Jurnal de album – fila 14

Lansarea oficiala, de 2 zile, a trecut. Fericirea de Luni e la indemana oricui 🙂 Ma voi aduna sa scriu la un moment dat despre cum mi-a fost pe scena…

Pana atunci insa, intrucat degeaba am avut hartiile pe care scrisesem multumirile, ca tot m-am incurcat, le transcriu aici, ca sa ramana 🙂 Ce nu am scris pe foi si nici nu am spus este ca albumul a aparut la casa mea de discuri noua, care se numeste Luna PR&Events 🙂 Pentru cine vrea sa vada fotografii din cele doua seri, exista cateva albume pe pagina oficiala de facebook, realizate de Vlad Eftenie, Emilia Nicolae, Ciprian Vladut, Ioana Lazar, Let’s Rock. Am mai primit si alte fotografii, incerc sa le pun pe toate 🙂

Si tot dincolo de ce statea scris o parte dintre multumiri le voi recupera personal 🙂 Multumesc, Horatiu si multumesc Alex Sandulescu 🙂 Fiecare stiti de ce, m-am laudat cu voi pe FB 🙂

Veste noua e ca plecam la drum patrat: 12 iunie – Piatra Neamt, 13 iunie – Suceava, 14 iunie – Iasi, 15 iunie – Botosani

