orice devine folk

muzica folk a beneficiat de un avant semnificativ in ultimii ani. asta e evident mai ales celor care sunt in interiorul fenomenului. am tot vorbit despre asta fie aici, fie in emisiunea de radio. multe cluburi, multe seri, multi artisti sau reproducatori (aici includ tot ce tine de pasionatii de folk-cover-uri romanesti). per ansamblu e bine.

am vazut oameni care s-au intors la folk dupa ce au renegat fenomenul si s-au dezis de el cu toata gura (folkul e mort, nu mai exista, nu are substanta, omul cu chitara nu mai merge, bani nu sunt etc). au cantat pop, rock (in care nu prea mai sunt banii de-acum 2-3 ani), acum se reintorc la folk cu speranta si flacara “pasiunii” reaprinsa. probabil ca isi voi reinnoi si repertoriul pe care il au de-acum 15 ani. la fel de probabil, o crestere a energiilor (sa spunem) rock in public s-ar putea sa-i reorienteze (one again) catre un stil alternativ, dar trecerea lor prin folk va fi consemnata tot ca o victorie a genului.

repet: per ansamblu e bine

ce se intampla insa cu cei care nu au absolut nimic de-a face cu folk-ul dar care incep sa foloseasca cuvantul doar-doar “agata” ceva public sau devin mai atractivi pentru un target la care altfel nu ar ajunge?

concertele de blues (si asa putine pe la noi) incep sa se numeasca “folk-blues”, am vazut promo la un concert de “folk-manele” (nu glumesc!), unii oricum manelizeaza folkul chiar din interior, probabil in curand putem merge la  “symphonic folk” la ateneu…

cand iris isi va anunta concertul ca fiind “folk-rock” iar banica junior “rock’n’folk” ma voi lasa de cantat folk-jazz.  acest stil macar l-am construit si argumentat si sustinut si promovat de cand m-am reapucat de muzica. ce voi face? cred ca am mai spus acum vreun an: voi spune ca va astept la Muzica Altfel. sau de ce nu, veti veni la concerte cu muzica by alina manole si vom lasa standardizarile presei de specialitate.

orice devine folk? chiar si folkul?