O aniversare pentru o inima ‪#23ianuarie

aniversarea verocikai

Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)

Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.

Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse 🙂

Pe mine Veronica m-a rugat sa cant. Si o sa fac asta. Eu si chitara, 3 piese + Luna Patrata. E cadoul meu pentru ea si pentru lucrurile frumoase pe care le face pentru altii. Nu sunt singura care vine cu chitara. Dati click aici si aflati cine mai canta 🙂

Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea 🙂

(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff 🙂 )

Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.

Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… 🙂

Chelner de caritate – 17 mai

Sambata, 17 mai, daca vreti sa mergeti sa beti un ceai si sa papati niste bunatati, puteti sa o faceti mergand la AristoCats Bistro. De la ora 11:00. Puteti sa mergeti si de la 3 dupa-amiaza ca sa participati la campionatul de whist. Sau dupa 7 ca sa ascultati si muzica live. Iesiti din casa, da?! 🙂

Veti fi serviti de membrii Leo Bucharest Sunshine. Nu veti fi serviti de oricine, va garantez! 🙂  Ce conteaza este ca voi sa va rasfatati si apoi, cand veti achita nota, sa lasati un tips cat puteti voi de mare pentru ca Asociatia Romana de Hemofilie sa stranga cat mai multi bani.

Este un eveniment caritabil, ajuns la a 3-a editie. Puteti sa faceti si rezervare la 0758900582 ca sa fiti siguri ca aveti loc, dar puteti merge pur si simplu pentru ca sigur exista loc pentru oamenii buni.

Mai multe informatii pe pagina de facebook a evenimentului

chelner de caritate

“Caritati?”- Ghidul solicitantului

am primit mai devreme un apel de la o domnisoara al carei nume nu am putut sa-l aud de galagia din jurul ei (ea m-a sunat, putea sa isi gaseasca un moment mai potrivit sa faca asta) si care ma anunta ca organizeaza peste 2 zile un eveniment caritabil in clubul x din bucuresti si ma intreaba “daca sunt interesata”. nu intru in detaliile apelului ca mi-e jena de modul in care domnisoara a condus discutia. cert e ca m-am enervat si am decis ca cel mai bine e sa scriu ce cred despre organizarea unor evenimente caritabile (ca nu e prima data cand sunt invitata sa particip si am contribuit in timp pe cat am putut la multe cauze, indiferent ca m-am dus cu chitara sau cu bani de-acasa)

1. normal este ca telefonul primit sa contina obligatoriu informatii despre scopul evenimentului, in sprijinul cui se desfasoara si cine este organizatorul (asociatia, fundatia etc) – e un minim de informatie care trebuie furnizata inainte de a pune orice intrebare. nu mai spun ca telefonul pe care-l dati oricui credeti ca poate sa contribuie la eveniment nu trebuie sa fie dat nici cand sunteti in metrou, nici cand sunteti in bar sau cu prietenii/colegii la o tigara pe holuri. in plus, pregatiti un e-mail cu toate informatiile si solicitati adresa unde sa-l trimiteti. in astfel de situatii, mi-ar placea sa cred ca munca mea de artist (stiu, “2-3 piese, nu mare lucru“, am auzit si asta, tot de la un “organizator” de event caritabil) va ajunge unde trebuie si cum trebuie; cazuri de strans bani si nejustificat apoi sunt multe din pacate

2. incercati sa sunati inainte sa puneti afise pe site-uri, cu line-up cu tot. nu-mi doresc sa apar pe afise, considerentul este altul: anuntand public artistii, informatia poate ajunge la cei care sunt fanii lor si acestia din urma isi vor uni fortele pentru a cumpara bilet, a dona bani, a aduce jucarii sau orice implica proiectul de intrajutorare.

3. nu vreau sa aud la telefon niciodata faptul ca “da bine la CV sa caritezi”! este jignitor sa puneti asa problema nu doar fata de artistul pe care il sunati, ci, mai ales, fata de cauza pe care o reprezentati!

