pe asfalt si pasii multimii le-au strivit in tacere

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat… visul meu colorat, copt de Luna-n amurg

eu te-ascundeam printre scoici argintii, tu ai curs catre mal…

eu unde mai curg…?

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

……………………………………………

de data asta pun si filmare de anul asta, de acum 1 luna