cand tace Inauntrul

scriu acum, cat e cald pe dinauntru si incep sa apara zorii. de aici, de sus, rasaritul e intotdeauna special. de sus de la etajul asta adica.

in ultima vreme se succed tot felul de intamplari. cele mai multe au incarcat poveri de care nu stiu sa ma eliberez. altele, cateva, mici de tot, au compensat prin firesc (nu neaparat prin frumos) o stare de izolare in care innot confortabil de o vreme incoace.

una din intamplarile astea faine a fost acum cateva zile. aniversarea de 5 ani ai radioului unde am emisiunea de duminica (radio lynx) a fost printre altele ocazia de a vedea colegi de radio despre care stiam doar din playerul video.  pe unii dintre ei i-am auzit cantand si, daca pun cap la cap toata oferta muzicala a serii, cred ca este unul dintre evenimentele elitiste la care am participat in ultima perioada.

o alta intamplare care m-a scos din casa a fost aniversarea zilei de nastere a profesorului Vintila Mihailescu, aniversare clasica si perfecta, cu filme de familie, dans, muzica asa cum trebuie. dupa aaaani de zile am dansat, ceea ce e mare lucru caci desi imi place miscarea ritmica, trebuie sa ma simt chiar in largul meu pentru a ma manifesta public. cu asta am definit oarecum si atmosfera sarbatoririi…

in plus, am prins un aparat cu care am facut poze gashtii minunate, in multe ipostaze din care sper ca cel putin cateva au iesit asa cum trebuie 🙂 da’ nu-mi cumpar eu camera foto cum trebuie?! bineeeeeee!!!

s-a facut 5 dimineata. mintea mea tace si asta iarasi e mare lucru. mi-as pune uneori toate gandurile undeva, in cutia despre care cant, sa nu mai stiu, sa nu mai aud, sa nu mai…nimic. dar poate asta e avatarul trist al celui care scrie (indiferent daca adauga cuvintelor muzica): sa nu-i taca niciodata Inauntrul.

s-a mai luminat putin de cand scriu. a aparut o dunga portocalie pe langa cele doua de mai devreme.  in momentul asta, fix in momentul asta, nu vreau sa fiu la mare. mi-e bine la masa din bucatarie, cu o tigara aprinsa sprijinita de scrumiera, cu motanul meu alb dormind pe scaunul de langa mine.

buna dimineata!

Jurnal si Avatar

Una peste alta o jumatate de luna a trecut si inca nu am facut mare lucru. In publicitate, luna ianuarie e plina doar de intentii si telefoane si mai putin de activitate efectiva. Asa ca am profitat de perioada pentru administrative, citit si scrabble in partide interminabile. Linistita deci.

Doua sunt chestiunile mai speciale: lectura Jurnalului Oanei Pellea si filmul Avatar, in forma Imax

Mai intai despre lectura. Imi place scrierea de tip Jurnal din motive lesne de inteles. Prima carte-jurnal care m-a cucerit a fost cea semnata de Mihail Sebastian. Insa acolo se simte mai mult faptul ca Jurnalul a fost scris ca Jurnal, nu ca viitor material editorial si acest fapt ii da consistenta si valoare de document intim. Asta reprosez materialului semnat Oana Pellea: jurnalul constient redactat are urme de exhibitionism si isi altereaza firescul. Nu neg faptul ca autoarea a pus intre pagini o doza de sinceritate care pe alocuri Continue reading “Jurnal si Avatar”