Dor de soare

alina manole

Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu vremea asta care imi apasa capul si cu medicamente si fara? Cu senzatia ca am tot timpul ceva de facut in conditiile in care fac tot timpul cate ceva? 🙂 Si nu doar “cate ceva” ci munci sustinute…

De doua zile nu am timp de Sir Clap*. Am stat cu nasul in hartii, in acte, in mailuri, programari, psd-uri (fara legatura politica, e doar un tip de fisier), planuri, ganduri. Astazi i-am promis ca stam impreuna macar 2 ore. Cica nu ma crede. de inteles pentru cat de ne-artist am fost zilele astea. Si o sa mai fiu pentru ca e nevoie de resurse pentru a genera alte jucarii. De exemplu….intrebarea mare a zilei de azi e legata de reeditarea albumului “fericirea de Luni”. Nu prea mai am discuri, mai sunt cateva prin librariile Carturesti din tara, cateva la Niche Records si alte cateva intr-o cutie la domiciliu. Mai este planul cartii de povesti unde parca astept un “ceva” sau o “ceva” ca sa fac pasi inainte. Nu stiu nici eu ce. Nu stiu de unde. Si nu e vorba doar de a gasi un sponsor pentru o jucarie…

Mi-e dor sa plec la drum. Da’ rau! Atunci n-ar mai conta nici ca ploua, nici ca e gri, ar fi drumul si atat…ce bucurie! As pleca si maine daca nu ar fi inca lucruri de rezolvat.

Cu ce am inceput? Cu migrena sau cu vremea? Nu recitesc. Un amestec.

M-am indragostit duminica de un calut. O stiam (ca e fata) de sambata. Ii stiam, ca-s doi, dar…Thea s-a lipit de inima. Mi-a fost frica sa pun mana pe ea si sa o mangai fara sa fie stapana langa mine. Am trait emotii incomparabile. Fantastic si atat!

(pentru cateva secunde a fost liniste in tampla…ce bine e cand e asa! pacat ca au fost putine)

Pe 6 februarie cantam in Bucuresti. Concert-“standard Manole” (nu eu am zis asta, asa i se spune!) , adica imi iau chitara, ne adunam pe scena mai multi si mai frumosi si dam drumul povestii. Si cantam si despre pitici. Si despre iubiri “asa si-asa”. La Stuf. Link aici cu toate cele. Ar fi dragut sa mai ramenti si dupa concert ca e muzica faina. Si se poate dansa! Hm…

La Joia Pacatosilor de vinerea trecuta a fost asa…cumva…de bine pentru personaje. Cineva care nu mai vazuse spectacolul de la inceputul anului trecut mi-a spus ca tot ce tine de concept s-a cristalizat si ca da, acum e si mai bun decat anul trecut. Cresc! E bine! 🙂 Cum se pare ca cerere exista in continuare pentru “Joia” am rezervat o data si pentru februarie. O data cu schepsis (asa se scrie?!) 🙂 Cum insa fumatorii se simt discriminati … locul intamplarii s-ar putea sa fie, tot in Bucuresti, intr-un club unde se poate si fuma. Adica pot sa si fumez pe scena. Face parte din personaj, credeti-ma!

Vreau soare! Asa-i ca vreti si voi?

*Sir Clap este cadoul meu de Craciun 2014. Mi l-am dorit atat de multi ani incat m-am bucurat mult cand a venit acasa la mine 🙂 E un “clasic”, un elegant Korg de 88…

 sir clap

 

Luni cu dor

alina-manole-ceai

ce dor mi-era…!

astazi am facut prima repetitie dintr-o serie care pregateste concertele din perioada urmatoare. nu mi-era dor…mi-era incredibil de dor! de muzica, de cantat, de oamenii astia minunati pe care ii am alaturi de mine, de mine insami scotand dinauntru si altceva decat cuvinte. nu ca poezia nu-mi ajunge, dar amestecata cu altele, de asfalt, parca nu intruneste pachetul complet.

am repetat pentru recital, pentru concerte, am facut jucarii si nu doar mie, sigur nu doar mie, si nu, nu ni s-a parut, ne-a fost dor de noi in universul nostru. pentru mine e ceva mai grava pauza dintre concerte intrucat acesta este singurul univers muzical in care ma desfasor. pentru ei exista si alte proiecte, diverse. avem meserii diferite 🙂 reunirea noastra este de fiecare data speciala si curge. si gata, ca ma emotionez suplimentar.

