unul dintre prenumele pe care le port ii apartine. mi-a fost model si am iubit-o mult, mi-a fost bunica si copil deopotriva. mi-e vie amintirea ei si draga si pretioasa si asa va ramane pana o sa inchid ochii.
in copilarie, ziua de azi era ca importanta peste ziua ei de nastere. poate pentru ca, vorba ei, numele ti-l stiu toti, dupa o viata de om. dupa trecerea ei dincolo, ziua de 21 mai s-a golit parca. apoi, din alte considerente, faptul ca purtam numele ei nu conta in ecuatia unei alte familii, care ma intreba in fiecare an “aaa…dar te cheama si elena?”. mi-am recuperat insa si ziua si emotia si semnificatia personala a sarbatorii de 21 mai, asa cum e firesc, asa cum trebuie. 🙂
ma numesc Elena, ma cheama ca pe bunica mea 🙂
la multi ani sarbatoritilor de astazi! 🙂
