Despre trup si suflet – 2 zile mai tarziu

19807443_1578045752213942_1097113641_o

Marti, 4 iulie

La trecerea de pietoni, 2 cupluri. Au cate 14-15 ani fiecare. Isi cauta alinturi. Una dintre fete spune “cu groaza”: “Sora lui x e casatorita si cu copil si il alinta pe sot – Ursulet!”. Atata sila, soc si oroare intiparita pe chip de copil n-am mai vazut! Rad pe sub ochelari.

La metrou Romana, bag cartela gresit pentru validare. Baietelul doamnei de la casierie (am aflat cand am cumparat cartela si era ajutor de nadejde) vine sa ma ajute. “Va ajut imediat. Alti adulti nu au vrut sa le arat. Erau foarte zapaciti!”. Rad de-a binelea, cu subiect si predicat. Mai rad inca vreo 2 adulti cu mine.

Alta trecere de pietoni. Multa lume, un “rosu” lung. Uneori ma amuz cupland oamenii pe care ii vad pe partea cealalta. Azi am o usoara problema: sunt mai multi barbati decat femei. Raritate!

Am ajuns la MTR, la cinema. O premiera. “Despre trup si suflet”. Premiera si pentru mine, ca-i prima data cand merg singura la cinematograf. Vad cum se aduna oameni, desi mai e jumatate de ora pana la inceperea proiectiei si lucrul acesta ma bucura. Monica (Felea) va fi tare incantata. Schimb cateva cuvinte cu ea inainte de ora magica. Ii spun amuzata ca raportul intre femei si barbati spectatori e cam ca la mine la concerte. Ne amuzam.

ora 18:00

Incepe filmul. Pana la 18:12 minute au tot intrat oameni in sala. Am incercat sa ignor telefoanele aprinse pentru accesul la scaune. Am pornit cu asteptari mari, nu stiu nici eu de ce. Pana la 18:20 incerc sa nu ies din sala, desi imi vine sa vomit de la imaginile din abator. Culmea, nu ma stiam asa sensibila, am crescut cu picioarele in pamant. Incerc sa ma concentrez pe elemente tehnice si aproape as cauta, pe loc, sa vad cine e directorul de imagine.

Apoi incepe povestea. Povestea e frumoasa. Foarte frumoasa. Tablouri peste tablouri, cadre a la carte. Umor delicat, neinvaziv. Intuiesti succesiuni de intamplari, altele te iau prin surprindere. E film european in cea mai clasica interpretare a expresiei. Pe alocuri ma oboseste. Are insa un ceva, fir’ar ceva-ul care ma tine in scaun. Spre final ma loveste.  Ce vad are legatura cu povestea, dar e si parte din mine insami. Acolo, spre final, vad cea mai frumoasa conversatie telefonica, o conversatie pe care am avut-o candva, demult, in alta viata. In momentul acela am disparut putin, fara sa ma misc, de fapt, de pe scaun.

Inca 3 minute de film, cuiva i se face rau in sala (asta e la propriu), se cheama salvarea, filmul curge si eu nu ma pot misca. Inca 30 de secunde si liniste.

Ies din sala incet, merg incet, pe jos. Nu vreau sa merg acasa. Monica imi scrie ca nu ma intreaba nimic. Ruxandra imi scrie amuzata “hai cu impresia!”. Salut niste oameni si plec, nu ma opresc. Dau un telefon si brusc am o directie care-mi convine pentru starea pe care o am. Pe drum, din taxi, vad un apus asa cum trebuie sa fie.

De marti incoace procesez. Acum am putut scrie. Poate mergeti sa vedeti filmul. Poate nu.

Cadru cu cadru

In surdina: Little Milton – You’re Givin’ Me The Blues

Pe cer, desi n-o vad de aici, Luna plina. Da’ stiu eu ca e acolo, dodoloata si luminoasa. O gaza verde m-a intepat de umar mai devreme si inca mai simt durerea mica si sfredelitoare. Si era mica nazbatia cu aripi. Migrena a cedat acum pe seara. Plinul de Luna e si plin de dureri de cap uneori. Asa cum plinul de inima e datator, la randul lui, de dureri de minte.

Tigara arde de una singura in scrumiera. Ca si celelalte de mai devreme. Am pus scrumiera peste mana. Mi-e lene s-o mut.