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care vin la concerte si sunt platitori de bilet. Datorita voua muzica mea supravietuieste in sali de fiecare data pline.
Mama, te iubesc.Tavi, si pe tine!
Multumesc prietenilor care mi-au fost aproape vreme de 6 luni cat a durat productia albumului si a spectacolelor de lansare. M-au ascultat cand ma urcam pe pereti, mi-au trimis calmante prin posta, au avut grija de motan cand am plecat de acasa, au venit sa ma asiste la bilete, albume, filmari, au adus de acasa lucruri care imi sunt mie de folos…cu alte cuvinte au facut diferenta prin fapte.
Multumesc prietenilor mei de pe scena – Raul, Dan, Claudiu, Adrian. Cu ei reusesc sa dau glas vocilor din mintea mea care canta piesele inca de la inceput asa cum le auziti apoi pe scena. Din pacate, nu le pot promite sa umplem sala Polivalenta pentru ca …nu-mi place locul 🙂
Multumesc Victor Panfilov pentru modul in care am lucrat impreuna, pentru calmul si zambetul tau de fiecare data cand aveai in fata ta un om obosit. Pentru incantarea cu care ai participat la fiecare piesa de pe album. Pentru butoanele tale din care eu nu inteleg (inca) nimic 🙂
Multumesc Aurel Mitran si Violeta Creanga. Nu doar pentru ca m-ati primit in teatrul vostru ci pentru ca va pasa de mine ca producator, organizator, manager si artist.Si pentru ca am de la cine sa invat.
Multumesc echipei tehnice pe care am ales sa o am langa mine in zilele de spectacol pentru simplul motiv ca ne stiu foarte bine fiecare respiratie din cantece. Este vorba de Tudor Balcu, Albert Mihaiteanu, Eugen Boteanu si Andrei. Tudor Balcu a realizat si proiectiile video. Multumesc. In plus, alaturi de ei sunt profesionistii teatrului, care au ales sa petreaca cu noi doua zile de munca 🙂 Ati vazut si cativa prieteni-ajutoare in serile acestea: Elena, Johnnie, Alexandra. Le multumesc!
Multumesc Vlad Eftenie pentru fotografiile minunate pe care le-ai facut si care raman. Cadoul meu pentru tine este coperta de album si filmul Femei si Barbati. (recunosc, multa vreme nu am vrut sa-mi pun chipul pe coperta…m-ai invins!). Alaturi de noi au fost atunci si Ana Cucuta si Eli Driu. Multumesc!
Maria si Kolly sunt proprietarii unei ceainarii pe care va invit sa o vizitati. Caffe D’Arthe se numeste, e loc de poveste, Acolo am facut fotografiile si conferinta de presa. Va multumesc pentru gazduire. Pentru rochii ii multumesc Roxanei, de la Dona Kyros, ca mi-a pictat pe ele ce-am vrut eu si am gasit la ea o lume frumoasa! 🙂
In mod public anunt ca 2 dintre piese sunt ale unor prieteni. Generic vorbind. Raul si Raluca (La Copac) au o piesa, Ruxandra si Catalin (Hotel Golden Sea Vama Veche si Atelierul Mooz) au cate o piesa. S-a intamplat asta firesc, cand au auzit ca am nevoie de finantare pentru album. De restul pieselor au avut piticii grija…si evident, lista de sponsorizari este deschisa in continuare, in definitiv mai sunt inca 9 piese.
Mirela Retegan mi-a facut cadou ziua de nastere, adunand prieteni la un loc pentru ceea ce eu credeam ca e concert privat. Varsta mea de numar prim a debutat frumos si cu lacrimi de bucurie. Multumesc, Mirela, tie si celor care au ales sa raspunda “da” chemarii tale in seara de 21 martie!
Alex Ciuca este prietenul care a tras de mine sa-mi schimb site-ul. www.alinamanole.ro arata acum cum trebuie datorita lui. Multumesc!
Cristian China (Chinezu) si Kooperativa 2.0 au asigurat o parte dintre jucariile de promovare. Campania pentru bloggeri a fost una pe care mi-o doream si iata, s-a implinit! Cu aceasta ocazie multumesc celor care scriu pe bloguri, pe site-uri si pe facebook despre muzica pe care o fac.
Andrei Partos, prin emisiunea sa Psihologul muzical, si cu asistenta speciala a Iuliei Radu, sunt prieteni vechi care nu au scapat nicio ocazie muzicala de a ma invita la povesti de noapte, cate 4 ore macar. Va multumesc pentru profesionalism si mesajele voastre din timpul aventurii mele.
Multumesc si celor care realizeaza emisiuni de radio, in special la Radio Romania (Actualitati, Cultural, International, Bucuresti FM), si care aleg sa difuzeze si ceea ce cant eu. Mai exista la TVR doua emisiuni in cadrul carora am fost prezenta si la care sper sa revin: Omul cu Chitara – Ducu Bertzi si Garantat 100% – Catalin Stefanescu. Multumesc. Ii multumesc si lui Razvan Simion pentru live-ul nostru de la ora 8 dimineata din cadrul emisiunii “Neatza cu Razvan si Dani”
Foreverfolk.com, adica Marius Matache, Oana Duma si Raluca Chirculescu – sunt prieteni care fac, pro-bono, ca informatia despre lumile muzicale sau de teatru sa existe. Va multumesc! Mache, tie multumesc de 2 ori, iti explic eu mai tarziu de ce.
Prin Bestmusic toate albumele sunt disponibile publicului. Acolo se vand albumele “vechi”, care nu mai exista in format fizic , acolo va fi de pe 4 iunie albumul nou. Tot ei sunt cei care imi gestioneaza interesele in fata tertelor persoane in ceea ce priveste materialele on-line de tip filmari, difuzari etc. Avem de muncit, nu gluma!
Biletele s-au vandut prin Eventim si nu a fost prima oara. A fost prima oara insa cand am colaborat in calitate de parteneri. Cristina Cimpean, Adrian Bucurei, va multumesc!
Let’s rock este la randul lui unul dintre cei mai seriosi parteneri de media on-line, cu raspuns imediat la ceea ce fac, ca e vorba de activitatea mea de comunicator pentru alte evenimente, fie ca este vorba de jucariile mele. Multumesc Iuliei in special!
Multumesc Adevarul pentru machete, promovare si interes. Alina Stoian si Raluca Moisa sunt oamenii care au dat de veste de lansare si n-au facut asta oricum.
Ii multumesc lui Marius Tuca si ii multumesc Danei Andronie pentru spatiul acordat in Jurnalul National. Pana la Dana nu facusem recensamantul locuitorilor Lunii Patrate. Sa cititi articolul!
Multumesc CPV pentru faptul ca macar o zi pe luna am uitat de toate. Stiti voi cine sunteti!
Si cum in toate exista un Pitic anume, ii multumesc pentru ca datorita lui sunt aici pe scena si lansez acest album. Nu as fi reusit fara el sa ma mobilizez, sa nu abandonez, sa caut solutii, sa ma joc.
Daca am uitat pe cineva sa ma ierte. A fi artist, producator, impresar si manager e un cumul de functii dificil.
Albumele se afla la iesirea din aceasta sala.
Va doresc sanatate si fericire pana la Luna si inapoi!

Cronica subiectiva de teatru – “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”

Am citit la Hoinaru acum 2 saptamani cronica piesei “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”. Intamplarea a facut apoi sa fiu invitata in emisiunea Garantat 100% si sa-l cunosc, fix, pe Catalin Stefanescu. O alta intamplare a facut ca telefonul sa sune ieri la ora 5: invitatie la teatru, Teatru Act, piesa incepe la 7, trebuie sa fiu acolo la 7  fara 20 intrucat, intamplator, 2 bilete au ramas fara cumparator. Intreb – din lumea mea de mailuri, parteneriate si pregatiri de lansare de album – “Ce piesa?”. Titlul e evident, nu? 🙂 Cele doua locuri au fost la 1 m de situatie, ca sa fie intamplarea si mai faina.