4. aveti grija sa faceti lucrurile din timp si, daca nu va pricepeti, invitati un organizator sa va ajute, tot pro-bono.  daca nu il gasiti (ma indoiesc) macar invatati din experientele trecute (valabil pentru cei care se implica mai mult decat o data). nu este normal pentru cauza voastra sa sunati cu doua zile inainte si sa vreti si raspunsul pe loc. sansele ca un artist sa fie “liber” scad simtitor pentru ca artistului ii sunt programate concerte din timp.

5. un eveniment reusit inseamna si conditii tehnice. daca nu exista conditii tehnice anuntati de la inceput si adaptati totul frumos. nu exista conditii de amplificare sunet? nu-i nicio problema! puteti sa creati o atmosfera de sufragerie primitoare oriunde. este de preferat unei situatii in care sa se cante pe boxe de calculator

6. pentru numele lui Dumnezeu, nu mai organizati evenimente doar de Paste si de Craciun! da, puteti pleca de la premisa ca oamenii sunt mai darnici inainte de astea doua sarbatori religioase, dar nu va bazati pe ipoteza aceasta la nesfarsit! motivul este simplu: cu cat incarci 2 saptamani de, sa spunem, decembrie, cu evenimente caritabile, cu atat scade si interesul potentialilor donatori si se spliteaza imens publicul tinta. nu de alta, dar nu-s multi cei care chiar vin cu daruri de acasa

7.  un punct al naibii de subiectiv si adresat doar celor care stiu de ce scriu asta, nu celor pe care ii admir pentru cum isi dedica viata unor cauze: va rog mult macar sa va prefaceti ca va pasa de copilul, tanarul, batranul pentru care se intentioneaza strangerea de fonduri. ca va pasa de casa de copii, de azilul de batrani, de operatia pentru care nu sunt fonduri destule. de Cauza pentru care chemati pe toata lumea.

o ultima regula, de suflet:  mergi macar o data la un eveniment caritabil si contribuie.

Ambasadorii bunavointei

In 2010 participam la invitatia Danei Cristescu la un eveniment muzical amplu, cu scop caritabil, dedicat unor copii frumosi de la centrul Mogosoaia. Atunci am aflat pentru prima data de Hand2Hand si de Tom Andreassen, un norvegian al carui drum de viata se leaga de Romania si de initiative minunate pentru copii al caror destin incepuse tragic.

Pe scurt, dupa o experienta personala traumatizanta, Tom a decis sa isi dedice viata ajutorarii altor persoane aflate in nevoie. A devenit activist umanitar in actiuni desfasurate in Kenia, Afganistan, Albania, Kosovo, Bosnia, Ucraina. A ajuns in Romania, a descoperit situatia copiilor din canalele capitalei, unde a coborat si locuit pentru a intelege mai bine modurile in care gandesc si actioneaza acestia. Pentru ei a construit la Mogosoaia in 1999 un centru special. A dotat/utilat si angajat personal calificat pentru o scoala in Peris – destinata tot copiilor abandonati (ciclu primar si gimnazial) si in curand locuitorii orasului vor avea la dispozitie si autoutilitare (masina de pompieri, salvare, laborator criminalistic – masina de politie etc). Acorda anual 10 burse la Universitati europene unor tineri romani cu rezultate deosebite in domeniile IT, Finante, Filozofie si Literatura (pentru asta a convins sa activeze/cotizeze in Asociatia Hand 2 Hand 1935 de persoane din spatiul scandinav – intre care 42 artisti care isi doneaza parte din castigurile rezultate). Pregateste infiintarea cate unei scoli “pentru timpul liber”  in Mogosoaia , Craiova si Chisinau (prevenind astfel abandonul scolar)

Tom e fotograf. Si-a descoperit pasiunea in timpul recuperarii dupa un accident grav suferit la 20 de ani si care i-a schimbat si cursul vietii. Urmandu-si pasiunea, s-a inscris la New York Institute of Photography si a absolvit primul din mii de candidati. Ceea ce face de ani de zile in domeniul ajutorarii celorlalti este de remarcat si de apreciat deopotriva.

