in pauza de cutii un pic de experienta Telekom

Sunt in pauza de carat cutii, saci, impachetari si redistribuiri de lucruri. Cred ca sunt un soi de hamster. Adun lucruri pe langa mine si mi se pare ca de toate am nevoie. Cu toata trierea tot sunt atat de multe ca ma sperii. Cine m-a pus sa-mi cumpar biblioteci? Si carti? Voi stiti cat loc 0cupa?! Si ce grele sunt? Mai bine citesc pe tableta…. Mai bine sa citesc pe tableta?? Adica sa nu tin cartea in mana si sa dau pagina dupa pagina?! Sa nu simt mirosul de nou sau de vechi (anticariate sau carti vechi primite cadou…). Hm…nu!

De rochii nu povestesc. Fiecare are propria ei istorie…muzicala. Stiu la ce concert am purtat rochia neagra cu ciucuri rosii. La care dintre lansari am purtat rochia violet. De ele nu ma despart! Am zis!

De biletele, scrisorile, piticii, cadouasele, cutiile, semnele de carte si toate chestiile mici primite cadou la concerte…nu mai zic! Am cutii intregi.

Ce-i drept…nu stiu ce sa fac cu jucariile. Nu-s multe, dar parca am o varsta…Le voi lua la noua adresa (apropos, cine cauta apartament maaare si nemobilat in Piata Sudului sa citeasca articolul anterior) si mai vad eu apoi…

In toata nebunia mutarii ma gandesc nu doar la ce las in urma, ce iau sau ce dau, ci si la ce ma asteapta la noua casuta. Si, ca tot dependentul….primul gand a fost: am net? Well…evident ca nu.

Am inceput cautarile de provideri de servicii. 4 la numar. Si cum pretul per pachet e relativ similar … initial mi-a fost greu sa gasesc o diferenta specifica in avantajul meu.

Pana cand mi-am amintit ca, mergand mai demult in vizita la prietenii Ruxandra si Catalin (am mai scris despre Mooz si Golden Sea din Vama Veche…vedeti ca vine vara acusi!)… am vorbit atunci si am vazut un post Tv senzational, care difuzeaza numai concerte live. Dintre cele bune. De la Avril Lavigne la Placebo, Beirut, The Cult, John Scofield, plus Later with Jools Holland. Postul se numeste Iconcerts

Si iata cum decizia a venit mult mai usor: Telekom este singurul furnizor de post pe gustul meu in aceasta privinta.

Asta se intampla ieri.

Bineinteles, sun un prieten. Il intreb discret ce stie despre instalarea serviciului si cat de rapid se intampla. Vorbim un pic despre postul TV dorit si ii fac capul calendar. Apoi, pana sa ne mai sfatuim intru pe site si vad ca exista optiunea de chat cu reprezentant. Abandonez prietenul in mana corporatiei si ma implic intr-o conversatie tehnica.

Prima discutie a fost de informare. Am aflat ce voiam sa aflu, foarte repede si la obiect. M-am obisnuit relativ repede cu modul de adresare (sunt eu de moda veche, vorbesc cu Dvs, mi se raspunde cu Tu, dar inteleg mecanismul online asa ca depasesc repede momentul).

O alta componenta importanta in ecuatie este timpul de reactie: in cat timp poate fi instalat la domiciliu serviciul cu pricina pentru ca fix peste o saptamana plec din Bucuresti. Nu mi se poate raspunde decat daca inregistrez comanda ferma de pachet. Ufff…inchei conversatia ca sa ma mai gandesc.

Si ma gandesc o ora. Dupa care revin pe chat. Am avut norocul sa fie aceeasi persoana cu care deja discutasem detalii si aflasem ca este posibila instalarea la noua adresa. Vorbim acum in mod concret despre pachete. Mi se ofera optiuni suplimentare fata de ce vazusem pe site. Initial nu inteleg, dar mi se povesteste cu rabdare. Aleg ce-mi convine si aleg bine. Avantajul on-line-ului. E mai bine decat credeam!

Dau datele si astept 3 minute pana cand cererea este procesata, astfel incat sa primesc si raspunsul referitor la instalare. Cat astept mi se mai dau informatii despre una si alta. “Alexandru” (interlocutorul) e informat si raspunde foarte ok.