Marcel Iures, George Mihaita, Dabija, scenariu Catalin Stefanescu, scriere dupa Morometii.

“Morometii” este una dintre cartile pe care le-am digerat pana la integrare. O anumita zona rurala absenta in viata mea, desi de origine moldoveneasca, si-a avut compensarea in cartea lui Marin Preda. Am refuzat-o de cateva ori, ne-am intalnit ca intr-un soi de inclestare, apoi am citit-o in etape diferite de viata. Unele pasaje isi au amprenta emotionala a varstei si la multi ani dupa, la reluarea lecturii.

Sa extragi inteligent si sa definesti Morometii intr-un dialog de 1 ora si jumatate e dificil. Am pornit cu semn de intrebare. Rezultatul, in acest caz, m-a impresionat si nu pentru ca este al realizatorului emisiunii in care am fost invitata. O scriu serios. Cheile dialogului in doua personaje (Ilie si Cocosila) se afla in salcam, politica, pomana, lada de zestre si gard si cu ele se deschid tablouri narative bine conturate. Reusita unui astfel de demers dramaturgic ar trebui sa se regaseasca in comentariile criticilor de teatru, nu pe blogul acesta. In calitate de spectator cu lecturi destule la activ sunt (si a doua zi) incantata de scenariu. E mult… pentru ca sunt rezervata de fel.

Actori si personaje

Filmul lui Stere Gulea ramane, in zona de vizual, cel mai puternic reper. Victor Rebenciug ramane pentru mine cea mai puternica si (imho) realista reprezentare a personajului Ilie Moromete. Mitica Popescu – Cocosila 1988 – minunat. In continuare va ramane asa.

Marcel Iures intra in poveste cu totul. Gradat. E o chestiune de stare. Dar ma convinge de statutul de taran dintr-un rural ars si sarac. Momentul reamintirilor (veti vedea piesa, veti intelege) este dureros de viu si de adevarat. Nu ma asteptam la altceva decat sa-l “vad” pe Ilie si sa plang atunci cand agonizeaza.

In piesa de aseara, in partea de inceput, personajul lui George Mihaita este… prea urban, un pic nelalocul lui. Partea buna e ca, desi m-a convins tarziu ca e “Cocosila” … pe urma nu m-a scos din imaginea suprapusa. Voi dori sa revad piesa si la 1 an de existenta pe scena. Unele lucruri dobandesc patima si contur in timp.

Regizorul Alexandru Daboja e prezent cat trebuie, fara sa “deranjeze” dialogul. Simboluri cat trebuie (cana cu bastista, pomana, lumanarile – au apus vremurile bune, stim), un twist de personaje, la final, gandit pentru scena, exemplar. Citeam un interviu in care regizorul spunea ca-si dorea sa aduca o “piesa cu tarani” pe scena Teatrului Act. Sa mai scoatem un pic ruralul din public insa…ca ajung si la el acum si ma intristez un pic. In primul rand pentru ca ora de incepere 7 inseamna sa fii macar la 7 fara 5 in sala. Si eu sunt fumator…Apoi…de exemplu…rasul zgomotos, incredibil de zgomotos, la auzul unor cuvinte care nu mai sunt tabu demult. Atat de zgomotos incat pauza catre urmatoarea replica era vizibil mai lunga decat ar fi trebuit.  “Ce-a zis? A  zis Iures “chizdra” ?” – jenanta reactie. Ma mir cu naivitatea pe care o voi pastra pana la capat de curcubeu.

Pentru cine a vazut sau va vedea piesa…sa stiti ca am plecat cu regretul ca n-am luat o bucatica de tablou (minunata ideea fotografiei funerare!).  Ar fi stat in zona mea speciala de pitici, ca un trofeu de amintire a unei Intamplari frumoase, cu teatru la purtator.

Gata! Ma opresc aici!

