a doua cafea

imi rezerv cafeaua a doua a zilei pentru un gand inapoi, spre spectacolul lui Nicu Alifantis de la Opera. imi amintesc fragmente aparte, apoi vine impresia de ansamblu peste mine si apoi … kamadeva. spectacol ca un tablou incastrat intr-un bob de orez, cu toate detaliile posibile. zambesc la gandul asta. am cateva repere de profesionalism in muzica romaneasca. am putine momente insa cand inca de la inceputul unui spectacol ma emotionez ca naiba si nu stiu daca sa zambesc sa plang sa sar in sus. sau poate sunt fan? 😀 acum ascult albumul Mozaic, album elaborat, am cel putin 3 piese care-mi plac  mult mult mult. inca nu m-am rupt suficient de auditia efectiva astfel incat sa pot sa si lucrez in acelasi timp, de asta prefer sa scriu pe blog desi ma asteapta un document de corectat…

eclipsa si luna plina m-au dat peste cap si am avut migrene in diverse stadii. acum mi-e bine (in fine, cam de ieri a inceput sa fie bine) si sinapsele functioneaza normal. am de luat decizii in care teoretic primul plan imi apartine. nu e usor niciodata. noroc ca am timp de gandit si analizat.

citesc in ultima vreme Saramago, ma copleseste pe alocuri, ma bulverseaza, ma apasa, ma irita, ma face sa izbucnesc in ras sau sa spun “ok, la asta nu ma gandisem”. diana a avut dreptate: pe scriitorul asta il poti iubi sau nu, nu exista cale de mijloc.

am avut, tot in ultima vreme, etapa “activul primavaratic” 🙂 am ordonat lucruri, am aruncat, am donat, am eliberat, am curatat, am impachetat iernile, am facut loc. dodo bulversat, ca orice motan care stie exact ce repere si-a luat pentru cat mai putina miscare. in fine, nu doar el bulversat 🙂 inca mai am de rezolvat cu chestiile mici, acelea mici de tot care ocupa spatiul fara sa-ti dai seama, de la tuburi cu spuma de par la tus de pleoape care nu-ti mai place. si sunt prea feminine toate ca sa deleg… in plus, vine sectorul de cercei, bratari, coliere si accesorii care (nu stiu exact cum 😛 ) se amesteca si se incurca si se….de capul lor.

a! mi-am numarat rochiile. 31. trebuia sa fie numar prim, ma bantuie numerele prime, am si notat odata cate mi-au marcat existenta. nu pot sa renunt la niciuna dintre rochii, fiecare are istoria ei, mai mult sau mai putin publica. unele le-am depozitat – isi au locul fie in alt anotimp, fie in alta conjunctura de viata.

astazi la 12 aerul era inca proaspat, ca in diminetile de vara pe la 7 si jumatate. am inspirat adanc, mi-am pus ochelarii de soare si mi-am trimis o ocheada, narcisista, intr-un vitrina de magazin. mi-a placut bruneta imbracata in albastru 🙂

prostioare 🙂

reanunt, serios, ca joi ne putem vedea in bucuresti. eu va cant, voi va ganditi la ale voastre. poate si vorbiti cu voi, dar in gand, ca cine stie ce adevar iese afara si asta, din cate stim, nu trebuie sa se intample.

muzica ce insoteste a doua cafea…

ce sa fac mai intai?

orice tigara trebuie sa devina utila. de asta cele mai multe articole de pe blog sunt scrise in timp ce fac pauza de tigara. sau de tigari, daca ma pierd prin ganduri si mainile nu transcriu destul de repede.

plec la sibiu. ma bucur ca un plod. sau nu… ca un spiridus. undeva acolo exista o voce, ca un punct de mica, ce spune tremurat “sper sa nu-mi strice nimeni bucuria asta!”. asa-i de fiecare data, de cand ma stiu. in fata bucuriilor mari ma pierd … 🙂

la sibiu cant. azi cant. mi-e dor sa cant. si, culmea, mai cant si maine, intr-un loc magic de langa cugir (cabana mistretul), la festival. si cant cu prietenii mei dragi in ale jucariilor muzicale.

(ahhh…! m-am lovit la un deget, adica m-am julit si ma ustura. semn ca am platit deja “tributul” bucuriei? 😀 )

am primit si telefonul care imi confirma ca da, plecam. aaa…nu am terminat de facut bagajele, mai am de pus cd-urile, sa verific microfonul, sa …

gata! fug sa fug prin casa. si mai am si de pregatit motan pentru absenta (adica vorbit cu el, explicat….).

“a fost o data, ca niciodata, un spiridus”

intrebarile din vama

pentru cine a scapat articolul de dinainte de 17 august, pe scurt, a fost vorba de un exercitiu de sinceritate. toti cei prezenti la concertul din vama aveau dreptul sa puna intrebari despre mine, cu niste “conditii” insa… articolul poate fi citit aici

si au fost si intrebarile, pe care le reproduc aici datorita Emiliei, care le-a transcris, si nu mie care inca nu mi-am recuperat cele necesare. raspunsurile insa nu le voi scrie. ele apartin Vamii si gata ….. Continue reading "intrebarile din vama"