Si vine minunea: aflu ca instalarea e posibila astazi, intre 2 si 4. Nu cred!! Spun Da instant. Ii dau semn si prietenului sa-i spun. Radem impreuna si ne asteptam ca astazi sa primesc telefon ca nu se poate :))) Bine, mai mult eu decat el :))) Ii spun ca oricum voi scrie pe blog si daca va merge bine si daca va merge prost toata treaba.

M-am dus la casuta noua, evident cu o masina plina (sa-mi traiasca prietenii care ma ajuta la carat!!), o descarcam, introducem si aragazul (recuperat dintr-o boxa unde a stat in ultimii 6 ani…dragul de el, mi-era o milaaaa) si ne uitam la ceas. 13:40.

Suna telefonul. Persoana responsabila cu instalarea. Aflu ca in 20 de minute ajunge. 14:03 – interfon.

Hai ca ceva tot nu va merge” – imi spun in gand. E trauma de Romania….am toate scuzele! Oricum nu am dus televizor, laptoapa…astea vin mai incolo.

14:35 – instalarea a luat sfarsit. Verific netul prin intermediul telefonului. Toate luminitele s-au aprins la modem. Merge si telefonul fix. Totul in liniste si frumos.Un cablu subtire ca pe vremea dial-up-ului, a fost montat discret. Nicio alta gaura, bormasina.

Bineinteles, tot romaneste, pana nu voi deschide eu televizorul sa vad iconcerts nu cred.

Bref, experienta de pana acum cu Telekom imi place. Bonus la pachetul achizitionat voi avea si un voucher de 400 de lei la clickshop. Promotia a fost valabila pana ieri. Trebuie sa il solicit in 30 de zile de la instalare. Sunt curioasa cum va merge si partea aceasta. Sper sa nu pierd din incantare.

Si nu, nu am avut “pile”. 🙂 Si nici nu e articol scris pentru bonificatii de blogger 😀

Gata, am profitat de pauza ca sa scriu pe blog, dupa cum am promis.

Ma intorc la cutiile mele… 🙂

20150223_211903

n-o sa-l uit…pentru ca a fost primul meu…

“prima data” nu se uita. ramane intotdeauna, infipta in cap si in inima. primul sarut de exemplu stiu exact cu cine, unde si cum a fost. despre cealalta “prima data” la care va ganditi acum n-o sa scriu 😀

ieri am fost pentru prima data pe stadion la un meci de rugby. Romania-Italia, finala IRB Nations Cup. recunosc, initial m-ar fi tinut in casa si oboseala si caldura, acumulate in ultimele zile… dar am “cedat” (bestia de mine) si iata-ma pe la 6 la terasa la fabrica. in fine, terasa nu are o legatura consistenta cu rugby-ul, doar ca eram acolo, decizia era luata de 2 ore si intru pe twitter, vad info ca pre numele lui @chinezu are invitatii. evident, ma ofer 🙂 si deodata simt ca la meciul asta chiar trebuie sa merg.

la 7  si jumatate in fata stadionului. chipuri cunoscute, in afara de chinezu sunt make, raluca, il vad si pe bujor cu “nu-spun-cine-persoana-importanta”. 🙂 preiau invitatia, nu ma lamuresc exact unde e tribuna 2.0, ne asezam in 2 “simplu” desi aveam dubii majore. evident, aveam sa constat apoi ca tribuna 2.0 era in alta parte 😀 plina ochi, asa cum erau toate tribunele. stadion full, bataie pe locuri, va zic! 🙂

si incepe.

nu stiu daca ati fost pe stadion vreodata, daca ati stat atat de aproape incat sa-i vedeti pe sportivi de la cativa metri. eu n-am mai fost atat de. drept urmare, senzatia a fost atat de noua incat emotii pe mine cat carul

o gramada cu rezultat minunat

bine, trebuie spus ca despre rugby stiu de cand eram copil un lucru: ca-i sport de contact si de onoare. in acelasi timp. cel putin asa mi-a povestit mie mama cand nu intelegeam de ce uriasii de la TV se infruntau atat de … fizic?! (alt cuvant n-am gasit) pe terenurile de sport. in cap am avut insa tot timpul ideea asta si mai tarziu, cand lucid m-am uitat la meciuri de rugby, am mai inteles una-alta. inclusiv reguli de baza. nimic nu se compara totusi cu experienta de spectator in tribuna, cu soare in ochi sau fara.