Mergeti sa vedeti piesa nu ca la un eveniment monden cu nume ilustre pe afis, va rog. E o “piesa cu tarani” in definitiv 🙂

(nu, n-am facut poze cu telefonul, cu blit sau fara, in timpul piesei)

Surpriza povestita o saptamana mai tarziu

de cele mai multe ori “ma prind” tarziu de unele lucruri care se intampla in jurul meu.  uneori atat de tarziu ca ma sperii. asta ma face un om naiv, printre altele. sau, cum mi-a spus cineva, o fiinta ce inca mai copilareste.  la varsta mea imi permit 🙂

unul dintre evenimentele intamplate acum fix o saptamana mi-a revenit in minte astazi pentru ca l-am povestit. povestindu-l mi-am dat seama ca mi s-a intamplat mie 🙂

sa va explic. vinerea trecuta, de ziua mea, stiam ca am doua lucruri de facut: sa merg la inregistrari pentru Garantat 100% si sa cant la o petrecere privata “pusa in calendar” de prin ianuarie…

la inregistrarile pentru emisiune, Catalin Stefanescu, Gabi Scarlet si restul echipei, iertat sa-mi fie ca nu stiu numele tuturor, mi-au facut surpriza de a-mi ura “La multi ani” in timp ce faceam probele de sunet. succesiunea clipelor a fost cam asa: aud in monitoare un cantec de “la multi ani”. in limba engleza. (nu pot sa-mi amintesc nici acum ce cantec era). ma gandesc: “se testeaza monitorizarea”. dupa cateva secunde vad ca se strang randurile un pic si ca se uita echipa la mine si langa mine pe scena apare Catalin Stefanescu cu buchet frumos de flori. nu-mi dau seama ce flori sunt. parca vad lucrurile un pic din afara…ma bucur pentru mine, ma straduiesc sa nu plang ca sa nu stric bunatate de machiaj.

aduna-te, femeie, daca poti, sa canti piesa pentru care esti in studio. nu garantez pentru nivelul emotiilor din glas pentru emisiunea din aceasta duminica 🙂 recunosc ca am incercat sa ma adun destul de bine si sa ma detasez ca sa pot fi acolo pentru scopul definit…

de la TVR am plecat intr-o scurta pauza in Puzzle, de unde urma sa plec la concertul privat. aveam de cantat, voce si chitara, acustic, pentru manifestare aparte. ajung la Espace Minoux, sunt “cazata” in mansarda, am voie sa si fumez. recunosc, am stat desculta si m-am intins la un moment dat pe un patuc de pitic. sunt chemata sa cant, anuntata de Razvan Voiculescu. Intru. o vad pe Anca, o vad pe Anda, nu apuc sa gandesc nimic, aud cantat. cred ca si batai din palme. e lume in picioare. apare Mirela Retegan cu tort si lumanare. cica sa imi pun o dorinta. cica ea e capul rautatilor. mai vad chipuri cunoscute. ok, se intampla ceva. aud ca Mirela spune ca s-au adunat prieteni. ma asez pe marginea scenei mici, am tortul in brate. stiu ce imi doresc. spun cu voce tare “imi doresc ca toti prietenii mei sa fie sanatosi si fericiti”. mi-e suficient.

asadar, petrecere supriza de ziua mea. am cantat. aveam in cap “am venit sa cant, cant”. aveam un soi de plan pentru ceea ce stiam ca se va intampla initial. se duce naibii, bocesc, imi fac curaj sa mai cant. cred ca am si spus “nu stiu cum sa va cant: sunteti public sau prieteni?” . se canta cu mine. cineva glumeste ca sa acopere propria emotie. in timp ce sunt acolo mai recunosc chipuri. ok, cu omul ala m-am intalnit azi, acum 1 ora, si nu a zis nimic. aaa…uite-o si pe Diana…uite-i si pe Manu si Florin…Cristi, Ruxandra…si sunt doar o parte dintre cei care pot fi enumerati.

incerc sa inchei ca nu mai pot, dar seara nu e gata. primesc o diploma mare semnata frumos. primesc o contributie pentru album din partea lor. in sala de protocol (altfel nu stiu cum sa-i spun) sunt bunatati aduse din Fagaras de o doamna tare priceputa. papam, vorbim, ma mir, ma bucur pentru cineva dar nu stiu pentru cine. pentru mine nu-s invatata sa ma bucur.

azi e o saptamana de cand s-a intamplat sa nu-mi dau seama ca mie, Alina, cativa prieteni mi-au pregatit o petrecere surpriza. un gest frumos, pe care l-am facut si eu pentru oameni din viata mea, si pe care, cu sinceritate spun, mi l-am dorit. s-a intamplat sa fie in martie 2014 si eu sa nu-mi dau seama zile bune ca da, mie 🙂 le multumesc tuturor pentru gand si gest, le multumesc celor care au venit, care au tacut si n-au spus nimic, ii multumesc lui Razvan pentru a mintit pentru mine 🙂

fix in seara aceea cand… 🙂

duminica aceasta ne veti auzi la Garantat 100%. Formula de scena: Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak (pian), Dan Nicolau (trompeta), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas).

dovada momentului aniversar din emisiune…

moment fotografiat de la “concertul-surpriza”

pe 2 iunie e lansarea noului album 🙂 detalii in curand…