Plec de-acasă! Dodo motanul nu este foarte incantat, dar n-am ce-i face…muzica ma trage de maneca, asfaltul si el. Astept calatoria aceasta de 1 luna, de cand am anuntat prima data de concert. Recapitulez pentru cine nu are facebook si inca nu m-a aflat acolo, pe pagina muzicala (facebook.com/AlinaManoleOficial)
16 noiembrie, Sibiu, Imperium Live – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0369 454 690 (după ora 11:00)
17 noiembrie, Bistrita, Festivalul Bistrita Folk – Bilete la Centrul Cultural Dacia
18 noiembrie, Cluj Napoca, Cotton Club – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0747 268 866 (după ora 12:00)
19 noiembrie, Brasov, Dai Mattoni – Bilete se pot cumpara online AICI, iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0729283570 (după ora 12:00)
Toate informatiile intr-un singur link sunt pe Entertix.ro
Special la aceasta calatorie este faptul ca nu se rezuma la un concert alinesc. Vin cu albumul ”Lucruri simple”, a carui poveste, intortocheata, nebuna, pe alocuri magica, pe alocuri absurda, trebuie povestita. Un pic de ”bucatarie” de album, cu istoria cantecelor, cu istoria productiei si a colaborarilor. Da, cant si din cantecele ”vechi”, ca se baga singure in bagaj si vor atentie…! 🙂 Si da, e concert de om cu chitara la purtator si-atat.
Mai e ceva special, dar asta tine mai curand de mine decat de cei care isi doresc sa ajunga la concert: mi-e dor de drum, de orasele acestea. Scriam la un moment dat pe facebook ca Sibiu e orasul meu de catifea, Bistrita e orasul cu miros de mere, Cluj e orasul cu ganduri in balanoas iar Brasov e cel cu pietre verzi. Am, pentru fiecare dintre ele, cate un reper, un soi de amprenta desavarsit de frumoasa pe care o vreau din nou in fata ochilor, in aerul pe care il respir.
Plec de-acasa! Si abia astept! Si da, va mai exista un drum frumos, la Calarasi, unde sunt si in juriul festivalului si in recital in formula cvartet, in perioada 23-25 noiembrie, Despre asta insa, in articolul viitor.
Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)
Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.
Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse 🙂
Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea 🙂
(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff 🙂 )
Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.
Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… 🙂
Mi-era cam dor de concertele “standard”. Cu chitara si trupa adica. Intamplarea de vineri seara de la Stuf a fost cu emotii mai mari decat s-a vazut (ca de obicei?!) si cu multa pofta si chef de cantat. Si cu liniste, pe cat se poate transforma un club intr-un teatru, iar pentru asta nu ma voi opri din multumit, de fiecare data 🙂 Voi multumi celor care au venit si acceptat conditia de masa in separeu cu stat in picioare in “main-room” pe timpul fiecarei reprize de concert, si celor care au stat la balcon si m-au privit printr-o “fereastra” si celor care au stat pe jos si celor care au stat pe margine de canapea, pe colt de scena, pe boxe…. Ati fost senzationali! 🙂
Dupa concert, multi dintre cei care au venit au acceptat invitatia de a ramane in club si de a dansa, ca in vremuri mai calde si locuri mai sarate de apa marii. Primele 10 minute am rezistat, apoi m-am retras la o binecuvantata apa minerala si o tigara, bucurandu-ma pur si simplu. Am ajuns acasa cu energie cat pentru toata saptamana ce-a trecut 🙂
Urmatorul concert in formula extinsa va fi in martie la Hard Rock Cafe, cand vom sarbatori 6 ani de Luna Patrata. Se anunta invitati, asa ca ramaneti pe receptie, ca s-ar putea sa va placa alegerile mele 🙂 Biletele s-au pus deja in vanzare pe iabilet.ro
Pentru turneul din tara voi anunta saptamana viitoare care sunt locurile in care vom ajunge in prima saptamana din martie 🙂
Revin la seara de aseara cu un moment care mi-a adus lacrimi la colt de ochi. O premiera: am primit dupa concert un “autograf”- scrisoare de la unul dintre oamenii faini care au venit sa ma asculte. Pun biletul aici cu toata emotia pentru ca insumeaza toate cuvintele pe care le-am auzit inainte si dupa concert. Si e cel mai mare cadou cu putinta. Plecaciune si drag!