in primul si cel mai important rand, ca spectator-virgin, m-a impresionat ce-am scris si mai devreme: terenul de care te despart doar cativa metri. apoi, datorita stadionului relativ mic, faptul ca poti distinge fazele din partea cealalta a terenului. apoi, important peste poate, faptul ca nu se injura. faptul ca in jurul meu, pe o arie mare, nu am auzit NICIO injuratura la adresa vreunui jucator, al nostru sau din echipa adversa…e de scris, de notat, de admirat, de UAU! (as vrea sa nu ma indispuneti si cei care ati fost sa ziceti ca se mai injura din cand in cand…nu-mi stricati premiera, da?!)

apoi meciul in sine, pe care l-am urmarit cu reactii timide la inceput (ca newcomer n-am fost ok cu reactiile niciodata). s-a jucat foarte frumos, in ambele reprize, scorul echipei Romaniei a fost unul care mi-a dat emotii spre final cand italienii pareau ca bausera apa cu “ceva”. au fost si accidentari din pacate si ratari ale transformarilor (de partea noastra). de povestit meciul n-o s-o fac, nu ma pricep asa bine. am stat insa cu sufletul la gura. au fost momente cand ma apuca plansul (nu ma scuz cu faptul ca eram prima oara pe teren, ca nu tine 😀 ) si evident, ca la final, la turul de onoare, m-a apucat de tot. am ragusit de strigat, desi la un moment dat mimam pentru ca ma durea gatul.

cred ca imi doresc experienta asta repetata ca a fost prea fain. vorba lui chinezu: “vine pentru prima oara pe stadion si mai si castiga Romania!”. cu modestie o sa spun ca “tizul” meu manole a insemnat mult in meciul de ieri 😀

de ce nu-mi place sa vad pe youtube secvente de concert

pentru ca orice concert, asa cum incerc sa-l fac, constituie o experienta intima.

pentru ca de fiecare data scenariul de spectacol e un pic altfel si lucrurile se construiesc cu fiecare piesa in parte

pentru ca scoase din context, vorbele pot parea ciudate

pentru ca, repet, experienta de concert e una intima si pentru mine ca artist si pentru cel din fata mea, iar cei care vin la concerte mai mult de o data stiu la ce ma refer

pentru ca platitorul de bilet merita ca ce se intampla acolo sa-i fie adresat lui si atat

pentru ca ochiul si urechea sunt mai destepte decat camerele video de pe mobil

nu vreau sa se vada ca e Altfel tot ce se intampla pe scena dincolo de o etichetare intr-un gen muzical? ba da, vreau, acolo, in orice sala de concert, unde pot sa ma uit in ochii celor care vin. unde sa pot sa le arat, in calitate de artist, ca gandurile lor de dupa, prietenii pe care i-au adus la concert, vorbele scrise pe bloguri si recomandarile publice…conteaza.

e youtube-ul un soi de tester? da, de aceea imi place sa aleg ce apare si cum. uneori gresesc in alegeri si eu. cei mai curajosi vor veni sa ne cunoastem 🙂

pe youtube exista cateva inregistrari mai recente din concerte. cei care le-au postat m-au intrebat daca le pot pune acolo si le multumesc pentru asta. le multumesc si celor care imi trimit pe e-mail filmarile, pentru vizionat si analizat. le multumesc si celor care ma intreaba daca pot pune piese direct de pe album pe conturi publice. le voi raspunde intotdeauna “nu” si sper sa inteleaga si de ce.

in urma cu 3 ani spuneam “bine ati venit in visul meu” celor prezenti la lansarea de album de la teatrul Ion Creanga. anul asta spun “nu ma trezi niciodata“, ca in piesa de pe albumul ce va veni si va purta numarul 4 🙂

roma – ep.1

de obicei imi pregatesc calatoriile, ma informez, ma documentez. plecarea la roma, desi stabilita cu bilete cu tot inca din decembrie, a fost atipica. n-am avut timp de nimic. in afara reperelor cunoscute worldwide n-aveam nimic in minte. nu studiasem nimic. am intrebat cu doua zile inainte pe fb de un loc de papat bun, cu aroma locala. am aflat ca toate si peste tot.

