Luni cu dor

alina-manole-ceai

ce dor mi-era…!

astazi am facut prima repetitie dintr-o serie care pregateste concertele din perioada urmatoare. nu mi-era dor…mi-era incredibil de dor! de muzica, de cantat, de oamenii astia minunati pe care ii am alaturi de mine, de mine insami scotand dinauntru si altceva decat cuvinte. nu ca poezia nu-mi ajunge, dar amestecata cu altele, de asfalt, parca nu intruneste pachetul complet.

am repetat pentru recital, pentru concerte, am facut jucarii si nu doar mie, sigur nu doar mie, si nu, nu ni s-a parut, ne-a fost dor de noi in universul nostru. pentru mine e ceva mai grava pauza dintre concerte intrucat acesta este singurul univers muzical in care ma desfasor. pentru ei exista si alte proiecte, diverse. avem meserii diferite ๐Ÿ™‚ reunirea noastra este de fiecare data speciala si curge. si gata, ca ma emotionez suplimentar.

iata cum ziua de Luni e fericita. as putea sa ma gandesc la incidentul de dimineata, cu “aproape un accident de masina” care mi-a urcat pulsul la 200. dar de ce sa-mi intunec ziua? de ce sa iau in calcul nervii de mai devreme, nemeritati, sau greselile pe care le vad in documente pe care le primesc, sau caldura asta care ma stoarce de putere….? ๐Ÿ™‚

e Luni fericita, va spun! in plus, azi revad un alt om pe care nu l-am mai vazut de atat de multe luni incat ma sperii. si tot azi, undeva in noapte, voi incepe deja sa aleg rochiile pentru Vama: rochia de lansare de vineri, rochia de recital de sambata, rochia de concert de duminica dimineata. cochetarii, stiu, stiu ๐Ÿ™‚ cu pantofii e mult mai simplu. si la teatru cant desculta…de ce m-as incalta la mare?! ๐Ÿ™‚

mai sus e una dintre multele ipostaze in care m-a prins Vlad Eftenie in sesiunea dedicata copertii de album ๐Ÿ™‚ imagine neoficiala deci :))

cu alte cuvinte, nu deschideti usa lucrurilor care nu-s frumoase. luni. maine…trebuie sa le luati in considerare. un pic ๐Ÿ™‚

380

un trifazic la doamna ca mai are un pic si se intampla scurt-circuite in cartier. 220-ul nu-mi mai ajunge, e clar, pentru incarcarea bateriilor.

insomniile stau bine-merci in noptile mele. norocul meu e ca soarele apare mai devreme si am inceput sa prind rasarituri minunate.

de insomnii profita activitatea de comunicator si designer. sociologul se uita la mine din oglinda, artistul se activeaza numai cand repeta.

de duminica incoace se intampla lucruri frumoase. oglinda cadou cumparata si montata (pentru mine oglinda e ca televizorul, optional, in prima seara m-am speriat trecand pe hol… :D), bilet la Peter Gabriel (cadou primit in seara de luni de la Emilia, Luciana si Anamaria), ieri un telefon si invitatia ca vineri sa inregistram pentru emisiunea Garantat 100% (ma bucur tare!). nu, nu stiu cand se va difuza emisiunea care sa includa momentul nostru. n-am intrebat. ๐Ÿ™‚ ceea ce stiu sigur este ca mergem in formula in care am inregistrat albumul nou: Alina Manole (alt solist n-am avut ๐Ÿ˜€ ), Raul Kusak (pian), Claudiu Purcarin (tobe), Dan Nicolau (trompeta), Adrian Flautistu (contrabas)

saptamana se va termina cu concertul de la Teatrelli, sold-out. plecaciune si drag cumparatorilor de bilet!

intre timp sunt o multime de detalii de care trebuie sa ma ocup in legatura cu lansarea de album. atat de multe ca, la un moment dat, vazandu-ma din exterior, mi-am dat seama ca e bine sa ma abtin cand sunt intrebata “ce mai fac”.ย  vai de prietenii mei! le fac capul calendar! ๐Ÿ™‚ cer iertare anticipat! ๐Ÿ™‚

saptamana aceasta sper sa pot anunta data de lansare a albumului. planetele trebuie sa fie aliniate corespunzator insa…

saptamana viitoare sigur voi anunta inca ceva, care tine de zona profesionala ๐Ÿ™‚

anunt de acum, ca tot mi-am amintit, ca spectacolul “Joia Pacatosilor” va avea inca o reprezentatie in aceasta primavara, in luna aprilie. tot in bucuresti, nu mai am cum sa plec de-aici prea curand…

pentru ca poate va plictisiti seara acasa in timp ce eu muncesc (vai, cum suna asta!! ๐Ÿ˜€ ) va anunt ce evenimente sunt in perioada urmatoare in Puzzle:

– 21 martie – concert Blue Nipple Boy
– 22 martie – Fun & Dance Night cu Sanziana si Trupa Lucky 13
– 24 martie – “Cantice’n Cerc” – Raul Kusak/Adrian naidin – reinterpretare jazz Maria Tanase
– 27 martie – “Cea mai frumoasa…” – concert Marius Batu(Poesis)
– 28 martie – trupa Modiwo – pentru prima data la Bucuresti – world music
– 29 martie – Fun & Dance Night cu Silviu Paศ™ca | The Guy
– 30 martie – concert Proiectul Tivodar
– 4 aprilie – concert extraordinar Speak Floyd
– 5 aprilie – Fun & Dance Night cu Desperado
– 10 aprilie – concert Partizan
– 11 aprilie – concert Coma light (acustic)

am scris aproape dintr-o suflare (doar cat aerul inspirat, cel expirat vine dupa ce apas “publish”)

poza acestui articol imi aminteste de momentele in care las totul balta si cant. abia astept ziua de sambata! ๐Ÿ™‚

sa aveti primavara faina si sanatoasa!

Mirari, emotii si soare

Incep cu mirarile. Cele naive, care ma bulverseaza. Sunt mirarile in fata binelui si a gesturilor frumoase. A surprizelor care ma lasa fara cuvinte…desi sunt un om al cuvintelor. De aici vin emotiile.

Azi – mama mea s-a gandit ca trebuie sa devanseze putin cadoul de ziua mea si sa mi-l trimita acum pentru ca am nevoie de el. Si da, am nevoie. M-am burzuluit, evident. Pe lumea asta, cea mai mare grija o am pentru mama mea: sa fie bine, sa isi ia medicamentele, sa se rasfete cu ceva bun, sa fie sanatoasa, sa aiba griji cat mai putine. Este omul care m-a invatat sa lupt cu mine insami ca sa fiu un om bun. Incrancenarile mele adolescentine le-a domolit frumos. Cele de la varsta maturitatii mi le-a tolerat, amintindu-mi din cand in cand aceeasi propozitie “fii un om bun”. Datorita ei stiu caย  adevarul e de fiecare data la mijloc si sa nu judec pe nimeni. Azi, mama mea s-a razboit cu mine (ca nu cedez atat de usor) pentru propriul ei gest frumos. Si a facut asta atat de delicat incat am avut o portie de plans … cu soare.

Ieri – prietenii mei de la Calarasi au aflat din intamplare ca tot caut niste medicamente. Le-au gasit ei, le-au cumparat si mi le-au adus. Impachetate frumos, cu supliment de pastile “anti-stress” si un caiet superb in care sa-mi scriu gandurile, poemele…Ce sa le spun? Cand multumesc mi se pare insuficient?

Alaltaieri – “sora” mea de Bucuresti m-a informat, repet, informat, ca mi-a cumparat oglinda. Ca sa intelegeti: eu nu am oglinzi/oglinda in casa. Doar cea din baie, optionala si aceea. Nu m-am ocupat de asta pentru ca…nu stiu nici eu de ce. Sunt atenta la cum ma imbrac dar habar nu am cum se vede in ansamblu…in definitiv ma stiu din poze (asta a fost argumentul de pana acum). M-am tot plans legat de asta si … s-a decis, unde S-ul e inclus in informare: “Vezi ca venim sa iti aducem oglinda, o instalam, sa mai spui ce ai nevoie”. Ce sa spun si in cazul asta? Tot multumesc, cu zambet si o mica cochetarie: voi vedea cum arat in rochia mea cu buline… ๐Ÿ™‚

Saptamana trecuta – o prietena mi-a scris ca m-a programat pentru o sesiune de coafor si machiaj de ziua mea, drept cadou. Si ca nu accepta “nu” si sa nu ii multumesc ca nu se face. Bine, nu-i multumesc! ๐Ÿ™‚ Stiu ca voi “da din casa”, dar coaforul este foarte important in viata mea in zilele de concert (si de ziua mea se intampla asta), mai putin important decat altele: probe de sunet, playlist, pazit de raceala, luat bagaje multiple la salile de concert etc. De aceea sun de obicei cu o zi inainte cand stiu toate celelalte repere. E o grija in plus oarecum…mai ales cand suna telefonul ca la balamuc! Dar nu, nu multumesc, ca mi s-a spus sa nu spun asta ๐Ÿ™‚

In ultimele luni – ma simt uneori coplesita de povestea cu albumul. Si “fix atunci cand…” primesc un telefon, un e-mail, o incurajare, un mesaj pe facebook sau… un imprumut ๐Ÿ™‚ (da, imprumutul e de mare folos pentru ca vorbim de un buget foarte mare pentru acest album, vreau sa fie cel mai cel si…si gata!)