iata cum ziua de Luni e fericita. as putea sa ma gandesc la incidentul de dimineata, cu “aproape un accident de masina” care mi-a urcat pulsul la 200. dar de ce sa-mi intunec ziua? de ce sa iau in calcul nervii de mai devreme, nemeritati, sau greselile pe care le vad in documente pe care le primesc, sau caldura asta care ma stoarce de putere….? 🙂

e Luni fericita, va spun! in plus, azi revad un alt om pe care nu l-am mai vazut de atat de multe luni incat ma sperii. si tot azi, undeva in noapte, voi incepe deja sa aleg rochiile pentru Vama: rochia de lansare de vineri, rochia de recital de sambata, rochia de concert de duminica dimineata. cochetarii, stiu, stiu 🙂 cu pantofii e mult mai simplu. si la teatru cant desculta…de ce m-as incalta la mare?! 🙂

mai sus e una dintre multele ipostaze in care m-a prins Vlad Eftenie in sesiunea dedicata copertii de album 🙂 imagine neoficiala deci :))

cu alte cuvinte, nu deschideti usa lucrurilor care nu-s frumoase. luni. maine…trebuie sa le luati in considerare. un pic 🙂

tehnici de supravietuire sub Luna

duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.

mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.

alina-manole

concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.

(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)

plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.

apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu în modul minor”

apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. 🙂

si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.

dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.

Noapte cu ie

Tare frumoasa seara de Sanziene s-a intamplat sa am. Poate pentru ca era Luni. De fapt…nu….sigur pentru ca era Luni si preambul de sarbatoare.

Am vrut sa fiu spectator. Tot imi doresc asta de cand a trecut lansarea albumului cel nou. Si iata-ma pe seara indreptandu-ma catre galeria de arta Galateca, unde avea loc sarbatoare frumoasa, de ie romaneasca. Am regretat din nou ca am ratacit, in multele mele mutari, ia mea cusuta cu rosu, batrana cat satul din care venea. Mi-am promis (si promit rar) sa sun din nou pe unul dintre culegatorii de folclor din zona Moldovei mele, sa-i reamintesc ca vreau ie ca la mine acasa.

Am vazut aseara cele mai frumoase femei. Frumoase pentru ca purtau ii cu bucurie, ca pe daruri pretioase. O parte dintre ele purtau pe cap coronite de flori…cel mai frumos accesoriu cu putinta pentru femei, din toate timpurile…

In spatiul luminos al galeriei s-a adunat energie din frumusete, istorie si muzica. Am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu, directoarea galeriei, o femeie speciala, calda si inspirata, am ascultat un discurs mic si delicat al ambasadoarei Finlandei, absolut minunat, am ascultat si discursul Printesei Lia, i-am vazut pe o parte dintre cei care reprezinta proiectul “La Blouse Roumaine”, am avut bucuria sa-l revad, desi cumva si de data aceasta de la distanta, pe invitatul emisiunii Garantat 100% in cadrul careia am cantat…de ziua mea 🙂 , Catalin Nastasoiu, am ascultat muzica serii din care am ramas fara doar si poate, cu amintirea unei doine superbe cantate de Lorena Oltean, am reintalnit oameni dragi si oameni foarte dragi, inclusiv un spiridus de fata – stie ea cine e – am povestit, am adunat putere si bucurie.

Cu baterii incarcate de frumos am pornit apoi intr-o plimbare prin Bucurestiul racorit de noapte. Mi-era dor de Bucuresti pur si simplu, fara drumuri obligatorii, fara destinatii.

Poemul meu de Sanziene il puteti citi AICI 🙂

Restul e poveste, dintre cele de iunie 🙂

Azi m-as purta pe strazi in rochia mea cu maci rosii ca iubirile…

alina manole

nu orice fel de scrisori

eu stiu sa scriu scrisori de Dorinta
nu de Dragoste
de Dor am scris doar de cateva ori
si atunci inutil pentru ca el era langa mine
am scris si cateva de Despartire, de doua ori indecisa
dar nu, nu stiu sa scriu scrisori de Dragoste
pentru asta ar trebui, zic poetii, sa scriu cu inima
(dragostea ca o cerneala pe cord, asta suna a poezie, as putea sa invat)
iar eu cu inima nu scriu…
are fobiile ei.
eu stiu sa scriu scrisori de Dorinta
nu de Dragoste,
chiar cred ca cea mai frumoasa declaratie este
te vreau” nu “te iubesc
pentru ca “te vreau” inseamna un abandon mai mare
de tine, de trup, de vesnicie
o Exclusivitate perfecta
in doi
eu stiu sa scriu doar scrisori de Dorinta
de Dragoste…nu
inca-l astept pe Nebun

