minunea mea :)

incep multumind celor care s-au gandit la mine, au sunat, au dat sms, au scris pe facebook, e-mail etc urari de bine. m-am incarcat pentru o vreme cu ganduri bune, frumoase, calde. inca nu am apucat sa le citesc pe toate, mai ales cele trimise prin mesaje, e vorba de mii, si daca ma bucura ceva e faptul ca urarile sunt personalizate…asta m-a topit rau…

scriam ca ma simt inca de luni ca a inceput ziua mea. au fost multe urari in avans si uite-ma acum citind si primind cu bucurie si azi…si prevad ca nici maine nu scap 🙂

la toata bucuria mea se adauga si un dar minunat si neasteptat si…perfect! 🙂

scriam ca am vazut acum cateva luni o chitara. ACEA chitara. The Chitara 🙂 tot o editie limitata, ca si Esp-ul meu. de data asta si mai putine exemplare in toata lumea. marca Takamine. neagra, cu design superb. demo-urile de sunet ma convinsesera…oricum nu puteam sa o testez. am vorbit de chitara si Cineva a auzit si a tinut minte (bine, la cat oftam…. 😀 )

pe 21 martie am primit in dar CHITARA dorintelor mele. ACEA chitara. n-am avut cuvinte vreo ora dupa ce-am primit-o in dar. nu stiu ce chip inteligent aveam cand am vazut tocul de chitara, dar sigur ca atunci cand l-am deschis…..ieri, la un moment dat am deschis tocul de la chitara si ma asteptam sa nu o vad acolo 😀 stand acasa, azi am cantat-o pentru prima data mai serios. e calda, are sunet plin si rotund…abia astept sa o duc la sala si sa o aud si la “cald” nu doar la rece.

ma cam laud, asa-i? 🙂 sunt atat de bucuroasa de chitara mea cu flori de cires incat abia astept sa o scot in lume. pe 30 martie la concert vine si ea. 🙂

nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca in ultima vreme citesc literatura japoneza, caut pe net documentare despre cultura si uite-ma cu un instrument care, in editia sa limitata, celebreaza primavara in japonia. nimic nu e intamplator sau bat eu campii 🙂

ea e minunea mea 🙂

ma mai duc un pic sa o tin in brate 🙂

rosu de cires in ochii mei

titlul suna de-a dreptul poetic, adevarul este ca….de mai bine de o saptamana, vorba cuiva, m-am ascuns in cires 🙂 ochiul meu stang are rosu decorativ, de sarbatoare. a pornit de sus si in fiecare zi pata rosie aluneca pe langa iris, inspre jos de ochi (habar n-am termeni medicali). cand ai ochi ‘maro”, ca mine, rosul de langa e de-a dreptul armonios si, desi am surprins ceva priviri inspre mine mai curioase, stiu ca o sa-mi si treaca si o sa regret ca n-am avut o camera foto profesionala ca sa imortalizez momentul. ce efect photoshop?! 😀

azi laptoapa merge prost iar gmail-ul are probleme, noroc ca nu am prea mult timp la dispozitie cu pregatirile casei. e doar tv-ul deschis (asa am aflat ca va ninge de craciun si prin sud…se va implini dorinta oare?!), dodo isteric pentru ca tot apar si dispar obstacole in calea lui…suficient cat sa transform activitatile zilei de azi in ceva suportabil.

ieri am copt si turte pentru prajitura traditionala de Ajun, de data asta am “furat” mamei indeletnicirea (te cam frigi la degete si de obicei ma feresc, dar cum nu mai am de cantat pana la anul….), . astept ziua de sambata pentru impachetat cadouri in hartie lucioasa si cu funde (asta e, bibilesc!)

acum vad la tv ca la anul iarasi se termina lumea. nu stiu daca va fi ca in povestea cu lupul care in cele din urma vine, dar cine are timp sa se gandeasca la final de lume cand sunt atatea de trait? 🙂