Stau cu un picior pe scaun si, culmea, Dodo nu-i pe papuc. A plecat sa doarma pe balcon, ca acolo se vede luna. Ce-i pasa?! Eu raman conectata la muzica si priza.  Mi-am pus si castile ca sa nu deranjez vecinii.

In casti acum: Count Basie & Sarah Vaughan – Little Man You’ve Had A Busy Day

Alta tigara, ca cea dinainte a cedat de una singura. Imi zboara gandul la niste luni pline vazute in fel de fel de contexte. Am film numai cu asta acum inaintea ochilor. Imaginati-va cadru dupa cadru fotografii de Luna facute cu ochii mei. La mare, la munte, aici, aiurea.

Am cel putin 4 (da, patru) pe care le-as repeta. Am cel putin una care ma face si acum sa rad. Am cel putin una de argint. Am una pe care o ignor acum. Da, nu mi-am pierdut bunele obiceiuri: stiu sa dau cadre la o parte, in propriul meu film cu planeta asta imposibila.

In casti acum: Dominick Farinacci – Dawn Of Goodbye

Mai mult ascult muzica dintre urechi decat scriu.

Am oricum o noapte intreaga la dispozitie. Ca Luna-i mare si plina-plina-cea-mai-plina pe la 5, ora din dimineata la care copacul spre care dau ferestrele mele invie de pasari, care mai de care mai cantatoare. Iar cand ma voi satura de ascultat, o sa mai citesc niste scrisori pe care le tot ignor, doar-doar gasesc acolo inca un cadru pentru filmul de data viitoare.

In casti: Gary Burton – Born To Be Blue

filme-si-cafea

 

Cand muza vrea sa manance varza la cuptor…

…sau un articol de unde rezulta ca oamenii-care-canta sunt perfect normali 🙂 un mit-doua tot risca o cadere asa ca atentie…nu cititi in continuare daca inca mai aveti senzatia ca dincolo de microfon stau fiinte de-a dreptul nepamantene! poti sa-ti imaginezi o seara dezbracata de muzica de fundal (jazz, blues), carte deschisa,  pahar de vin? poate artistul sa sada asa, casnic? uite ca poate!

m-am uitat la stiri. apoi am plecat la cumparaturi pentru ca nu mai mancasem de ieri. si mi s-a facut “pofta de ceva”, o aceeasi pofta de acum vreo 3 ani. fiecare cu neimplinirile lui 🙂 prin urmare am luat varza si carne macra de porc. si un strop mic de afumatura. si ardei si rosii si ceapa. si am spus in gand “screw the diet”!

am venit acasa, am pus sa-mi fac pofta. nu descriu etapele, ca n-are rost. dar ce sa fac in timp ce varza mea cu carne sta cuminte la cuptor? pai…scriu! ca ma apuca in orice conditii! si am avut si o provocare creativa faina. si-am scris. si am si inregistrat ca sa ramana dovada pentru maine dimineata sau pentru mai tarziu. dovada ca inspiratia are legatura cu starea de bine care sa poate sa vina de oriunde. de exemplu din caldura din jur.

TV-ul mic e deschis la meci, scriu articolasul asta cu zambet, in bucatarie e cald datorita cuptorului nu radet-ului (care se joaca cu nervii mei si mai ales cu factura de curent, ca am in permanenta radiator in priza in dormitor), o sa pun o poza definitorie (faza intermediara) pentru seara mea culinara si ma voi simti razbunata dupa atatea poze cu prajituri puse pe facebook, am de spalat vase si asta imi repugna total pentru ca nu are nimic creativ spalatul vaselor. gatitul…oh, doamne, da… 🙂

n-o sa ascult muzici alese in noaptea asta (in afara de ce-am ascultat pe repeat pana acum), nu voi citi articole cu sens, o sa astept sa se faca minunatia de la cuptor, o sa pap cu pofta si satisfactie maxima, o sa caut un film romatic (nu, nu ma dau desteapta, nu vreau alb-negru, vreau film color, productie 2010 and more) si o sa … stau. pur si simplu. pana se va satura muza de varza la cuptor si o sa-mi zambeasca frumos si-o sa ma pupe corespunzator. ca si muza trebuie hranita din cand in cand romaneste 🙂 si o sa zambesc iarasi gandindu-ma la foarte multi muzicieni pe care ii cunosc si care gatesc senzational. stiu muzele astea la cine sa vina! 😀

si gata!

