poveste mica si pacatoasa :)

ca de obicei dupa o plecare prin tara am de povestit si din “bucataria” de calatorie 🙂 fotografiile, impresiile celor care au fost la concerte, sunt deja pe facebook. din unghiul nostru de vedere a fost perfect in fiecare dintre locurile minunate prin care am ajuns. ce nu s-a vazut insa…:)

mai intai drumul: superb! ne temeam de polei, zapada etc si am gasit asfalt negru, uscat, pe tot e85. munti de zapada pe stanga si pe dreapta aratau ca s-a muncit si inca mult, mai ales in zona focsani. drum impecabil, repet.

suceava ne-a prins bine din start pentru ca revederile sunt dulci si vesele cu oamenii care iti sunt dragi. promovarea locala de care am avut parte a fost impecabila si asta ne-a bucurat tare tare mult. da, am avut emotii legate de atmosfera….mai ales gandindu-ma la piesele care sunt soft…linistea din fierarie, atunci cand a trebuit sa fie, m-a topit de dragul celor veniti sa ne asculte…:) trimit gand bun spre cei care si-au deschis sufletul catre mine omul, dincolo de mine artistul…

gura humorului a fost locul in care am pacatuit…si nu regret nimic! 😀 dupa o oprire scurta la punctul de transmisie al radio iasi (erau si serbarile zapezii in desfasurare), am ajuns la “cooperativa de pita” unde, in sfarsit, l-am revazut pe sorin poclitaru. gazda buna, om normal si echilibrat, pe sufletul meu asa. in calitatea sa de gazda, evident ca ne-a pus sa alegem felul de pizza care ni se potriveste cel mai bine gustului culinar si de metafora….si iata cum in plin proces de regim sanatos ajung sa pap o bunatate de pizza, cu blat cu tot…:(( un ochi radea, altul plangea taaaaare! 🙂 la ora concertului insa sentimentul de vinovatie disparuse aproape complet si am cantat fara fum de tigara (cutuma locului) unor ochi si urechi, ca oameni nu pot sa le spun! 😀 sper ca am trecut proba de consistenta muzicala in fata celor veniti sa ne asculte…atat de atenti incat emotiile erau si multe si din ce in ce mai multe 🙂 am avut parte si de o intalnire neasteptata…iata-ma la finalul bis-ului, vad pe cineva intrand in pizzerie, nu disting clar si…cand colo…dupa ce s-au aprins luminile…ducu bertzi 🙂 aflat cu treburi muzicale in humor, ne-a facut bucuria sa ne vedem pentru o vorba de seara.

teoretic ar trebui sa trec direct la experienta de iasi dar…am promis ca voi recunoaste tot si pana la capat…dupa concert…ooof…dupa concert…cand ne-am linistit de tot…primim recomandare de la sorin de niste “pastai tiganesti”… nu, nu e vorba de nimic verde in farfurie, nimic de regim, nimic….ah….”pastaile” cu pricina contin asa: scrijele (felii de cartofi coapte pe vatra), un pumn de branza de burduf grasa si buna, un botz bun de slanina tinuta in saramura, gustoasa si frageda, niste ceapa si un sos de usturoi. si toate se mananca cu mana. nu, eu NU am comandat asa ceva insa baietii…si atunci si eu…si eu…la la, laaa la la laaaa 😀 da, nu m-am putut abtine. ba am luat o gura mica de bere din paharul lui tudor ca sa mearga unse toate…

sunt alina manole si am papat slanina si branza buna si cartofi si mama ce bun a fost! 😀

pe drumul spre iasi (trec strategic catre a 3-a zi) am citit cu voce tare in masina un basm de-al lui sorin pe care mi l-a daruit desi era intr-un ultim exemplar. sper sa nu uit sa i-l duc inapoi pe 6 martie, cand poetul de la humor isi va lansa noua sa carte in bucuresti 🙂 l-am citit pe voci (am fost si print, si agripina, si cal, si pitic si joi si zmeu) si nu stim cand a trecut calatoria…

la iasi…eheee…la iasi aveam noi un feeling ca va fi bine. mojo il stiam de acum 2 ani, e un vibe bun si frumos acolo. daniel si catalina sunt oameni calzi si “asezati”, care isi fac treaba bine si rezolva orice problema poate sa apara si asta a contat mult. cat despre cei care au venit la concert…n-am cuvinte! m-am simtit ca acasa, au venit valuri de caldura si de zambete de peste tot…a fost superb! cosmin a raspuns “da” invitatiei mele si a cantat si el si semnele sunt bune in randul celor care nu il auzisera pana duminica seara si asta ma bucura mult (sper sa-i fi placut si lui ce-am cantat noi, astept si povestea din perspectiva lui, evident 😀 ).a fost un final de mini-turneu de care aveam nevoie, perfect adica 🙂

