Sa incepem anul muzical!

ALina Manole

Putine lucruri sunt intamplatoare asa ca da, inceputul anului meu muzical va avea loc in Bucuresti, in minunata sala Teatrelli, cu spectacolul “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak”. Pe 23 ianuarie, adica vineri 🙂 Nu-i problema, spectacolul acesta s-a cantat si marti si sambata si luni. Titlul spectacolului nu da un indiciu de zi asa ca, vinerea viitoare, la final de program de lucru sau inceput de program de week-end, puteti veni sa ne vedeti si sa ascultati nu doar mesajele cantecelor ci istoria care le leaga. Nu e concert (pentru cine a fost macar o data lucrurile sunt clare, specific pentru cei care inc anu au testat varianta aceasta de “terapie muzicala”) . Nici teatru nu e. E un format experimental, al unei marturisiri in care si povestea spusa si cea cantata au o logica. Zic eu. 🙂 Si cum etichetele nu-mi plac, ramane la latitudinea celor care vin sa ma aseze intr-o cutie si sa puna pe ea label-ul 🙂

Am tot fost intrebata de pe ce youtube nu exista mai multe fragmente si mai concludente. Explicatia vine din structura spectacolului…textele nu sunt neaparat la fel, povestea poate lua uneori o alta intorsatura pentru ca, personajele sunt vii si active. In viata lor se intampla permanent cate ceva. Care personaje? Cine vine…afla 🙂

Biletele s-au pus in vanzare. Experienta celorlalte spectacole arata ca se duc repede catre oameni faini asa ca…cine vrea sa petreaca seara cu noi e bine sa se grabeasca 🙂 Biletele se gasesc fie in Piata Lahovari (la sala Teatrelli) fie pe Eventim.ro

Va astept asadar vineri…pentru Joia! 🙂

Seria concertelor standard va incepe in februarie iar pentru luna martie deja s-a stabilit data aniversarii Lunii Patrate (in fiecare an, in luna martie, rememorez un pic momentul debutului oficial, prin albumul Luna Patrata). Va spun asta ca sa va pregatiti agendele! 🙂 Detalii in curand! 🙂

tehnici de supravietuire sub Luna

duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.

mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.

alina-manole

concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.

(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)

plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.

apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu în modul minor”

apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. 🙂

si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.

dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.

parfumul galben de duminica

in ultima vreme am scris doar despre muzica sau culinare, desi fie m-am calatorit, fie am avut iesiri de spectator simpatice. nu e bine. va trebui sa reincep sa scriu despre toate lucrurile pe care le vorbesc cu prietenii, la un pahar de apa minerala…

astazi insa…nu. ca nu ma pot abtine. pentru ca mi-au dat activitate. pentru ca m-au pus la munca. pentru ca mi-au dat de lucru. absolut minunat 🙂

ieri au poposit la mine doi dintre cei mai dragi prieteni ai mei, Laura si Marius. de o vreme incoace sunt fermieri. au lasat birourile pentru pamant si, desi nu le este usor sau comod, au o energie si o lumina incredibila de cand cu schimbarea de perspectiva. muncesc mult dar au bucurie de viata. cel putin asa ii vad de o vreme, asa i-am vazut si ieri cand au venit cu bratele pline de fructe din livada proprie. da, au si livada. cu caisi, piersici, nectarini si alte bunatati de pomi. crescuti frumos si cu grija. nu, livada lor nu are fructe de plastic, are rodul acela pe care il stii din copilarie, gustos, parfumat, indulcit de soare si dragoste. m-as bucura, din perspectiva asta, sa se faca pelerinaj catre livada lor, la 1 ora si un pic de Bucuresti, ca multi dintre cei pe care ii stiu sa ia de acolo ce pap eu de 2 zile…si n-am voie sa pap 🙂

revenind insa la orele de acum, prietenii acestia m-au pus la treaba. 🙂 pentru ca nu au adus si ei, ca oamenii normali, 2-3 caise. neah!! cand am spus “brate pline”…asta a inclus si perechile lor si a mea si cele 4 labute ale lui dodo. plus alti prieteni carora le-am distribuit cu bucurie darul galben-roasiatic.