varza

unde mai merg (continuare)

Scriam ieri despre drumurile care ma asteapta saptamana viitoare si pe care abia le astept. tot acolo scriam ca astept o confirmare si…iata ca a venit 🙂

Pe scurt, opririle muzicale suna cam asa:

27 septembrie – Baia-Mare – Sarbatoarea Castanelor, recital

28 septembrie – Cluj Napoca – My Way, full concert

29 septembrie – Oradea/Baile Felix – Festival de Film, recital

30 septembrie – Targu Mures, J’ai Bistrot, full concert

Formula de concert este: subsemnata Manole (urasc sa vorbesc despre mine la persoana a 3-a) :))), Raul (Kusak) si Ovidiu (Condrea).

Vor fi facute evenimente pe facebook, afise etc…multumesc daca dati de stire in zonele pe unde ajungem 🙂

Despre civile…pai…nu ma pot abtine sa nu ma bucur public ca merg la concertul lui Peter Gabriel 🙂 Turneul lui prin Europa nu ajunge in Romania din pacate, dar l-am prins (adica au mai fost bilete) la unul dintre concertele lui de peste granita. Avion, motilium si alte pastile pentru zbor si…”Back to front tour” 🙂

O alta veste civila are legatura cu o alta parte a existentei mele…insa voi scrie despre ce e vorba dupa ce se semneaza hartiile oficiale 🙂

pe scurt despre ultimele zile

…dar stiu ca au trecut cateva zile fara macar sa deschid pagina de blog…

a fost concertul de iulie, cu strigate-in-soapta (asta am incercat pentru prima data si a fost tare amuzant). nu ne-am manifestat in deplinatatea noastra sonora dar asta nu a fost un lucru rau. multa lume, tare multa, multi prieteni, toti prieteni, eu imaginandu-mi ca-s floarea soarelui cu fluture la purtator. a fost, printre altele, concertul de la care au aparut cele mai multe albume foto pe facebook pentru ca multi prieteni au optat sa-si aduca aparatele de fotografiat (Manuela, Emilia, Dragos, Oana, Lucian). o selectie mica din toate se poate gasi pe pagina oficiala, disponibila si celor care nu au facebook, ca de asta unele lucruri sunt publice 🙂 (intrati pe link adica)

o secventa pun si aici, ca-mi place sa vad cine a fost cu mine, dincolo de ceea ce ochiul meu poate sa cuprinda de pe scena (desi nici obiectivul nu a reusit sa cuprinda tot din motive de gradina si copaci si…) 🙂

au fost drumuri si intalniri de “uichend” , cu povesti in fata unui pahar cu vin, acele povesti de adulti care nu sunt deloc comode sufletului, dar care, impartite fiind, usureaza din poveri. am cativa prieteni care poarta tristeti, acele tristeti pe care le stiu atat de bine dar pe care, in cazul meu, alti oameni si mai ales timpul le-au netezit ca pe nisip. ba au mai pus si ceva scoici pe deasupra 🙂 si au facut castele. si au si desenat. totul e sa treaca timpul pentru ca lucrurile se aleg frumos pentru oamenii frumosi. in fine, degeaba le spun eu asta acum …

a! pentru ca nu v-am povestit demult despre filme: “The Girl”, vi-l recomand daca aveti in cultura voastra cinematografica cel putin doua filme ale lui Alfred Hitchcock. scriu 2 si nu 1 pentru ca s-ar putea sa fi vazut cu siguranta “pasarile”…daca ati continuat inseamna ca regizorul va ramane regizor oricum. legat de seriale, am uitat sa va scriu despre unul dark, productie bbc, care m-a prins tare de tot acum ceva vreme…”Luther” se numeste serialul, daca aveti timp…enjoy it!

