Una calda, una rece

Calda si proaspata e vestea ca albumul meu are si voce. Da, tot a mea, n-am schimbat solista pentru albumul cel nou. 🙂 Am bifat, cu ziua de astazi, toate piesele. Despre ce se mai intampla legat de album voi scrie insa separat, in seria “Jurnal de album”.

Rece, de-a dreptul glaciara, e o dezamagire ca fix atunci cand crezi ca lucrurile merg bine intr-o colaborare, atunci se modifica lucruri. Fara sa fii anuntat din timp ca sa mai poti schimba ceva. Afli doar pentru ca intrebi si pana atunci muncesti ca prostul fara sa stii ca nimic nu mai e la fel. Unde munca inseamna si timp si bani…

La ora asta nu mai sunt nervoasa…sunt doar trista. Si inghetata. Bine, de cei care nu raspund la telefon nu povestesc…

Noroc cu compensatiile: mai intai vestea de care scriam in primul paragraf. Apoi un telefon, tot ca “de luni” de la o prietena care ma anunta, senina, ca mi-a cumparat niste medicamente pe care le caut de vreo luna si nu le gasesc. Si mi le face cadou de martisor 🙂 Pentru partea cu cadoul inca ma burzuluiesc, dar momentul din zi si din ale mele in care mi-a spus asta la telefon…priceless! 🙂

De 2 ore stau si scriu e-mailuri organizatorice, administrative, tehnice pentru zona de muzica, album, concerte. Le-am pregatit frumos ca sa le trimit maine dimineata. recunosc, mai trimiteam si noaptea e-mailuri, dar cum am aflat la un moment dat, mai exista oameni care lasa telefonul deschis dupa ora 23:00 (si eu fac asta) si le intra notificari de emailuri chiar cand sa adoarma. Nu e bine, nu vrem sa deranjam 🙂

Maine e zi de studio iarasi. Ultima. Tineti-mi pumnii stransi, s-a lucrat intr-un ritm nebun (Victor stie) iar visul asta e mare de tot 🙂

Sper sa nu mai adorm iarasi la 6 asa cum s-a intamplat in ultimele zile…desi prefer insomnia migrenelor…

cafea cu ghiul

hazul, frate, e in mishtouri! ii vezi pe astia mai poeti asa? calca-i pe cap sa vezi cum le iese zeama! au buba la cap, ai naibii, se dau mai sus, cica “citesc”, se intalnesc intre ei, vorbesc din dex de fitza. se dau destepti, da-i in pu… mea de fraieri. frate, eu stiu ca ma urc in masina si ajung unde vrea muschiul meu, ma vad cu “ai mei”, mai un meci, mai o bericica, mai o treaba, ca stiu pe unu’, il vrajesc io demult sa facem o susta impreuna. uita-te la distrusii astia cum citesc prin cafenele, mai ales femeile, frate, astea trebuie sa si-o traga nu sa ofteze in hartii, sa faca bani sa-si ia si ele o tableta ceva, eu ma relaxez pe buda citind cartea tehnica de la beemveu, stii cum ma trece? si pe urma-s fericit, ma duc sa-mi iau femeia de la mall s-o duc la o carciuma mai de fitza asa, mai un club din centrul vechi, un dans, o palma la cur ca sa stie de stapan. unul de la bloc ma luase ca sa dau muzica mai incet cand vin acasa ca-i doarme copilul. da’ ce? i l-am facut eu? desi e buna nevasta-sa, mai incerc peste vreo luna ca prostu pleaca la briuxel cica, zicea maica-mea “n-ai putut sa citesti si tu la viata ta, ajungeai departe ca esti baiat destept”, pai acu pot ajunge si in tenerife i-am zis fa femeie, am bani si-mi permit sa fac mishto de toti penibilii astia de-i vad rontaind un biscuite, las-o dracu’ de poezie, eminescu avea rime de doi lei, as fi putut sa fiu si eu poet, ia! “vinon codru la izvoru, eu pun cortu, tu cu tortu”, “tortu”, huh, se intelege, sau aia cu…cobori in jos, asta ii zic io femeii cand vreau sa ma simt bine, frate, e bine cand ai cu ce si cu cine, ca daca nu fac eu mishto fac altii si asta nu se exista, hai, te pup frumoaso, citeste acolo, citeste in timp ce bei ceaiul ala, mai bine iti faceam eu cinste cu o dulcetica in particular, ai deschis si leptopu’, ia-l in brate daca n-ai avut noroc de un baietzas ca mine, hai pa, te pup!

