despre seriale pentru ca am promis

Am zis in ce-am scris acum cateva zile? Am zis!

Tin sa precizez, in deplina cunostinta de cauze si asumare de efecte, ca ce voi spune poate fi folosit. Nu impotriva mea ci cu mine 🙂

Ideea de serial ma speria acum ceva ani pentru ca gandul de a fi agatat de o asteptare (cand apare urmatorul episod) nu era unul confortabil. Evident, uitasem pasiunea cu care urmaream trei seriale in copilarie/adolescenta: “The Midnight caller” , “Star Trek ” si “Caracatita”. (nu faceti calcule de varsta, nu azi, va rog!)

De cativa ani, vreo 4 cred, ma prind de cate un serial si nu-i mai dau drumul. Iata o lista de seriale care mi-au redus din timp si pe care le tin minte cand vine vorba de recomandari la prima clipire:

Game of Thrones” – initial am refuzat, toata lumea era innebunita dupa serial, numai despre asta se comenta; am asteptat sa treaca valul mare si m-am uitat la productia HBO in tihna; recunosc cu mana pe inima, de la Barbu (Niste Baieti) mi se trage pornirea de a ma uita la serial pentru ca l-am auzit pe el in 2013 despre cartile cu pricina. A fost prea mult! 🙂

House of cards” – cum sa-mi refuz curiozitatea de a ma uita la un serial cu Kevin Spacey? E Kevin Spacey! In plus, cadrele de interactiune directa cu privitorul (adica cu mine si doar cu mine 😀 ) m-au cucerit definitiv 😀

Scandal” – cand vine vorba de mediul politic, reminiscente din perioada tanara a profesiei mele vrea sa vada macar un episod; daca e bun, o tin intr-o vizionare; sunt la zi, da…

The Following” – crime, cult si adepti, scenariu standard; noroc ca a mai adus ceva surprize in raport cu reteta clasica; Kevin Bacon este unul dintre primii actori din generatia noua (in vremea tineretii mele) al carui nume l-am tinut minte (da, nu retin nume de actori, scriitori, sunt un dezastru in privinta asta, ma pot indragosti iremediabil de o carte sau un film si sa nu stiu sa le spun pe nume, e defect major, stiu)

True detectives” –  pentru ca exista la un loc Matthew McConaughey si Woody Harrelson; restul e de bine oricum

Under the dome” – scrierile lui Steven King ecranizate au “ceva”; genul SF destept oricum imi place iremediabil de mult…

The Killing” – atmosfera ploioasa de te urca pe pereti, dar cu personaje reale, fara gadgeturi multiple si un sec de scenariu de tip “csi” sau altele de gen; actrita din rolul principal foarte faina : Mireille Enos

Au mai fost si altele, vazute partial (2-3 episoade sau o serie), care s-au pierdut datorita scenariului si cliseelor. Mai sunt si altele pentru sectiunea romantica din mine cand actionez ca in filmele americane: “as manca” inghetata si as sta cu servetele pe pat.

Scriam la inceput ca-mi asum ceva. Nu neaparat ce am scris mai sus ci ce voi scrie acum. Stiti ce fac eu de vreo doua saptamani ca sa dau sens insomniilor si lipsei de chef de lectura? (cine spune ca nu are pauze de lectura minte!)

Ma uit la cel putin un episod dintr-un serial in timp ce ma conving sa inchid ochii.

Dar stiti la ce serial?

Star Trek The Next Generation seria 1987-1994 😀

Ce sa fac daca mi-era dor de Jean-Luc Picard?

patrick stewart

4 concerte povestite foarte pe scurt

daca nu scriu acum nu mai am cand asa ca sa las semn legat de 4 evenimente la care am fost in ultima perioada

1. lansare “creanga de aur” – poesis. concert de suflet, cu un Poesis reunit prea rar pentru gustul meu. eugen baboi cu un umor extraordinar ca sa risipeasca tensiunile si emotiile, sunet cald si frumos, cu piese clasice si noi, cu o secventa de 2 chitari+quartet + bass absolut minunata. m-am relaxat, am visat, nu stiu cand a trecut timpul…bine ca am albumul nou 🙂

2. alexandru andries – concert (pot sa zic tribute?) beatles. doua secvente aici. prima este legata de trupa liverpool care a deschis seara. nu mi-am imaginat ca beatles se poate canta cu atitudine de doors. trupei respective i se potrivesc alte locuri de concert, nu m-au convins deloc, nici prin atitudine, nici prin capacitatile vocale ale solistului. in plus, cand preiei piese atat de clasice iti asumi un risc tare mare. risc care la alexandru andries devine poezie. secventa a doua asadar, a beatles-ului tradus, adaptat in limba romana si incadrat intr-un concept muzical altfel, a fost exact ceea ce ma asteptam si mai mult decat atat. surpriza serii a fost la randul ei minunata si a dovedit inca o data ca alexandru andries nu se dezminte cand vine vorba de “jucarii” inteligente, delicate, atent construite si pline de farmec.

3. lansare album mihai margineanu – am ajuns dintr-o intamplare si din curiozitate. nu-s fan. trupa in sine ma fascineaza, muzicienii sunt absolut minunati si ma bucur ca i-am vazut performand si separat, intr-un moment doar al lor. conceptul de show a fost de tip media-pro, cu secvente dintr-un serial pe care daca l-as fi vazut (ma indoiesc, nu prea-s in target) as fi inteles mai mult…. invitatii – prieteni au avut rolul lor frumos si inteligent. o constructie buna de show, cu cel mai eterogen public pe care l-am vazut vreodata.

4. acoustic bloggers no 3 – am ajuns pe la jumatate, am mai avut un drumusor de facut la ziua unui prieten. atmosfera calda calda calda si sper ca evenimentul si-a atins scopul (vorbim despre un eveniment caritabil). cica momentele pe care le-am scapat au fost filmate, asa ca le vom revedea pe site-ul bloggerului make in curand.

azi e joi, ma asteapta recitalul de la Joy Pub, din seara doamnelor 🙂

siropoase rau!

dupa ziua de ieri cu mostre de Nutini, sa fie si cateva clasice…cele mai clasice…foarte clasice…siropoase, emotionante cu “vaaaaaaaaaai”, “uaaaaaaaaaa” 😀

sa mai adaug faptul ca maine la TV putem revedea a tz-sh-pea oara “dirty dancing” ? 🙂 recunosc, cu filmul asta nu am batut recordul de vizionari pe care il are “pretty woman” 😀

eh….martea de azi e clasica, romantica 🙂 asta ca sa ignor gerul, raceala care ma incearca si inca alte cateva preocupari de munci.

si inca unul