m-am trezit la 7 si-un pic cu senzatia ca sunt in ziua de ieri. de asta nu-i bine sa te rasfeti prea mult – mi-am spus – asa apare dorinta sa incremenesti tot in secventa ultima, cea mai linistita. 🙂 azi, teoretic, duc chitara la doftor. asta dupa ce o mai cant un pic “la rece”, ca am de stabilizat niste formule pentru un cantec nou. ma simt ca si cand mi-as duce la medic o parte din mine. asta suna aiurea un pic insa daca nici ea…atunci cine sta in bratele mele in cele mai frumoase dintre momentele de creator? 🙂 si am emotii, serios, astept sa mi se spuna “aaa…nu-i nimic grav…o zi si gata…5 minute si gata”. nu stiu cum sa descriu starea…poate si pentru ca e miercuri si e gri si beau pentru prima data dupa multa vreme cafea foarte tare. sau poate pentru ca, pregatind chitara de plecare am scos din toc biletelele si actele de acum ceva ani, iar pe unul dintre ele scrie “te iubesc” si de aici alte emotii intoarse in timp. de la vreme mi se trage, e clar! 🙂 ori sunt romantica azi, ori nu mai sunt! 🙂
dau anunt (si aici) pentru maine, joi, 30 octombrie, ora 23:00. cine sta acasa si are televizorul la indemana, ne poate vedea pe TVR 2 in cadrul emisiunii “Omul cu chitara”. Am fost impreuna cu 3 dintre dragii mei muzicali, adica veti vedea si auzi formula de cvartet. Veti vedea ce surprize mi s-au pregatit si cam cum m-au emotionat niste gesturi. De “piatra” sunt doar in asfaltul vietii mele…in rest… 🙂
pentru o trezire completa am optat azi pentru Lindsey Buckingham. nu-i prima data and ma scoate omul asta din toate mintile si starile.
Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.
Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea 🙂
Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… 🙂 Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…
(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)
N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.
La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.
La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)
La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…
…intr-o camera identica cu cea de la Botosani 🙂 Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!
Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. 🙂 Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu 🙂
Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.
Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.
Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala 🙂 Ma primiti si asa?
S-au terminat inregistrarile tuturor componentelor instrumentale si vocale pentru album. Propozitia aceasta suna dubios 😀 reiau: am terminat de inregistrat piesele. Fiecare dintre cele 11 piese de pe albumul cel nou are asadar, in faza semi-bruta: chitara, pian, tobe, trompeta, contrabas, voce. Structura de rezistenta e gata. Acum incepe munca lui Victor, de asezat frumos, de pus in ordine, de curatat (pentru cine nu stie ce inseamna studio: am tusit in timpul unui solo, s-a inregistrat, se sterge tusea 🙂 ) si de mixat.
Pentru inregistrarea vocii mi-au trebuit doar 2 zile. Jumatati de zile de fapt. Una a fost in februarie, atunci au fost 4 piese una dupa alta. 5 piese, ca tot atunci am inregistrat cu Raul “Trezeste-ma”, despre care am povestit in fila 4. Am mai incercat intr-una dintre zile sa trag vocea dar n-a mers, ne-am oprit si am facut altceva. Nu fiecare zi e buna pentru un om care canta. Motivele sunt diverse: si tehnice (o usoara raceala, o migrena) si emotionale (a canta ramane o chestiune de stare). Ieri am terminat restul pieselor dintr-o suflare. Poate pentru a functionat teoria compensatiei 🙂
Astazi a venit si Dan si alte 3 piese s-au completat cu trompeta. De fapt nu, doar 2 piese cu trompeta, una dintre ele cu flugelhorn. Ma bucur ca am insistat pentru flugelhorn, sonoritatea e alta si se potriveste perfect cu piesa in cauza. Nu spun care 😉
Etapa cea mai importanta a pregatirii albumului s-a terminat asadar. Am lucrat intens. Pe alocuri l-am surprins si pe Victor de ritmul nostru. Ca un sfat mic pentru cine vrea sa intre in studio si e la prima experienta de gen…mergeti pregatiti! Repetati in sala pana la detaliu. Inregistrati-va, ascultati-va, ganditi-va la ce ati adauga variantelor initiale (sau la ce puteti scoate din ceea ce aveti deja). Mergeti pregatiti la studio ca lucrurile sa curga armonios, cu energii bune si cu timpi morti cat mai mici!