Pe 18 noiembrie o actiune de strangere de fonduri va avea loc la Bucuresti la Clubul Taranului. Tom va vinde fotografii ale sale (niciuna tiparita in mai mult de 5 exemplare), iar cativa artisti vor sustine mini-recitaluri (3-4 piese fiecare). Intrarea la acest eveniment este 35 de lei, bani care au ca unica destinatie copiii din centrul Mogosoaia (asa cum sunt si banii rezultati din vanzarea fotografiilor lui Tom).

Printre artistii care vor dona din timpul si arta lor se numara invitatii straini Magnus Granholt (solistul trupei Glorification) si Vivi (artista din Suedia ale carei incasari se duc exclusiv in donatii pentru copiii din Romania si India) si invitatii romani: Silvia Stefanescu, Cornelia Tihon, Cvartetul Quartus, Maria Raducanu si subsemnata.

Daca va simtiti generosi cat pentru un bilet de intrare si, eventual, o fotografie, atunci va invit cu inima deschisa la acest eveniment. 18 noiembrie, clubul taranului, ora 20:00

Daca nu aveti timp sa ajungeti, un gest de bunavointa poate fi si un share sau o veste data prietenilor despre seara de vineri.

Va multumesc 🙂

Turneu ziua V – Zalau 1

Duminica Floriilor a fost tare luminoasa prin zona Ardealului. Soare cald si simpatic, cafeaua de dimineata bauta in relativa graba, apoi drum de 3 ore de la Reghin la Zalau, cu oprire la Luna, cat sa “evaluam” situatia. Parca ar mai trebui ceva adaugat acolo pe placuta de inmatriculare a comunei, nu? 😀 Sunat mama, pupat telefonic, lamultiani-it. Nesomn, ras in masina cu Adi si Teddy. Privit lume imbracata frumos iesind de la biserici.

parca lipseste ceva... (poza facuta de teddy)

Ultima parte a traseului a fost cu piciorul pe acceleratie pentru ca ni se facuse tuturor (asta da empatie) foame, sete, pipi.  Le-am rezolvat inainte sa ne cazam (frumos hotel, stau intr-o camera de nefumatori, cei care nu au vicii sa taca un pic acum si sa nu-si exprime bucuria) 🙂

Clubul a asigurat partea de echipament tehnic foarte bine, probele au durat …pana in 10 minute (noroc ca s-a dus Tudor mai devreme si a instalat instrumentele, mixerul etc).  Club full.

Cred ca a fost concertul cu cea mai mare participare masculina din toata seria de 5 concerte de pana acum 🙂 Sau cel putin asa a fost pana in momentul aparitiei Irinei Schrotter si echipei sale. Prezenta ei nu este intamplatoare pentru ca luni participam la un eveniment cu caracter caritabil, in scopul strangerii de fonduri destinate copiilor cu sindrom Down. Irina isi prezinta Colectia, noi prezentam Luna. Ne aduce alaturi Andreea Paul, care tocmai a lansat o carte din care am apucat sa citesc doar un pic, dar pe care o recomand sociologic: ‘”Forta politica a femeilor” (voi reveni cu detalii dupa lectura completa)

Revenind la concert, pe la 10 fara un pic am terminat cu bis  “Trezeste-ma” si apoi ne-am deplasat corespunzator la sueta de dupa, traditional moldoveneasca, adica cu mamaligutza cu branza 😀 Spun traditional moldoveneasca si pentru ca cel putin 9 femei de-acolo eram din zona estica…am fraternizat rapid 🙂

Acum ma bucur ca maine ma pot trezi tarziu…2 zile in aceeasi locatie e un noroc maxim cand vine vorba de turnee. Ai timp sa te relaxezi un pic  si sincera sa fiu cam am nevoie, nu neaparat pentru ce a fost cat pentru ce urmeaza: marti dimineata plecam pe drumul zalau-iasi. Lung si greu.

Gata, ma duc la somn, e 2 dimineata.

Sa aveti o zi de luni suportabila, cu soare mult si cel putin o surpriza minunata 🙂