si iata-ma astazi facand gem de caise…pazit cu strasnicie sa nu se lipeasca de fundul oalei de dulceata (adica scriu o fraza si ma ridic de pe scaun). jucaria culinara e fara zahar (cu un pic de indulcitor, pentru psihic, nu pentru papile). sa mai spun ca m-am fript, intrucat amestecul bolboroseste pe limba lui parfumata si picaturi vor sa ajunga si pe maieu, degete si nas? 🙂

a! cum a avut doua tipuri de caise: unele mari si unele foarte mari, mi-am ingaduit sa fac un gem combinat din cele doua soiuri, pastrand insa pentru inca un rasfat cateva caise din cele uriase…

va las cu poze. doua la numar. uneori regret ca nu stiu mai multe despre fotografie, astfel incat sa cuprind intro imagine tot ceea ce si ochii mei vad… 🙂

caise
Nu, astea nu-s piersici, sunt caise uriase 🙂
gem-de-caise
Caise pentru iarna ce va veni 🙂

a! dodo e in sufragerie, la adapost de caldura, somnolind a lene….iar restul casei doarme parca si mai bine in parfum de galben de duminica 🙂

dodo
Dodo 🙂

buzunare

buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…

buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.

ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.

am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…

oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…

oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.

femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.

pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.

si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru

buzunare cu lumina de la oameni si de la cer.

plecaciune si drag!

 

Bolero de Romania

primul cantec pe care mi-l aduc aminte este “cine iubeste si lasa”. l-am invatat nu pentru sonoritate ci pentru semnificatie. eram prin scoala generala, intelesul mi-era necunoscut inimii de acum, evident, dar istoricul de familie mi-l facea potrivit. am si acum imaginea unui trunchi de cais, doborat de varsta nu de fierastrau, pe care imi intindeam glasul in vara aceea de referinta (unde “aceea” inseamna o sinapsa mai lunga de fapt).

l-am cantat atunci si mamei, acum am habar cum poate fi reactia unui adult in fata copilului care canta un astfel de cantec. cu romantele era obisnuita, scoala bunicii, deh…

am ascultat apoi insistent, obsesiv, Maria Tanase, dupa o cura teribila de Edith Piaf. carcotasii ar spune ca am inceput invers? mai conteaza? s-a lipit undeva acolo, de radacina limbii mele romane. muzica ei am regasit-o in folclorul romanesc, audiat pe zone si vremuri. cuvantul insa, imbracat cu vocea ei, a ramas cu ecou unic.

vorbeam cu Anda, duminica, despre interpretarea cantecului “Un tigan avea o casa” si ne rascoleam toti porii amintindu-ne, in unda comuna, cum suna.

cat despre “Pana cand nu te iubeam” … am vazut mai devreme prelucrarea Pink Martini si uite cum devine si Maria Tanase cool pentru o serie de. de, punct.

cantecul asta mi se pare ca este Bolero-ul de Romania.

am zis

pregatiri, alergatura si muzici

buuun….am zis ca daca nu scriu acum nici nu mai apuc sa fumez si eu linistita o tigara 🙂

zile incarcate, au trecut cu bine, renul mic e vioi, ma bate pe mine la cap cu menu-ul pentru seara de Ajun, cand ne vom aduna prietenii care au fost alaturi de mine in 2012 ca sa … stam, sa ne facem cadouri simbolice si sa bem un pahar de vin alaturi de …turte moldovenesti cu nuca, poale-n brau si alte desfatari de sezon 🙂 anul asta cred ca fiecare trebuie sa pregateasca o colinda, m-am gandit eu mai bine 🙂

vremea nu e atat de urata incat sa nu iesi din casa, lipsa taxiurilor ma cam rupe atunci cand nu pot suplini distantele doar cu metroul, am fost la cateva concerte cat sa acopar toata gama de nevoi de sarbatoare, de la rock la colind, nu am facut toate cumparaturile si mi-e o lene monumentala…

nu prea am inteles ce s-a intamplat cu brazii de anul asta. abia azi am vazut in zona pietei cateva exemplare, chestie care mi se pare un pic ciudatica. a merge la un hypermarket de tip bricostore pt asa ceva mi se pare un prea mare efort. vad eu maine insa, azi merg la inca un concert si acusi fug ca sa am tot timpul de circulat in regula.

asta-noapte, cand ma uitam in lungul bulevardului cu clopotei luminati, am avut senzatia ca tunelul se termina in curand si ca va veni si lumina, acea lumina de care mi-e al naibii de dor 🙂 e si asta un soi de sfarsit al lumii.

am fugiiiit!

cam asta ar fi

ma gandeam de ce n-am mai avut chef de scris aici un rand macar. ma gandeam de vreo 3 zile. acum ma ajuta domnul andries un pic cu “petala”. nu sa gandesc, ci sa scriu.