@Alina Manole

setea care trece

fundal muzical potrivit, racoare in casa, curatenie de primavara in laptoapa, un rest de tigari, rochie lunga si picioare goale, blog 🙂

dor mare de o stare ca cea de acum, presimteam eu ca vine, fix cand aveam nevoie

pur si simplu

azi sunt o picatura pe buze uscate

si curg

pauza scurta

scurta pauza intre treburi, tigara, gri, dupa-amiaza, ganduri, un plan, organizatorice, administrative, tehnice, la ce ora vineri, la ce ora sambata, unde, cum, de ce nu poate x, cand se incheie, care e dead-line-ul, aseara a nins marunt, e complicat sau nu e, as bea o cafea, azi nu ma doare nimic, ce bine!, cum voi rezolva cu chitara totusi, vine craciunul, spaime, astept niste hartii, am de desfacut o cutie, electoralele sunt in floare, au aparut doua filmari pt tv, de ce nu plec mai repede din bucuresti…

gata! ssst!

am tras doua fumuri adanci cu ochii inchisi, ascultand zgomote din afara. mi-e dor si stiu de ce.

o piesa si gata, revin la munci

miros de viata

in ultima vreme nu prea stau in bucatarie ca sa gatesc ci ca sa fumez. aragazul e optional pentru cafea, ceai si accidental un ou fiert. lipsa poftei de mancare e justificata, dorul de mirosuri proaspete se justifica insa si el. cum am avut drum inspre piata am facut un mic ocol interior. toata agitatia, toate culorile, strigatele, babele, florile, tigancile, strugurii, rosiile, gogosarii, verziturile….mmmm….sunt toate semne de viata, din pamant, din carne, de-aiurea. am in nari miros de viata care curge si incep sa vreau sa ma misc, putin cate putin. si nu inspre cratite si oale 🙂

mi-e pofta si dor de viata si incep sa o vreau pe cea mai buna dintre toate cele posibile. bine, la cum ma stiu, macar azi, ca e sambata 🙂

plec putin – si actiune si versuri

asa, ca inainte de plecarea in Vama Veche si de concertul de acolo, in spiritul articolului de ieri, mai postez versurile unei piese de pe albumul Dragoste in 3

“Plec putin (m/v Alina Manole)

Vezi tu, a trebuit sa plec putin, nici n-o sa stii ca nu-s aici

Ma voi intoarce in curand c-un pumn de licurici

Ar trebui sa-nchid fereastra…cred…la noapte o sa rada un nor

Mai stii povestile ce le spuneam? Povestile nu mor…

ref: Si daca o sa-ti fie dor…nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta

A trebuit sa plec un pic, s-adun nimicul din nisip

Vezi tu, a trebuit sa plec un pic, stiu c-ai vrut sa nu mai plec deloc

dar langa tine nu mai stiu daca pentru mine mai e loc

ref: Si daca o sa-ti fie dor…nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta

A trebuit sa plec un pic, s-adun nimicul din nisip

….

Vezi tu, a trebuit sa plec putin…

Vezi tu, a trebuit sa plec…”

Buna dimineata, Femei! Buna dimineata, Barbati!

e soare la vama veche

cu siguranta ca datorita soarelui si camerelor video instalate in vama veche mi s-a facut dor de mare. nu-s innebunita dupa mare in sensul traditional, de stat la plaja cu orele apoi intrat in apa. as spune chiar ca am o retinere cand vine vorba de prajit pe toate partile si inmuiat intr-o mare care nu-i deloc curata, dar vine gandul de vama asa cum am cunoscut-o demult, mai linistita, mai apatica in timpul saptamanii, cu soare mai bland si fara asfalturi. ce-a mai ramas neschimbat in toti anii in care vama veche a devenit din zona libera un centru de fitze cu taxiuri in fata la ovidiu este Cerul. nu stiu cate stele au murit in anii astia, dar numarul lor e incomparabil mai mare si mai frumos decat al oricarei pitzi care vine cu sandalutze stralucitoare si se mira “vaai…dar aici se danseaza pe plaja?!”

de Cerul din vama mi-e dor mult. de zilele in care sunt numai cateva corturi si cate un caine bezmetic doarme rupt de oboseala alergaturii de la rasarit. de muzica buna. de sunetul de valuri care linisteste si vindeca.

nu-mi place marea, imi place marea dinauntru. mi-e dor de vama veche.

acum ascult o trupa despre care cred ca i-a facut rau vamii vechi