Luni cu dor

alina-manole-ceai

ce dor mi-era…!

astazi am facut prima repetitie dintr-o serie care pregateste concertele din perioada urmatoare. nu mi-era dor…mi-era incredibil de dor! de muzica, de cantat, de oamenii astia minunati pe care ii am alaturi de mine, de mine insami scotand dinauntru si altceva decat cuvinte. nu ca poezia nu-mi ajunge, dar amestecata cu altele, de asfalt, parca nu intruneste pachetul complet.

am repetat pentru recital, pentru concerte, am facut jucarii si nu doar mie, sigur nu doar mie, si nu, nu ni s-a parut, ne-a fost dor de noi in universul nostru. pentru mine e ceva mai grava pauza dintre concerte intrucat acesta este singurul univers muzical in care ma desfasor. pentru ei exista si alte proiecte, diverse. avem meserii diferite 🙂 reunirea noastra este de fiecare data speciala si curge. si gata, ca ma emotionez suplimentar.

iata cum ziua de Luni e fericita. as putea sa ma gandesc la incidentul de dimineata, cu “aproape un accident de masina” care mi-a urcat pulsul la 200. dar de ce sa-mi intunec ziua? de ce sa iau in calcul nervii de mai devreme, nemeritati, sau greselile pe care le vad in documente pe care le primesc, sau caldura asta care ma stoarce de putere….? 🙂

e Luni fericita, va spun! in plus, azi revad un alt om pe care nu l-am mai vazut de atat de multe luni incat ma sperii. si tot azi, undeva in noapte, voi incepe deja sa aleg rochiile pentru Vama: rochia de lansare de vineri, rochia de recital de sambata, rochia de concert de duminica dimineata. cochetarii, stiu, stiu 🙂 cu pantofii e mult mai simplu. si la teatru cant desculta…de ce m-as incalta la mare?! 🙂

mai sus e una dintre multele ipostaze in care m-a prins Vlad Eftenie in sesiunea dedicata copertii de album 🙂 imagine neoficiala deci :))

cu alte cuvinte, nu deschideti usa lucrurilor care nu-s frumoase. luni. maine…trebuie sa le luati in considerare. un pic 🙂

zi de joaca

azi ne jucam, unde “ne” inseamna “noi, cei de pe scena“. cum in ultima vreme s-au adunat foarte multe piese noi pe care nu am cum sa le prezint tuturor celor care ne asculta (ca nu prea ajungem in toata tara) ne-am decis sa le inregistram in conditii controlate si apoi sa le trimitem sa pluteasca spre auditie 🙂 rand pe rand, fiecare dintre piese va avea momentul ei de “glorie” a debutului. si daca ma iau dupa reactiile de la bucuresti si cluj-napoca, unde le-am cantat, exista sanse ca fiecare sa se regaseasca in vreuna din ele. cel putin in ultima serie de piese avem asa: cea trista de dragoste, cea de surpriza frumoasa, cea fericita si cea lucid-ironica. mai este “de 30 de ani” in ecuatie, lansata acum cateva luni, mai e “te iubesc” – cea mai scurta piesa pe care am scris-o vreodata (doh!) 🙂 , mai e “poveste” – cantata cu bujor stoicovici la aniversarea de 3 ani de Luna Patrata. mai sunt vreo 2 de care stiu doar eu (care sa merite, ca altfel, piese mai sunt vreo 40)…si cumva se aduna albumul pentru care sper sa gasesc sponsori la timp si in timp util.

btw, s-a implinit 1 an de la lansarea “dragoste in 3“. la 1 an distanta realizez de ce unele lucruri s-au intamplat atunci intr-un fel anume, numai bun incat sa conteze in ecuatiile viitoare. a fost un album pentru care am muncit enorm, pentru care am avut ajutorul neasteptat al unor prieteni. este un album care acum 2 saptamani nu se mai gasea in Carturesti, dovada ca muzica inca se cumpara. le multumesc celor care fac asta, rasplatesc adica o munca artistica. plecaciune si drag!

mai am o alta jucarie, care nu are legatura cu muzica si de care mi-a reamintit ieri un prieten ca ar trebui sa o scot la lumina. cum lucrurile incep sa se schimbe in viata mea si ma asteapta o perioada de munca intensa in alte planuri decat cele de scena, cred ca voi profita de zilele libere pe care le mai am ca sa reiau si acel proiect, hai sa spunem “scriitoricesc” si sper sa-i dau forma finala cat de curand.

si pentru ca astazi e 4 octombrie, ma inclin in fata vietii pentru ca l-a dat pe Florian Pittis si voi indrazni sa ma uit un pic spre lumina de acolo de sus

cutia de bomboane

s-a dus un sfert de an. am inghitit luna de luna ca pe bomboane mari cu cirese. si dulci si amare, ca in cutia cu dulciuri le-a amestecat viata ceva de speriat…

cica maine e o zi dificila, astrologically speaking…bine macar ca de asta stiu din timp. nimic nu te pregateste de zile proaste, al naibii de proaste. de curand am spus “uau, am avut o zi normala” si m-am temut de cuvintele mele.  (stiti ca mi-e teama de cuvinte, de dragoste, de furie…) : in sfarsit? normala? ziua? sper ca in curand sa spun “uau, azi am avut o zi fericita”  … atat de fericita incat sa nu mai scriu nimic pe blog, pe facebook (in fine, exagerez acuma :D)

de-abia astept sa plec. verde pe langa asfalt, cea mai faina combinatie pentru o calatorie despre care nu stiu cum va fi dar ma bucur ca e in plan si ma bucur si mai tare ca ma rupe un pic de bucuresti.

life is like a box of chocolates. you never know what you’re gonna get