revenind la ultimele zile…ce-am mai facut….? a, da! gastronomice (rare si bune): salata de vinete model manole si dulceata de visine (ma mai ridic in timp ce scriu ca sa iau spuma de zahar de deasupra, nu mai are mult oricum) 🙂

a! am ascultat  albumul de 2013 al lui Nick Cave…uau! multam de recomandare! 🙂

da, am dat drumul unui alt fragment din concertul de la excelsior “explica-mi si mie (fix in seara asta)”. cine nu are facebook si nu l-a vazut acolo…iata-l mai jos

ma duc sa termin dulceata pentru ca diseara am program … dar maine vin cu ceva recomandari de concerte si evenimente din perioada urmatoare 🙂

si iata si muzica de dupa ora 18:00…Gil Scott Heron

stiri

un roman a aruncat la cos o grenada. eu cred ca doar incerca sa fie civilizat. ar fi bine ca materialele explozive de mari dimensiuni sa fie duse direct la groapa de gunoi. asta pentru cine chiar vrea sa respecte un anumit cod de conduita…

tot in categoria “nationalisme”: un roman “cu faima” a vrut sa decida asupra modului in care vrea sa fie ingropat. cativa romani necunoscuti si-au dat cu parerea. o institutie responsabila cu ingropaciunile a protestat, s-a zbatut a oferit bani. degeaba: in afara corului de huiduieli nicio alta gura invesmantata n-a cantat la final

canalele media pro au revenit in grila dolce. sa nu-mi spuneti ca va surprinde chestiunea, ca nu va cred!

bruce willis mai moare greu o data si lasa si mostenitori. a good day to die hard, in curand in cinematografe. pentru mine asta e veste buna, bruce are un loc special la mine-n amintiri 🙂

revenim in tara

un roman a fost prins. din cati?!

un roman “cu faima” (altul) spera ca va fi eliberat mai repede din inchisoare. nici asta nu e o surpriza si stiu ca v-ati gandit la cine trebuie

niciun cetatean strain “cu faima” nu vrea cetatenie romana. pe depardieu l-am ratat, il ratam si pe nastase. ilie. a, el nu e cetatean strain?!

cativa dintre romani ori lanseaza albume ori se baga in studio pentru inregistrari. incapatanati, isi platesc si taxele la stat si contributiile la somaj. economia merge si datorita artistilor, cine a zis ca au regim special?!

eu muncesc moderat azi din motive de raceala. saga bolilor care se lipesc de mine continua. daca ma uit la ultimii ani, ianuarie a insemnat puncte nevralgice. nimic nou asadar. dar si cand ma voi ridica… 🙂

si ca sa pot scrie si cuvantul magic

femei, barbati….senzatioooonaaaal!

Minte-ma Frumos! – filmul, nu indemnul

am promis, ma tin de cuvant. am fost la avanpremiera filmului “Minte-m@ frumos” , am avut loc superb in ultimul rand (central) al salii ultra. am socializat cat trebuie, cica pentru a ma concentra pe ce aveam de facut.

si incepe filmul. intro bun, prea bun chiar in raport cu asteptarile. asta nu-i bine, imi spun. voi avea ce sa carcotesc?! 🙂

povestea e draguta, facila: 2 romani se indragostesc prin facebook, fiecare dintre ei isi trimite prietenul/prietena la prima intalnire. de aici o serie de incurcaturi, unele simpatice, altele in “drama” amuzata a scenariului. actorii sunt simpatici, joaca bine, sunt imbracati cu gust, machiati si filmati cum trebuie (da, avem si noi sex simbolul nostru, veti intelege cand il veti vedea pe andi vasluianu). montajul e ok, doar cateva taieturi mi-au rupt ochii si intelesul momentelor. sunetul este…surpriza placuta…foarte bun. stiti foarte bine ca la categoria sunet m-am mai revoltat de cateva ori (“nu se aude, dom’le, ce zice personajul”). de data asta si captarea si procesarea sunt ok, suprapunerile fara probleme.

o singura fisura in toata povestea, care tine de scenariu sau de montaj, nu m-am lamurit pe deplin: avem o poveste cu incurcaturi, da? itele sunt amestecate. teoretic, avem un moment de revelatie in urma caruia incep toate sa se clarifice. ei bine…momentul de revelatie nu prea e clar. efectele acestuia (sa identificam cine e “oana ” si cine e “dana”) se vad, sunt explicate. dar iluminarea, beculetul, cheia in care se descurca povestea…hm…ori a lipsit un frame, ori nu-i deloc ca sa n-o mai lungim atat. povestea adica 🙂

inchei spunand ca avem un film romanesc cu imagine buna, sunet bun, cadre frumoase si un product placement decent, cu story simpatic si cu replici istete. din 19 octombrie in cinematografe. merita 1 ora si jumatate si un fotoliu de cinematograf 🙂

poze cu halvita n-am!

