mesterul si servetelul

ca sa intelegeti, in ultimii 4 ani vecina de la 5 suna cam de 3 ori pe an la mine la usa rugandu-ma sa verific in zona de debara daca s-a spart sau nu vreo teava. eu stau la 7, etajul dintre noi de obicei nu raspunde la usa, fie pentru ca nu poate fie pentru ca nu are chef de fiecare data. ca sa verific tevile aflate  de obicei in discutie trebuie sa mut niste cutii depozitate in debara. cutii grele, ca doar de aia stau unele peste altele acolo :)pentru binele comun insa…

in cei 4 ani nu s-a intamplat sa fie vreo problema la mine, ci la vecinii de la 6 sau 8. am facut insa efortul de …scos si bagat ca deh…voiam sa fiu linistita. in plus, vecinii de la 5 doreau sa verifice personal cu lanterna daca spun sau nu adevarul 🙂 totul a culminat anul trecut cand, cu o frumusete de durere de spate in dotare, am extras cutiile cu greu si cand m-am dus sa-i chem pe vecinii cu pricina sa vada din nou ca nu-i bai…mi-au spus “da…..intre timp a raspuns vecina de la 6, de la ea e inundatia”. “pai nu puteati sa-mi spuneti si mie?” “am uitat”. imi aduc aminte vag reactia mea pentru ca mi s-a intunecat creierul brusc.

saptamana trecuta am gasit un bilet in usa, legat de o problema cu apa. de data asta de la etajul 4. hm…am avut asa un feeling. extras cutii. da, de la una dintre tevi picura, probabil de o vreme, discret si delicat, apa. panica! sun pe cine trebuie, se suna la administrator, exista mesterul blocului, este contactat.

prima vizita a decurs in parametrii asteptati: a venit mesterul, cu tot cu asistent, au estimat situatia, au plecat sa cumpere teava si piulita (nu stiu termenii, ii adaptez), au reparat. mi s-a parut mie ca dureaza cam putin interventia, dar na…am platit, au plecat.

fata patita, m-am gandit sa nu eliberez camerele si holul foarte repede si sa vad cum evolueaza situatia. a doua zi, surpriza, apa se prelingea in ritmul ei, din teava proaspat reparata.

sun la mester, mesterul imi spune ca vine peste vreo 2 ore. a venit peste 3. “nu era bine strans”. asistentul strange si pleaca amandoi victoriosi.

eu nu si nu…inainte sa refac depozitul imi propun inca o zi de asteptare.

dimineata de dupa…locul pare uscat insa…testul cu servetelul (pui servetel sub piulita ca sa zic asa) ma face sa ma indoiesc de rezultatul pozitiv al celei de-a doua interventii. ma ingrijorez pe termen lung…ca stiu ce inseamna sa scot toate…ooookeeeey! sun mester

mesterul imi spune ca vine dupa-amiaza. pe la 4. la 5 il sun, mai intarzie. la 6 il sun si nu raspunde. la 7 cobor dupa tigari, mesterul (vecin de scara de altfel) e la colt de bloc cu “baietii” la bere.

reactia mea e una de doamna. ii atrag atentia delicat ca l-am sunat si ca mi-am blocat ore multe in asteptare. am uitat ce mi-a spus pentru ca nu pastrez in minte toate prostiile. dar m-am enervat. rau.

sun din nou unde trebuie. delicat e ca trebuie sa plec din Bucuresti. decidem sa lasam totul in stand-by pana marti.

ieri s-a venit cu inspectie autorizata. adica cu alt mester. lui nu i s-a parut ca e vreun pericol iminent. testul cu servetelul nu mai arata probleme dar da, lucrarea trebuia facuta mai destept, “cu cot”. n-am inteles mare lucru, ceea ce retin este ca momentan e in regula, dar ca peste vreo 2 luni ar trebui facut ca lumea, unde 2 luni inseamna distanta pana la temperaturi mari, cu soare la purtator, si o renovare necesara a locuintei.