Exemplele pe care le-am dat mai sus nu sunt singurele. Mai sunt unele pentru care nu am “aprobare” sa scriu. Bine, nici pentru astea nu aveam, dar imi permit! ๐Ÿ™‚

E prima zi de martie cu soare din Bucuresti. Dupa atatea gesturi frumoase pe care le primesc, cred ca e si asta o cauza. Subiectiva, desigur.

cadouri nepotrivite si stressul asociat

cu siguranta vi s-a intamplat sa primiti intr-un context aniversar un cadou complet nepotrivit. ati fost invatati acasa sa va purtati frumos? si eu! sunteti extrem de expresivi? ooo….da…si eu! ๐Ÿ™‚

am o problema. cand cadoul primit nu corespunde nici asteptarilor (care asteptari sunt dezvaluite – zic eu – cu cel putin cateva zile inainte de eveniment prin tot felul de hinturi) sau este la polul opus al nevoilor, dorintelor si bucuriilor mele mici (cand motivul de sarbatoare nu e unul fundamental) …apare o situatie ciudata. ma bucur oricum de cadou, oricare ar fi acela, dar se vede ca nu ma bucur total. de aici incep problemele ๐Ÿ™‚ cel care ofera cadoul se simte aiurea. eu incerc sa-l conving ca a facut un cadou foarte dragut. probabil ca ochii mei spun altceva, ca altfel nu-mi explic cum de se prinde (eu zambesc cu gura pana la urechi oricum). cand chiar nu mai am cale de intors…imbrac cu o gluma adevarul: da, nu e un cadou potrivit, dar ii voi gasi o utilitate ๐Ÿ™‚

printre cele mai nepotrivite cadouri pe care le-am primit au fost asa:

– “iubita, n-am avut timp” – s-a intamplat o singura data si nu de ziua mea (macar atat!), aveam mai multa rabdare la varsta la care am auzit asta (tinerete, deh) dar dezamagirea a fost crunta. sfat: daca nu ai avut timp de cumparaturi scrie o scrisoare ๐Ÿ™‚

– un inel cu atat de multe pietricele incat mi s-au strepezit dintii instant – noroc ca a putut fi schimbat intr-unul de bun gust ๐Ÿ™‚ sfat: uita-te la ce inele poarta si te prinzi de stil…asta daca stii marimea potrivita a degetelelor…

– o carte de bricolaj – nu am primit-o din partea unui barbat ci din partea mamei lui – au trecut destul de multi ani, inca nu am inteles cadoul cu pricina; l-am pastrat insa, de aduceri aminte ๐Ÿ™‚ masina de cusut nu ๐Ÿ™‚

– o manusa de bucatarie – primita cu ani in urma de la niste prieteni. desi avea legatura cu pasiunea mea pentru gatit, a fost cam ciudat sa vad manusa… mi-ar fi placut un sort de bucatarie vintage-style ๐Ÿ™‚

– un parfum al-carui-nume-nici-nu-mai-conteaza – alegerea parfumului drept cadou inseamna sa cunosti foarte bine destinatarul; e un cadou care tine de atat de multi factori, dintre care mentionez doar doi: “piele” si “stil” ๐Ÿ™‚

cam asta ar fi lista. nu e mare, mi-au ramas in minte reactia mea si momentele in care incercam sa “impac” lucrurile (da, imi place, e frumos etc) ๐Ÿ™‚ uneori mai abrupt alteori mai diplomat. mi-au ramas in minte si pentru ca mi-a fost ciuda pe mine ca nu pot sa ma ascund perfect. expresivitate, asta e cheia! ๐Ÿ™‚

cele mai frumoase cadouri? sunt toate celelalte pe care le-am primit: de la doua randuri scrise pe un servetel cu toata dragostea, jucarii minuscule sau flori pana la cele atat de scumpe incat initial m-am enervat ca le primesc din grija pentru bugetul celui/celor care l-au facut.

de curand am primit un cadou atipic, superb. ca o poveste. pentru o poveste. dar despre asta altadata ๐Ÿ™‚

daca sarbatoriti aceasta zi, atunci sa va mearga bine! daca refuzati pretextul de celebrare pentru ca iubiti in fiecare moment…atunci sa va bucurati de ziua asta ca si cand e una dintre multele la fel de frumoase si de iubitoare. oricum ar fi, sa aveti grija de Luna voastra Patrata ๐Ÿ™‚