Pentru ca finalul uneia dintre etape, reamintesc din nou cine sunt cei impreuna cu care construiesc visul albumului din 2014: Victor Panfilov (in studioul sau se intampla lucrurile), Raul Kusak (pianist), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas) si Dan Nicolau (trompeta). Cu acesti oameni cant, nu muncesc, si le multumesc pentru prima etapa si ii rog sa se odihneasca pe cat pot pentru ca urmeaza si altele, la fel de importante 🙂
imi venise o idee de articol, s-a ratacit intre timp, probabil era despre … naiba stie, la cum mi-e timpul impartit e clar ca ragazul de a scrie s-a diminuat simtitor 🙂
asa ca scriu despre altii, in ordine cronologica a evenimentelor care ma intereseaza in urmatoarea perioada pentru nisa de folk. celelalte evenimente rock, jazz etc isi au locul in agenda personala si deocamdata le tin pentru mine 🙂
buuun!
focul viu in locatia numita La Copac – sambata, 26 ianuarie. ultima data cand i-am vazut era acum…ups…nici nu mai stiu cati ani….a fost intalnire frumoasa atunci, cu cantare de sufletel. abia astept sa-i revad in formula completa 🙂
discul tapinarii – cu academia catavencu pe 4 februarie. o piesa poarta vocea si versurile si muzica mea. sper sa va placa jucaria 🙂 in plus, pe disc se aud gingasii bobo si bobi de la fara zahar, ada milea si dan..aaa…cosmin vaman 😀
dublul-album doru stanculescu – 7 februarie, sala radio. produs de dan andrei aldea. cu spectacol de lansare, sezatoare muzicala cu prieteni. biletele prin eventim
vreme superba de drum, soare minunat peste olt, oprirea la benzinaria “aceea”. drum relativ scurt si fara prea multa oboseala. am ajuns la 4 fara 5 min. la 4 trebuia sa inceapa proba. la 4 si jumatate aproape era scena cablata si eu mi-am scos chitara din husa. chitara cu buba.
asa a inceput trioul de concerte din ardeal, adica prima parte a turneului
adica sinistru
nu am crezut ca o problema a chitarii ma poate anula pret de cateva minute din tot. am incercat un soi de reparatie….n-a mers. carmen a pus mana pe telefon si a sunat la guitar shop, baietii au luat chitara si au mers inspre acolo, eu stateam cvasi-paralizata si nu-mi venea sa cred. puls la 200. stare de rau. apoi mi-am revenit, am plecat catre magazin, unde nu exista piesa cu pricina….dar a existat un gest extraordinar…mi s-a spus “alege o chitara”. si am ales, mi-a fost imprumutata pentru seara de concert, pur si simplu, cu gest firesc si bun. am bocit un pic, mi-a trecut, hotel, pregatiri, apoi concert care a trecut ca prin vis. m-am relaxat abia pe la jumatatea concertului (o alta chitara nu inseamna dificultati tehnice ci emotionale…). public frumos, tipic pentru sibiu, 3 fane simpatice aproape de jumatatea varstei mele 🙂 glume si joaca asa, ca pentru oameni inteligenti. trepte pline, apoi un soi de after party cu duel cu pianisti… 🙂