am gasit primavara, asta m-a bucurat cel mai mult. primavara cu temperaturi duble fata de bucuresti in ziua cea mai racoroasa. ultima zi am experimentat 19 grd. ce experienta frumoasa 🙂 in plus, verde. verde-verde, intens, ingrijit, curat, observat chiar din prima zi cand, dupa ce masina hotelului ne-a lasat la alt hotel, 😀 am pornit la plimbare. da, a fost chiar amuzant ca primul contact cu italia a fost prin soferul hotelului, om la vreo 50 de ani, venit la aeroport si spunand ca trebuie sa vorbim cu gazdele noastre. o mica problema. nu aveau camera disponibila in ziua respectiva, urma o relocare pentru o noapte la alt hotel, aflat la o strada distanta, urmand ca de marti lucrurile sa se rezolve. confortul acelasi, stelele se regaseau corespunzator in noua locatie. am primit, poate compensatoriu, o camera uriasa. cam cea mai mare camera in care am stat vreodata, fara sa fie apartament 🙂 ca sa inchei partea asta tehnica, lucrurile s-au rezolvat frumos apoi. marti am preluat camera rezervata, hotelul foarte frumos, serviciile impecabile, patul pregatit pentru somn in fiecare zi (si asta conteaza enorm cand mergi 11 ore prin oras), curat, linistit, elegant.

plimbarile au adus in fiecare zi altceva. alta zona, alt cartier, alte repere. singura constanta a fost aceea ca am revenit, in fiecare zi, la fontana di trevi, in perioade diferite ale zilei. si sa fii de stanca si tot simti ceva acolo, fie si o nevoie de a fi romantic.

strazile, de fapt stradutele, sunt o incantare…

ce mi-a placut mai mult decat reperele obligatoriu de vazut au fost asa: muzeul lui leonardo da vinci, o expozitie de arta renascentista (rafael, michelangelo) si atmosfera din alexander platz – club de jazz cu concert vazut printre pleoape.

o iau pe rand. muzeul leonardo da vinci e incredibil de mic pentru cat de inventiv a fost artistul. sunt reproduse, conform schitelor, masinarii si mecanisme diverse. de la rulment la precursoarea bormasinii, plus costumul de scafandru, camera oglinzilor, elicopterul si bicicleta cu lant. daca as fi inginer sau macar om dotat cu simturi practice accentuate cred ca as intelege mai mult, asa doar m-am minunat si am pus chestii in miscare (da, unele dintre exponate pot fi atinse, rotite, poti da la manivela linistit). ne-a amuzat masinaria din fotografie, recunosc 🙂 pian portabil, da?!

expozitia de arta renascentista – tot spatiu mic – centrata pe artistii italieni influentati de cei doi ilustri, mi-a adus culoare si incantare in  fata culorii, detaliilor, utilizarii spatiului, materialelor etc. ma bucur ca au fost expuse si lucrari originale rafael si michelangelo…asta dupa ce am avut ocazia sa vad indeaproape, tot la roma, si salvador dali…preferatul meu demuuuult 🙂

concertul de jazz…pierpaolo principato trio: pian, contrabas, tobe. atmosfera superba, club mic dar frumusel foc, cu traditie in organizarea de evenimente jazz, lumanarele, lumina cat sa vezi pe unde mergi afara sa fumezi, sunet deplorabil 🙂 nu m-am putut stapani sa nu compar un pic ceea ce incercam sa facem noi cand vine vorba de sunet si ce era acolo…faptul ca am avut masa de langa scena a contat enorm, mai ales legat de contrabasist care canta super numai ca nu razbatea prin boxe…

cultural vorbind, roma are ce sa-ti arate in afara pietelor, “pietrelor”, monumentelor. strategic vorbind, roma culturalizeaza orice. mai ales mancarea 🙂 dar despre asta, in alt articol 🙂

razlet, ravasit, raceli

ma tot chinui sa scriu ceva, adica sa imi fac timp de liniste. am zile agitate, incarcate, sper sa treaca frigul pentru ca ma amorteste rau si nu mai suport propolisul…

asta-noapte m-am trezit la un moment dat cu senzatia ca e vara si mult prea cald. evident ceva febra. si febra de ganduri ravasite. in cele din urma m-am amuzat pentru ca ma tot straduiesc sa fie lucrurile in ordine, le analizez, le pun in cutie (a pandorei) si se intampla ceva care ma da peste cap. dar cum spuneam la un moment dat, ma bucur de mine ca sunt Om care Traieste, nu Omul – Planor. la ce bun sa iti incadrezi toate si sa te cunosti si sa te “indrepti” si sa te certi si sa te ordonezi…?! cand ai mai avea timp de simtit, pana in adanc?! 🙂

ceva ganduri razlete de data asta (dar cu bullets, da?!)