(cum am tot primit mesaje ca nu au mai fost locuri si de aceea nu au mai putut sa ajunga prieteni…le spun ca data viitoare facem sa fie bine si spatiu mai mult)

dupa concert am petrecut 1 ora memorabila cu cosmin si vlad, intr-un loc-ce-nu-poate-fi-numit, in extrema cealalta a stilului de viata cu care suntem obisnuiti, dar care are meritul de a evidentia ca lumea noastra (asta cu folk, folk-jazz, rock, muzica buna, carti, arta) nu e unica si universal valabila pentru toti. nu trebuie sa uitam asta!

plecarea spre bucuresti a adus o peripetie sinistra (se poate sa nu am parte de asa ceva?!). dupa ce ne-am pregatit de drum, am incarcat masina etc…ne-am oprit intr-o benzinarie pentru cafea…apoi…hit the road. dupa ce “am lovit drumul” aproape 100 de km imi dau seama ca mi-am uitat geanta in benzinaria cu pricina…a cazut cerul pe mine! 1. aveam in geanta TOT si 2. trebuia sa ne intorcem muuulti km…

de intors ne-am intors. pe drum sunam la omw-ul unde poposiseram pentru a vedea daca ma intorc degeaba sau nu…niciun raspuns. cand insa am ajuns acolo si mi s-a spus ca da, e la loc sigur si in regula…am simtit ca mai traiesc o zi. bocitul din masina m-a”racorit” de tot, am plans ca un plod apoi dupa vreo ora am mai revenit la viata cat de cat. era o complicatie ne-necesara, absurda, oribila, zau!

am ajuns victoriosi in bucuresti, la o ora de aglomeratie maxima… insa purtam in bagaje si emotiile adevarate ale celor care au venit, au platit bilet si au cantat cu noi sau ne-au ascultat doar. lor le multumesc, asa cum le multumesc si celor care ne-au gazduit.

gata povestea mica 🙂

va astept cu drag vineri la concertul nostru din Bucuresti, Clubul Prometheus. dragobetele e doar pretextul de intalnire pentru inimile voastre, orice culoare ar avea ele 🙂

scriam si pe facebook ca in 2008 , in clubul acesta l-am cunoscut pe Adrian si de atunci am facut lucruri simpatice impreuna. 3 albume printre altele. e unul dintre detaliile semnificative de viata…stiti voi! 🙂

intre doi baieti

adica intre Valentin si fiul Babei Dochii! 😀

voi bifa ziua de azi spunand ca mi se pare destul de copilaresc sa ai ca reper intr-o relatie 14 februarie, mai mult decat ca pe o zi mult promovata. si sa te agiti pentru asta. de principiu, asa…sa te sarbatoresti cand se serbeaza toata lumea care nu pune stavila inimioarelor, cupidonasilor si diverselor produse promotionale revarsate strategic spre buzunarul naivilor…nu-mi suna bine. unde expresia asta inseamna “suna prost”. sau spune destule despre nivelul la care te situezi. daca te-ai sarbatori pe 11 februarie sau pe 25 mai ar suna mai real. din pacate multi au nevoie de stimulentul comercial pentru a se (mai) entuziasma, pentru a petrece, pentru a-si acorda pupaturi emotionate de sarbatorire a iubirii. cum naiba sa ma pup de “la multi ani” cand urla formele de plus pe langa mine? hell…no! in plus, daca s-ar intampla sa am data asta ca reper de o prima intalnire sau ma intelegeti prima…apropiere….cred ca mi-as aduce aminte brusc faptul ca era trecut de ora 24:00 cand mi-am revenit din extaz si uite cum m-as sarbatori pe 15 februarie pana la capatul relatiei 😀

