una alta

in “uichend” am fost in priza. 380 la doamna. dar bine a fost. epuizarea o resimt astazi, poate si din cauza bormasinilor care-mi sfredelesc blocul cu indarjire si care nu m-au lasat sa mai dorm putin dimineata.

emisiunea de ieri mi-a placut mult mult pentru ce toti cei care au intrat pe chat au avut muuulte de povestit legat de cravatele de pionieri, traficul cu inele de cravata, maculatura obligatorie si frunzele de dud pentru viermii de matase…ehee..ce vremuri! ma bucur ca am trecut prin ele, dar nu vreau sa se intoarca. nostalgia nu e in raport cu sistemul sinistru ci cu reperele subiective ale copilariei.

oricum, pe masura ce ma cuprinde “adultzia” in brate imi devine evident ca multe din reactiile mele de acum nu s-au modificat fatza de atunci. nici frenezia in momentul de ploaie, nici placerea aproape carnala a furtunilor, nici ingaduinta fatza de cutremure, nici incapacitatea mea de a exterioriza bucuriile mari, nici tristetea intalnirilor cu oameni mai putin frumosi, nici lipsa de rabdare…

cel mai mult ma bucur ca tot in copilarie am invatat decenta. cum nu s-a ajuns cu mine la crizele de nervi de plozi in supermarket, nici adult fiind nu prabusesc de isterii publice de “vreau”…uitand ca s-ar putea ca nici macar sa nu-mi trebuiasca  “obiectul” atentiei…

legat de prabusiri, oricum cred ca nimeni nu poate sa avanseze fara socuri. cursul liniar al unei vieti semnifica de cele mai multe ori, in mod trist, o lipsa totala de constiinta de sine. cum sa ai aceleasi repere si la 20 de ani si la 30 si la 40? valori? da! repere insa…e absurd! evident ca cele mai multe erori apar in relatiile in doi…cand crezi ca emotiile se pot conserva independent de actiuni vreme de ani de zile…si uite cum intre dependenta si dragoste nu mai exista nicio granita…

iar am plecat pe campii. am avut un uichend pe care l-am asteptat multa vreme…eu, cea lipsita de rabdare.

legat de ploaie…la mine-n cartier de ce nu ploua?! e cel mai bun Verde pentru ploaie!

Caleidoscop

un prieten cu care rememorez fel si fel de chestii de prin copilariile noastre, de la povesti la stari de constiinta, mi-a reamintit cumva de caleidoscoape…le mai tineti minte? tuburile cu oglinzi si pietricele colorate? aveam unu, era rosu si ros de dintii proprii. n-aveam dinti de iepuras care sa trebuiasca tociti, da’ ca sa scot pietricelele trebuia sa scot o chestie rotunda si mainile mele mici nu functionau prea bine. de ce le scoteam?! pai…se schimba perspectiva….si daca nu umblam eu cu mainile mele sa-mi asigur buna vizionare de abstract..degeaba 🙂 uneori lasam pietricelele de aceeasi culoare, alteori puneam doar nisip din cel mai mare, pe care-l spalam frumos inainte. apoi stateam cu orele sa privesc aranjamentele aleatorii…

caleidoscop

am cautat jucaria asta pe net, am dat de unele chestii ciudatele…parca nu mi-as lua totusi caleidoscop cu led-uri…dar tot voi gasi eu fix ce fetita din mine isi doreste…si la cum se uita la mine… 😀

acuma…pentru cine nu stie despre ce vorbesc aici…ganditi-va la fractali si in acelasi timp la vremea cand nu exista computer…

cam cum arata…(am cautat destul sa gasesc ceva care nu-i animatie si-atat)

sa fie si o piesa in ton cu amintirile 🙂

intre “musai” si “must”

[singlepic id=112 w=320 h=240 float=left]nu vi se pare ca “musai” din romana seamana al naibii de bine cu “must”-ul din engleza? ca au un “ceva” comun?
asta e intrebarea zilei.

un update la ce s-a mai intamplat:

un proiect care suna al naibii de bine se contureaza frumos si in curand il voi publica si aici. nu e vorba de muzica mea, ci de un concert absolut bestial si un concept de muzica ce zguduie orice repere. Continue reading “intre “musai” si “must””