  • incep sa ma gandesc serios la numele viitorului album. stiu cu ce piesa incepe (cred…) , stiu (sigur) cu ce piesa se va incheia. sunt multe optiuni care-mi trec prin minte, dar cred ca la un moment dat voi avea nevoie de ajutor 😉
  • iarasi nu ma uit la stiri! recuperasem ceva saptamana trecuta. noroc cu Andrei Partos (pe care l-am tot amintit cand vine vorba de brief-uri la obiect si pe gustul meu legate de politic, monden, social in media)
  • se apropie aniversarea de 2 ani a Lunii Patrate. 2 ani foarte plini de emotia cu care muzica pe care o fac a ajuns la sufletele, din ce in ce mai multe si toate atat de frumoase. vom aniversa, va spun de acum, prin (cel putin) un concert in care vom fi in formula completa (cvintet: chitara, bas, clape, contrabas, trompeta). daca se modifica ceva…anunt oricum 🙂
  • motanul meu aproape a innebunit. alearga de nebun, mi-a sfasiat o canapea pe laterala, miauna…nu mai suporta nici el frigul…a! trebuie tuns! ultima experienta a fost trista pt el caci fata care a venit sa-l tunda avea aparat prost si destul de putina experienta cu asa ceva (….da, stiu, trebuia sa ma interesez mai bine) si in cele din urma i-a facut un soi de pre-anestezic din care s-a trezit cu greu. cum e motan cuminte si bland, nu mai vreau sa-l trec prin asa ceva. ca doar in alte dati n-a fost bai cu tunsul…daca stiti, cunoasteti, oameni priceputi  (am avut numarul unui cuplu foarte simpatic de medici veterninari care au venit acasa si chiar a fost super ok) dati-mi de stire! (da, tuns la domiciliu)
  • nu uitati de vineri! daca sunteti acasa si cu internet sau radio prin preajma, va garantez ca vom rade mult impreuna
  • maine e concert Adrian Berinde la Clubul Taranului !

aveti grija de voi si sa nu raciti…vine primavara si avem tot timpul 😀

p.s. uite ca am primit si o poza civila (vreo 4 de fapt….) Multumesc 🙂

Preselectie Compania de Artisti – Dana Dorian

stiu multi oameni de canta si au talent cat carul. daca ii stiti si voi si va doriti sa-i vedeti pe scena, artisti pregatiti nu numai in ale muzicii ci si in ale improvizatiei, miscarii scenice, tehnicilor de tot felul, dati de stire ca Dana Dorian si a ei Companie de Artisti organizeaza preselectie in acest week-end. am povestit la un moment dat experienta de a ma afla in juriu la examenul de 9 luni…(examene sunt din cate stiu din 3 in 3). ceea ce scoate Dana Dorian din elevi e …Tot. iar modelarea este exemplara. high standards va spun!

mai jos e un filmulet de prezentare de vreo 10 minute. compozitori, interpreti, absolventi, vedete. toti povestind despre companie. enjoy!

A! o lista demo cu cei care au trecut pe la scoala: Rocca (trupa Firma, nominalizata la MTV EMA Best Romanian Act din 2004 si MTV RMA Best Rock Band din 2005), Alex Vasilache (trupa JukeBox care, din 2006 trupa face parte din echipa emisiunii “Cronica Carcotasilor” difuzata de Prima TV), Alin Pascal (Alin Pascal Band, trupa contractata pentru emisiunea “La strada” la B1 TV), Florentina Ciuna (trupa Chicanos), Ioana Picos (actrita, actualmente inclusa in distributia cele mai noi productii Media Pro Pictures, “Iubire si Onoare”), Dragos Chircu (trofeul Mamaia 2006 si reprezentant al Romaniei la Cerbul de Aur 2007), trupa Pinky (Daniel Lazar Band & Pinky, formula de backing vocal Mamaia 2006, 2007, 2008, Cerbul de Aur 2009, Eurovision 2008) ETC