nici cu dragobete nu mi-e rusine, dar e mai uman asa…adica macar “stim” despre el ca era barbat frumos si foarte iubaret…:D pun pariu ca destul de multi anti-valentines’i l-au descoperit pe google, facebook si alte mijloace de comunicare. faptul ca il stiu “de-acasa” (de pe cand stiu de sanziene + alte obiceiuri pagane) ma face sa consider sarbatoare ziua de 24, dar nu voi cumpara nici in acest an vreo jucarie, curea de ceas sau carte pentru a le face cadou barbatului in ziua aceea. mai curand voi spune ca ma ajuta paganismul sarbatorii in a avea o zi in care sa nu spal rufe. ba mai mult, ma pot face sora de cruce cu cine mi-e prieten. si inca ceva, pot aduna zapada neatinsa cu care sa ma spal pe fata si sa fiu (la fel de :D) frumoasa tot anul. am zis! 😀

iubiti-va mult, tot anul, toata clipa si sarbatoriti-va cand televiziunile se asteapta cel mai putin! 😀

p.s. azi e ziua varului meu valentin, care mi-e drag si de la care am primit primele acorduri pe o foaie de caiet de muzica. aveam asa de putini ani ca mi-e drag de mine cand ma gandesc la ziua aceea, inca atat de clara in mintea mea! la multi ani, Vali!

si cu si fara

a fost fum de tigara? n-a fost! inauntru. pe hol, alaturi de inca vreo 6 fumatori, am prestat corespunzator. ne-au fost asigurate si conditii de altfel, paturici, o ciuperca…a fost bine, ce mai! 🙂 inauntru curaaaat si fara perdele de fum…sper ca s-au simtit bine cei care nu (mai) fumeaza 🙂

imi pare rau ca iarasi nu au fost locuri destule, mai ales pentru cei care au sunat in ultima zi. imi pare bine ca se intampla ca la fiecare concert sa se sune din timp si sa fie plin si frumos…pentru cei care pe 24 februarie (de Dragobete) vor dori sa petreaca alaturi de noi o seara frumoasa, ii anunt ca vom fi pe scena Clubului Prometheus din Bucuresti (piata Natiunilor Unite, e un bloc urias si la parter/subsol e un club taaare frumos…). se va fuma 🙂 avem si surpriza la purtator 🙂

multumesc celor care vin la concerte si cumpara albume. daca ACTA va face obigatorie circulatia legala a informatiei muzicale (la ea ma refer in calitate de artist) nu pot decat sa ma bucur in calitate de producator al materialelor mele discografice pentru care investitiile sunt de fiecare data consistente, pornind de la inregistrarile de studio pana la productia efectiva, tiparul carcasei si, evident, taxele platite pentru a le putea scoate pe piata si toate taxele de dupa aparitie. regulile supravietuirii unui artist care doreste sa fie in legalitate nu-s usor de respectat. poate de aceea unii artisti inca poarta dupa ei albume scrise la calculator, cu un tipar facut pe o imprimanta. si chiar daca pretul unui album “alina manole” este similar cu al celor “home-made”, nu exista rabat de calitate. asta e un pitic de-al meu…

voi mai scrie pe tema.

revenind, azi,pe la ora 3 si ceva, cred ca vom aparea pe national tv in editia speciala “valentine’s day” a emisiunii corinei chiriac. daca tin eu minte bine, am intrat spre finalul emisiunii…eram prea emo sa-mi aduc aminte 😀 tot azi la 6 e pariu pe prietenie si sper sa ajung desi spatele meu nu functioneaza mai deloc. maine voi ajunge la concertul lui cosmin vaman, un tanar simpatic din iasi (oras in care vom canta si noi fix duminica viitoare), al carui stil e asociat puternic cu cel al lui dan teodorescu de la taxi. cum imi place dan pentru desteptaciunea textelor, nu pot decat sa sper ca voi asista la un concert smart de la inceput pana la final. preview am avut intr-o vineri noaptea, cand cosmin a fost invitatul lui andrei partos. ma duc pregatita deci sa analizez. cosmin, pazea! 😀

pentru cine doreste sa vada poze de la concertul nostru de ieri, il invit sa dea un ochi pe doua albume foto 🙂 nu uitati sa dati like paginii oficiale, ca sa putem lansa niste concursuri 🙂