asta-noapte a fost acea noapte, de visat frumos. noaptea de sanziene. si cum sa nu ploua frumos si cum sa nu fie racoare, numai buna de dormit cu fereastra deschisa…la slatina cel putin. ziua in sine e racoroasa, cu nori incremeniti intre curenti. e si ultima zi de festival, astazi se anunta filmul castigator. am profitat de cateva ore de pranz cu aer bun cat sa stau pe terasa si sa termin un proiect a carui idee mi-a venit pe 9 iunie. daca as fi avut timp mai mult, sau poate ca asa s-au aliniat planetele, as fi terminat mai repede, insa nu-mi pare rau de toata “intarzierea”. proiectul o data terminat, acum nu ramane decat sa-i dau Chip si apoi sa-l scot la prezentarea oficiala…sper sa placa, sa amuze, sa relaxeze… 🙂

bun, revin la ziua de sanziene. am papat halvita. am povestit cam ce inseamna halvita, “emotional”. ieri am facut drum pana la “atletul albanez”, fix inainte de ploaie, si halvita era in frigider…sansele sa fie “gata”, adica sa se poata intari si portiona, erau mici la ce temperaturi erau in zona. am avut noroc se pare 🙂 si da, am luat halvita si pentru acasa, un pic, cat sa prelungesc placerea pe care am avut-o azi.

slatina e orasel taaare frumos si ingrijit 🙂 ieri am fost si la Manastirea Brancoveneasca. pun acum 2 poze facute fix inainte de furtuna care a zapacit un pic programul si nu, nu am poza cu mine mancand halvita pentru ca eram prea ocupata sa ma emotionez…

p.s. legat de noaptea de visat frumos…visul meu frumos a fost cu cateva zile inainte. si tot zic de el, fara sa-l descriu, doar-doar il fac de ras si nu mai revine… 🙂

Cer de Slatina
Parc Slatina
Manastirea Brancoveneasca

Festivalul de film si carte pentru copii – Dream Fest, Slatina

Ma pregatesc sa plec la slatina, acolo unde desfasoara zilele acestea Dream Fest, Festivalul International de Film si Carte pentru copii. Ma duc la joaca? Normaaaal! Exista proiectii de filme pentru copii, exista momente artistice (si) cu “cei mari”, echipa de acolo e faina ca o stiu din alte locuri organizatoare. In plus exista in Slatina un loc de care am tot auzit si despre care am citit cu pofta: La Atletul Albanez, minunata cofetarie cu specific, unde se gaseste halvita. Nu nuga! Halvita!! Cand eram in scoala generala, la pauza mare venea un nene cu halvita si il luam cu asalt. Ne manjeam teribil pe maini, haine, par, dar bucata aceea de crema de miere cu ou era senzationala. mmmm….mi-e pofta si acum cand scriu…:) Da, ma duc la rasfat.

Sa va mai spun doua vorbe despre festival: sunt multe filme intrate in competitie, exista un juriu de 200 de copii din Romania, Serbia, Italia, Polonia, Moldova, Ucraina, exista si juriu de “oameni mari” din lumea asta adunati, “nasa” festivalului este Elisabeta Bostan (regizoarea Veronicai… 🙂 ), dureaza pana duminica…

Restul voi vedea la fata locului si voi povesti pe blog.

Ma duc sa fac bagajele si e cam dificil pe vremea asta….

protest impotriva manelizarii jurnalismului

nu stiu cand si cum va uitati voi la tv, dar dupa mizeria antenei din show-ul capatos declar protest (nu, nu m-am uitat la emisiune, nici la filmul de pe site,  am citit oameni instruiti si de bun simt care au comentat povestea si pana si ideea in sine are penibil consistent). niciunul dintre posturile din concern nu vor mai fi vizionate pe televizoarele din casa pana cand voi citit/auzi ca s-a mai schimbat ceva. stiu ca probabil nu contez in ecuatia de rating, stiu ca oricum nu depindeam de badea ca sa adorm, dar de data asta “jurnalismul” tolerat in casa antenelor a intrecut orice masura. faptul ca stimabilul nu a fost dat afara spune mult despre goana dupa senzational. din pacate, actiunea respectivului se rasfrange si asupra colegilor sai, dintre care unii isi fac meseria foarte bine.

protestez impotriva manelizarii jurnalismului din romania.