a doua zi targu mures. bine-bine, pentru sibiu am avut chitara, ce se va intampla a doua zi, a 3-a? am fost sunata. da, exista un shop in tg mures care se numeste Mezzoforte si unde pot gasi solutie reparatorie. si l-am gasit pe Istvan, care a reparat chitara, care mi-a dat aer pentru tot ce urma ca si concerte. va trebui sa iau niste masuri pentru orice eventuala situatie urmatoare. papat la irish pub, acolo unde stiam deja ca e totul ok de data trecuta. intre timp adi, care tot drumul paruse suparat, ne-a anuntat “n-am vrut sa va spun ca sa nu va ingrijorati dar…mi-e cam rau”. adi racit. fervex, coldrex, supa de pui toata lumea preventiv, ceaiuri. grija. proba de sunet inceputa un pic mai tarziu, timp recuperat insa. pensiune, pregatiri. stare de rau la mine, cu voma. tot efectul zilei anterioare. lume frumoasa, cadouri, o fosta colega de liceu a mamei venita sa ma vada (lacrimi pe mine), doua fane mici mici mici carora le plac doua piese complet atipice pentru ce-am mai auzit din partea asta a copilariei: ti-as desena si carabusul. joaca, ceva caldura si dinspre adi care deja avea un pic de febra.
noaptea adormit devreme, apoi pe la 6 trezit cu stare de rau maxim
plecare la alba iulia. nu mai stiu pe ce drum, un pic mai lung totusi, prin sate uitate de lume. pustiu. soare incredibil la un moment dat apoi ceturi. la alba stiam deja protocolul: hotel, preluat camere, la 3 probe de sunet la casa de cultura, apoi masa, pregatiri, recital. cat cantam? trimit sms, aflu ca 1 ora. sigur? mi se confirma in backstage. 1 ora. am playlistul pregatit. multa lume in sala, am tras cu ochiul de dupa cortina. suntem chemati pe scena. am emotii, transpir, nu am apa pe scena ca am uitat sa cer, pana la urma cer la microfon si mi se aduce cu textul “meritai o sampanie”. nu apuc sa procesez, am de cantat si e greu sa nu te poti uita in ochii celor pentru care canti, asa cum se intampla in alte sali mai intime. plus ca e un ecran mare de proiectie in spatele meu. auoleu! asta inseamna ca se vor vedea in detaliu toate strambaturile mele. incepe joaca. “daca poti” s-a auzit tare. la “am un pitic” s-a declansat o nebunie. avem bis. avem bis? mai am 20 de piese necantate, pe care sa o aleg? aleg “tu taci” ca un preambul la festivalul de la anul…
cu ajutor din partea unei doamne minunate am stand cu cd-uri si tricouri. ma duc sa le recuperez. nu mai am ce. e prima data cand plec cu prea putine cd-uri la mine…
after party la ryma, in cetate. dus scule la hotel, imbracat cum trebuie. stat afara, langa halogene, baut un vin fiert bun bun. apoi vorbe. aflu vesti, unele de viata, altele de muzica. ii vad mai indeaproape pe cei care organizeaza festivalul. oameni buni. functionari publici care fac din pasiune multe lucruri. mult si sus ca atitudine. povestit. auzit muzica. semineu cu lemn care incalzeste spatiul dinauntru.
hotel. realizez ca primele 3 concerte s-au dus si nu stiu unde. singuratatea de dupa.
mic dejun cu cafea foarte neagra. drum prin ceata catre bucuresti. cate o secventa de soare din cand in cand. teddy doarme, adi e obosit dar rezista. eu am o stare. abia astept sa plec din nou.
luni zi obisnuita
urmeaza alte concerte. le-am tot anuntat. acum doar mai pun poza si gata.
