Dulceturi si ceai

ceai-si-dulceata

Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.

Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea 🙂

Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… 🙂 Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…

(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)

N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.

La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.

La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)

La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…

…intr-o camera identica cu cea de la Botosani 🙂 Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!

Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. 🙂 Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu 🙂

Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.

Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.

Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala 🙂 Ma primiti si asa?

Pentru ca Sting a terminat…

cronica de biscuiti

doua din reclamele care bantuie televiziunile m-au determinat sa cumpar si sa testez azi niste biscuiti. oreo si bel vita start. primul produs are un spot comun, cu copilul care-si invata tatal sa manance biscuitul  preferat al laptelui. al doilea produs “urla” un “buna dimineata” unui tip de-abia trezit din somn…iar mie daca mi-ar face o gashka de nebuni asta m-as enerva cumplit.

in varianta cumparata de mine, oreo se prezinta intr-o cutie cu 4 pachete de dimensiunea unor eugenii (good point here). si iata-ma cum incerc sa fac precum in spot, ca sa testam comunicarea de produs si veridicitatea informatiei. se ia biscuiteleee, se rasuceste…si se sfarama biscuitele intre degete. din acest moment, linsul cremei e o chestiune de cat de curat esti pe degete.  mai incercam o data, o forta ponderata si miscam inceeeeeet rotativ. de data asta reusesc. spre deosebire de spot, crema se rupe in jumatate, fiecare pe cate o fatza de biscuite. asta-i bine, imi spun, echilibrul imi face bine (fixatii corespunzatoare “si” varstei).

ajung la partea cu bagatul in lapte. well…inca nu am inteles bine daca trebuie sa lipesc cele doua parti sau nu. fac si intr-un fel si in altul. aluatul…rectific…biscuitele dispare in lapte fie ca il tin 3 secunde (le numar) fie ca il tin 5. dispare in sensul ca e mancat de lapte si se transforma in terci pe undeva prin albul din pahar. dupa faza asta m-am convins ca oreo e chiar biscuitele pe care laptele il prefera.

mai tehnica fiind, eu nu

despre bel vita start, mancat dupa-amiaza, numai de bine. dulce rau. tot pack de 4 bucati. oval (imi plac biscuitii ovali). estetic stand si judecand, nu corespunde cam deloc produsul cu fotografia. nu ma surprinde, cunosc procesul de infrumusetare. dar parca ma agreseaza vizual prin lipsa de personalitate. pai daca tot urla lumea, macar sa vad o fibra acolo care sa iasa in evidenta, un insemn de puternicie. dupa aceasta constatare am inchis ochii. prea dulce, dar ma repet. si pt ca sunt, conform prezentarii, destinati consumului matinal, cred ca nu vreau s aii am in fata ochilor la prima ora.

mai sensibila fiind la detalii, eu nu nici pe ei

gata 🙂

p.s. mi-am amintit azi de toate focus group-urile in care testam produse sau idei de prezentare. uite cum m-am transformat in subiect si moderator deopotriva :))