*acest text e pentru mintea celor care citesc in metrou, in cafenele, acasa, in lumea lor aia faina. sa ramanem acolo 🙂

metale verzi

monedele ma incurca. dai peste ele unde nici nu gandesti si mai ales in masina de spalat unde fac un zgomot teribil. daca cumva ti-ai pus jeansii pe pat te vei trezi cu o moneda sub perna. in baie, pe masa de pe hol, la casa cu pitici (am si asa ceva, nu surprinde pe nimeni, nu?!), pe canapea, masa, polita de la geamul din bucatarie. iar in genti….oh, doamne, in genti….toate gentile, posetele, rucsacii mici, mari…

da, am borcanul clasic, ala mai simpatic, in care-mi golesc buzunarele. cand se umple insa…

poate ca e si vina mea. nu sunt nici cel mai ordonat om din lume. sa stau dupa fiecare runda de cumparaturi sa le pun intr-un loc anume mi se pare o pierdere de timp. nu judecati inainte sa va vedeti tabieturile voastre, da? 🙂

din cand in cand ma mai apuca insa ordinea si iata-ma si cu pungute cu bani. punguta de 50 de bani, punguta de 10 bani, punguta de 5 bani. am intrebat prietenii daca le pot duce la banca. mi-au dat un traseu prea complicat insa…

chestia asta o gandeam de dimineata.

pentru ca astazi frigiderul m-a implorat sa-i dau de lucru cu ceva si sa nu mai consume curent degeaba, mi-am stabilit un menu de vara si am plecat la piata… tadaaaaa…cu monede. am luat si hartii, just in case, baza a ramas insa metalica.

poate suna stupid pentru unii, dar m-am intors acasa bucuroasa de parca as fi cumparat un avion. am luat capsuni, cirese, rosii, ardei, dovlecei, patrunjel, marar, ceapa verde, usturoi verde, ceva carne, 2 iaurturi mici si toate astea platind cu fise. nu s-a suparat nimeni (vezi anul 2010…am mai scris la un moment dat despre asta), ba chiar am primit si bonusuri leguminoase (morcov si ardei iute) de la una din precupetele de la care cumpar cam de fiecare data cand ajung sa vreau sa gatesc.

am umplut un rucsac dintr-o jumatate de punguta de 50 de bani si din o “mana buna” de 10 bani luata din borcanul din bucatarie…plus o hartie de 5 lei implicata in proces, nu de alta, dar nu mai aveam fise 🙂

nu stiu ce s-a intamplat de ignor in ultimii ani cel putin valoarea monedelor. poate pentru ca am avut si anul 2010 (vezi linkul de mai sus). tin minte ca, fiind copil, vanam monede prin casa si cand adunam suficient de multe ii cumparam mamei cate ceva. nu mie, da, sunt un copil bun 🙂 despre cum spalam sticle va spun altadata… 🙂

una din posibilele explicatii este ca am lucrat prea mult cu hartii. nu ca bani, ca documente. hartii la schimb pentru alte hartii.

ma duc zambind sa gatesc cel mai bun ghiveci de legume din lumea mea si apoi sa pap niste cirese si apoi sa pun niste capsuni cu zahar brun intr-un castron urias, sa moara casa de placere si de miros 🙂

stiri

un roman a aruncat la cos o grenada. eu cred ca doar incerca sa fie civilizat. ar fi bine ca materialele explozive de mari dimensiuni sa fie duse direct la groapa de gunoi. asta pentru cine chiar vrea sa respecte un anumit cod de conduita…

tot in categoria “nationalisme”: un roman “cu faima” a vrut sa decida asupra modului in care vrea sa fie ingropat. cativa romani necunoscuti si-au dat cu parerea. o institutie responsabila cu ingropaciunile a protestat, s-a zbatut a oferit bani. degeaba: in afara corului de huiduieli nicio alta gura invesmantata n-a cantat la final

canalele media pro au revenit in grila dolce. sa nu-mi spuneti ca va surprinde chestiunea, ca nu va cred!

bruce willis mai moare greu o data si lasa si mostenitori. a good day to die hard, in curand in cinematografe. pentru mine asta e veste buna, bruce are un loc special la mine-n amintiri 🙂

revenim in tara

un roman a fost prins. din cati?!

un roman “cu faima” (altul) spera ca va fi eliberat mai repede din inchisoare. nici asta nu e o surpriza si stiu ca v-ati gandit la cine trebuie

niciun cetatean strain “cu faima” nu vrea cetatenie romana. pe depardieu l-am ratat, il ratam si pe nastase. ilie. a, el nu e cetatean strain?!

cativa dintre romani ori lanseaza albume ori se baga in studio pentru inregistrari. incapatanati, isi platesc si taxele la stat si contributiile la somaj. economia merge si datorita artistilor, cine a zis ca au regim special?!

eu muncesc moderat azi din motive de raceala. saga bolilor care se lipesc de mine continua. daca ma uit la ultimii ani, ianuarie a insemnat puncte nevralgice. nimic nou asadar. dar si cand ma voi ridica… 🙂

si ca sa pot scrie si cuvantul magic

femei, barbati….senzatioooonaaaal!

blocajul care nu se mai termina

clientii nu platesc. ca n-au. furnizorii si angajatii tipa dupa bani. ca-i vor. undeva la mijloc se intampla nervi si dureri de stomac. te gandesti la avocati, la recuperatori. apoi te calmezi si devii politicos cu toata lumea.  ca nu vrei sa-i superi nici pe unii nici pe altii. pana vine statul roman care-si cere si el partea. oare cand va intra in vigoare articolul ala din codul fiscal prin care tva-ul sa fie platit dupa incasare nu la facturare?

cel mai rau e ca ii intelegi pe toti in loc sa fii caine.