17:14 am scapat de primele randuri 🙂

am fost la doua lansari de albume, al proiectului tivodar si al lui puiu cretu. marca aparte pe fiecare dintre ele, fiecare cu specificul dat de artist. in fiecare dintre locuri lume multa si frumoasa, artisti, prieteni, show. azi voi fi la bucov, la free fest. as fi vrut si alternosfera de ieri, tot in padure, numai ca s-au aranjat lucrurile intr-un fel.

ieri a plouat pe toata lumea in bucuresti, dramatic de-a dreptul, asa ca nu o sa povestesc aventura taxi + streasina. noroc cu un gest care m-a scapat de raceala si anume pulover uscat ca eram in deplasare de club.

in ultima vreme m-am tot gandit si la ce inseamna casuta de discuri si ce semnificatie are pentru mine. unele componente s-au modificat, emotia mea ramane aceeasi, energia e in continuare mare si frumoasa, asa ca am luat ceva decizii. o sa le zic cu voce tare saptamana viitoare, dupa aniversarea a 10 titluri in catalogul mho music. aniversarea va fi marcata de conferinta de presa cu timpuri noi de la carturesti verona (marti, 29 mai, ora 16:00, in ceainarie). nu va imaginati chef de firma, e doar un punct de referinta.

acum las tot undeva intr-o laterala. e sambata, cu cer uniform. ascult andries. acusi o sa inchid si voi pleca la drum si pe drum nu se va asculta nimic, nicio muzica. zgomot de motor, de geam care-i blocat si pentru care nu e timp de reparatii, un nod in gat mic cat sa simt rotile ca se invart in acelasi timp cu rotile din capul meu la viteza deloc legala, as usual.

a! da! ca sa-mi fie bine o sa port bocancii mei rosii.

si e 17:42, cred ca la un moment dat am cazut pe ganduri

sa se faca verde! am zis!

dupa un uichend cu paolo nutini, cu intrerupere de cateva ore pentru rock greu, ma declar relaxata. au fost ceva drumuri si ceva peripetii intra-craniene, dar le las in liniste unde le e locul. emisiunea cu turla a iesit tare fain, e cu pofta de cantec omul asta si sper sa-si gaseasca locul potrivit in ale muzicii si teatrului. concertele de la timisoara si cluj-napoca ale lui berinde au iesit minunat (am deja ecouri care ma bucura, mai ales de la cluj). ma bate gandul unui concert cu luna patrata  in februarie, da’ nu stiu cand. e luna cea mai aglomerata in declaratii de dragoste iar eu cant despre amante si relatii in 3…la naiba! incalc toate principiile lunii indragostitilor 🙂 acuma stiu si ca mai sunt nebuni ca mine si ca ma “scot” la o adica cu “piesa cu luna” (asta-i vorba unei fane de 4 ani jumate). dar chestiunea ramane importanta…cand sa pun concertul de februarie?! intre directia 5 si taxi?! 😀 😀 sau mai devreme?!

a fost validata informatia mea in premiera in legatura cu Folk You. gasiti in jurnalul national

ca tot vorbeam de nutini, cat mai cititi una alta, dati si drumul la muzica

revenind…a fost un “uichend” ciudat, pe alocuri foarte cald si de familie, pe alocuri zapacit. peste toate insa frig rau. incep sa bat din picior ca vreau primavara si cat mai repede. e singurul anotimp in care miroase verde, in care aerul e verde, in care in creierii mei e plin de verde (probabil inmuguresc sinapsele), in care piticii mei nu se mai ascund in pantofi pentru ca au atata verde-verde la dispozitie 🙂

hai sa fie si o poema nocturna, ca inca nu s-a terminat clipul de mai sus (cei de la 30 de ani in sus vor intelege poate mai bine)

…………………………

mai tii minte paharele de plastic
prin care vorbeam
tu pe o parte a garlei
eu pe partea cealalta?
bucuria nu sta in noduri
pe firul dintre tine si celalalt
ci in vibratia intinderii
aceea duce cuvantul mai aproape de inima

mai tii minte sobele cu plita
pe care se coceau turte
si le mancam fara sa stim ce e nutella
sau ca ar putea exista ceva mai bun?
bucuria nu sta in restaurante
cu masa, lumanari si chelneri albi
ci in vibratia gustului de iubire
ramas din noaptea trecuta

mai tii minte peretii camerei de 14 ani
cu postere dezlipite din reviste colorate
si versurile scrise cu carioci prin var
si casetele rulate pana la dezmembrare?
bucuria nu sta in ziduri pe care le cumperi
in contracte si rate
ci in casa din inima
cea mai frumoasa de pe planeta

bucuria sta in inima pe care o imparti

…………………..

a doua piesa e pentru cei care au o saptamana grea. nothings gonna bring you down! 🙂 sa aveti o saptamana bestiala!!!