sms-urile mele

cand telefonul e un fel de mini-mini notebook, orice defectiune te incurca teribil. al meu e un C6 simpatic, al carui display a incetat sa mai vrea atingeri inteligente. aseara am descoperit ca pt c6 aveam cablu “pus bine” si azi m-am apucat sa descarc informatiile, ca doar nu-l voi duce in service cu toate cele. si aici intervine drama. ca un mic harciog pastrez sms-uri cu tona. si primite si trimise. poate si pentru ca vreau sa-mi aduc aminte, poate si pentru ca vreau sa am argument (verba volant, scripta…). ce sa fac insa cu toate sms-urile? initial am avut tendinta sa le copiez cumva. apoi, dupa ce le-am citit pe toate (aproape 1000, adunate in niste ani), mi-am dat seama ca nu mai vreau sa le salvez, sa le export, sa le…orice. azi le-am simtit ca pe un balast si am decis, curajos de altfel si atat de atipic, sa sterg tot. de tot. ca poate asa uit unele lucruri, a caror importanta sper sa mai scada in timp si fara sa-mi amintesc fel de fel de lucruri citind cuvinte… delete-ul a devenit eliberator, a eliminat un bagaj (sau 2, 3…). acum ma intreb serios cand imi voi curata adresa de e-mail, in care am mailuri din 1999…

nevoile de renastere stiu ca se nasc primavara…

de-as putea sa-mi trimit un e-mail sau sms din viitor…:) sa scriu “acum esti asta”…pe acela sigur l-as pastra.