am blocat cumva ziua de azi pentru ca trebuie sa ma mobilizez si sa fac ordine. am mai putine cutii si am mai putini saci de depozitat pentru ca am profitat de situatie ca sa mai arunc din bagaje. acum mai beau o cafea, scriu aici, apoi am de trimis niste mailuri si…da…sa inceapa reconstructia…

va rog tineti-mi pumnii. pe 1 februarie trebuie sa nu am dureri de spate 🙂

nimic pe front

de cele mai multe ori, muzica buna e cea nedifuzata la radio

de cele mai multe ori, vinul bun nu inseamna compania unui platou

de cele mai multe ori, prieteniile bune sunt cele de care nu strigi in gura mare

de cele mai multe ori, iubirea e ceea ce ai pierdut

de cele mai multe ori, durerile nu trec de tot niciodata

de cele mai multe ori incerc sa-mi fie bine

extractii, nu-jazz, fluturi si alte noutati ibuprofenice

incep sa cred ca regret inclusiv lipsa unei masele de minte din viata mea, ca prea ma doare ca naiba locul, urma…ce-a mai ramas pe acolo.  de cateva zile sunt ibuprofenica, imi vajaie capul si sunt grogy asa.  raceala nu a trecut, doar nu era nebuna sa plece singura si sa ma lase in pace?! evident ca fix in perioada asta se intampla lucruri, dar deja nu ma impotrivesc. sa se intample, sa vina, sa urle tot, sa bubuie. cand te retragi in cochilie iti asumi riscul de a deranja prin absenta. cand scoti capul tot nu-i bine. asa ca…why bother?! sa ma fac bine, asta e prioritatea de vreo 3 luni si muncesc pentru asta.

(maobsedeazapiesaastadedimineatasitrebuiasavaspunsivoua)

nu stiu daca am scris de proiectul Butterflies in My Stomach. ca se lanseaza. pe 31 martie. am scris?! parca nu…

bun! atunci sa fie anunt si pentru iubitorii de nu-jazz, acid jazz… BiMS lanseaza “Magic Store”. e un soi de magazin legal de vise, fluturi si stari asociate. saptamana viitoare se lanseaza si videoclipul. va fi nebunie faina, curgere mishto de muzica buna, albumul suna de nu-i adevarat, are coperta de arta, va avea si warm-up Electric Brother, va fi in Silver Church pe 31 martie si ne vom vedea cu siguranta acolo si pentru ca imi plac si pentru ca de 2 ani ne tinem de capul lor sa scoata albumul. si il scot cu mho music. da, e si trendy, si cool si fashion si un must 😀 lucrul asta l-au simtit minunat de frumos oamenii astia de mai jos, care s-au gandit ei asa ca ar fi frumos sa vorbeasca despre fluturii din stomacul propriu…

bun, inca un nurofen, ca de dimineata, asa.

daca veti cauta cu atentie, veti gasi si alti influturati pe youtube (vezi razvan, vezi dani, vezi cristina cioran…)

ieri am vazut pe realitatea tv un soi de stire despre divorturile care au ca motiv mesaje twitter si profile facebook.  stirea a fost ilustrata cu “asa si-asa”, varianta cea veche de pe youtube, din spice club (ce vremuri!).  pot spune acum ca nu am ajuns la postul cu pricina doar ca sociolog ci si ca artist, asa ca mi-am facut datoria fata de tara.

iarasi n-am scris demult si nu stiu ce sa scriu mai intai…

astazi primesc piesa “ea nu ma stie” de la studio. proaspata ca o paine calda (aseara in tot cartierul mirosea a paine…mi se facuse o pofta de coltul acela…cu crema de ciocolata….).

tot astazi ma veti putea vedea in ipostaza de om foarte racit care incearca sa spuna ceva cu sens…dar asta un pic mai tarziu…ramaneti pe receptie sa vedeti cum impart virusii cu piticii…