incep multumind celor care s-au gandit la mine, au sunat, au dat sms, au scris pe facebook, e-mail etc urari de bine. m-am incarcat pentru o vreme cu ganduri bune, frumoase, calde. inca nu am apucat sa le citesc pe toate, mai ales cele trimise prin mesaje, e vorba de mii, si daca ma bucura ceva e faptul ca urarile sunt personalizate…asta m-a topit rau…
scriam ca ma simt inca de luni ca a inceput ziua mea. au fost multe urari in avans si uite-ma acum citind si primind cu bucurie si azi…si prevad ca nici maine nu scap 🙂
la toata bucuria mea se adauga si un dar minunat si neasteptat si…perfect! 🙂
scriam ca am vazut acum cateva luni o chitara. ACEA chitara. The Chitara 🙂 tot o editie limitata, ca si Esp-ul meu. de data asta si mai putine exemplare in toata lumea. marca Takamine. neagra, cu design superb. demo-urile de sunet ma convinsesera…oricum nu puteam sa o testez. am vorbit de chitara si Cineva a auzit si a tinut minte (bine, la cat oftam…. 😀 )
pe 21 martie am primit in dar CHITARA dorintelor mele. ACEA chitara. n-am avut cuvinte vreo ora dupa ce-am primit-o in dar. nu stiu ce chip inteligent aveam cand am vazut tocul de chitara, dar sigur ca atunci cand l-am deschis…..ieri, la un moment dat am deschis tocul de la chitara si ma asteptam sa nu o vad acolo 😀 stand acasa, azi am cantat-o pentru prima data mai serios. e calda, are sunet plin si rotund…abia astept sa o duc la sala si sa o aud si la “cald” nu doar la rece.
ma cam laud, asa-i? 🙂 sunt atat de bucuroasa de chitara mea cu flori de cires incat abia astept sa o scot in lume. pe 30 martie la concert vine si ea. 🙂
nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca in ultima vreme citesc literatura japoneza, caut pe net documentare despre cultura si uite-ma cu un instrument care, in editia sa limitata, celebreaza primavara in japonia. nimic nu e intamplator sau bat eu campii 🙂
dat fiind faptul ca in dormitor e temperatura de frigider cu tot caloriferul deschis, m-a facut sa-l declar teritoriu sinistrat. caloriferul nu l-am inchis de tot de teama sa nu se sparga de frig si am revenit la bunul obicei al sarbatorilor de craciun mutand totul in sufragerie spre bucuria lui dodo care se vede cu tot ce-i place la indemana. adica si cu haine si cu pilote si perne si cu cald de om pe timpul noptii. dimineata m-am trezit cu el amusinandu-mi fruntea…ca m-a mieunat sa deschid ochii nu mai e cazul sa spun 🙂
soarele de azi m-a binedispus oarecum. cred ca voi aprecia mult mai mult primavara care va veni “odata si-odata”. era sa zic in martie, dar mi se pare ca martie e atat de aproape…si de fapt…chiar este…in martie fac 3 ani de cand …”luna patrata”….3! nu stiu cand a trecut timpul. hai ca ma si balbai…
am laptoapa noua. tuturor celor pe care i-am chinuit cu intrebari si dileme legate de hp versus lenovo, i3 versus i5 si altele de gen le multumesc de rabdare.cand imi voi cumpara chitara nu o sa-i mai chinui…tot pe ei 😀 (tot visez la acea chitara despre care scriam si pe fb…ooof, mama ei de chitara….!). legat de laptoapa, cele multe procesoare merg bine, editarea de film nu e testata inca dar sper sa se intample asta in “uichend”, dupa concertul de la CT. pregatesc ceva video, zic eu frumos 🙂
daca imi voi repara si telefonul va fi minunat…totul e sa gasesc cablul cu care sa descarc datele din el…atehnica cum sunt probabil ca am folosit cablul lui drept jucarie pentru motan…
e iarna, un pic mai mult decat cum trebuie. dar nimic nu trebuie, nici macar fericirea.
brrr….de la frig mi se trage 🙂
ne vedem sambata la bucuresti si saptamana viitoare, cu ajutorul Celui-de-Sus in 3 orase moldovinesti (in ordinea aparitiilor suceava, gura humorului, iasi). multumesc celor care au dat deja de stire pe bloguri, twittere, facebook &others 🙂
