meteorit

sa mai fie scris si despre viata, despre ceea ce e dincolo de munca, dincolo de drumuri, concerte, fotografii, e-mailuri obligatorii. parca numai despre asta am povestit in ultima vreme. si acum fac o pauza, trag aer in piept si … la la…lalalala….(nu, nu smiley, ci “adevarul” lui manole).

imi fac, in mod constient, cat mai putin timp pentru statul cu mine in forma de singuratate agreata, cea constructiva sinelui: de adunat ganduri, impachetat inutile lucruri, pus puncte acolo unde trebuie. ma aman de la o zi la alta, compensez asfaltul prin rasfat cultural. ma refuz cumva. imi blochez (inca un pic) mersul in adanc.

pe de alta parte imi convine rolul de observator. undeva, intre femeie si artist, realizez ca in perioada aceasta prea putine mai ajung cu adevarat inauntru, dintre cele din viata civila, ca bucuriile legate de concert sunt alta istorie…

hm…da, vad un pattern, nu ma voi speria, e doar sezonul de acumulare. ce va iesi din asta…habar n-am. poate inca un cantec, o decizie buna, un meteorit… 🙂

maine am concert.

(p.s. poza e cam singura civila din ultima vreme pe care sa o am in calculator. e de la craiova cand stateam de vorba cu un om frumos)

o datorie

am ramas datoare si cum niciodata nu se intampla asta o sa incerc cateva vorbe despre concertul “lady gaga” din romania. cred ca producatorii de spectacole romani ar fi trebuit sa fie acolo…plus o buna parte din artisti. pentru ca da, chiar cred ca orice produs atat de bine vandut merita un ochi atent asupra detaliilor care-l fac sa functioneze. si in timpul concertului mi-am dat seama si de ce. in primul rand pentru ca nu e concert, e un… musical in care povestea imbraca artistul si-l amesteca in generalul spectaculos. mai conta cat din live e live si cat e suport digital? sincer, nu. scenele erau bine inchegate, sunetul foarte bun, decorul spectaculos, filmarile pentru ecran impecabile (un astfel de montaj de live nu am vazut niciodata). “comunicarea cu publicul”, atat de importanta pentru o parte din public atunci cand vine vorba de concerte de stadion (?!) : plina de clisee savuroase, pe alocuri emotionante, pe alocuri jucause, adica fix ce trebuia pentru a fi bifat impecabil si acest punct. intre “tablouri” a existat un moment in care muzica si artistul principal au contat mai mult decat in oricare alt moment al show-ului: LGaga cantand “princess die” . asta asa, probabil ca sa se demonstreze un pic carcotasilor ca artista are voce…

una peste alta, intamplarea concertului a meritat enorm pentru ca da, oricat ne-am plange de unele lucruri sau am stramba din nas pentru ca nu sunt destinate fibrei noastre culturale, trebuie macar sa fim suficient de deschisi la minte incat macar sa vedem despre ce e vorba….

urmeaza concertul red hot chilli peppers, alta structura, alt gen de muzica, alta productie. sunt curioasa foarte…

si mai urmeaza si concertul meu pe 7 septembrie in Bucuresti 🙂

ca de luni

“uichend”-ul a fost incarcat, coplesitor pe alocuri, fierbinte. au fost 3 concerte in 3 zile diferite, doua dintre ele fiind la km de bucuresti. daca ar fi fost un pic mai racoare cred ca as fi suportat fizic mai bine totul. in plus, trezitul de dimineata care e criminal cand inchei concertul la 2 dimineata, mai stai la o poveste, nu te ia somnul, adormi la 6 si suna telefonul la 9…(asta valabil pentru concertul de vineri). sau probe de sunet la ora 4 dupa-amiaza, in doua zile consecutive, fix atunci cand 50 de grd celsius nu suna deloc exagerat. pe de alta parte, avand o scoala buna de (re)inceput in zona muzicala, stiu ca artistul duce orice, dar chiar orice, cata vreme isi asuma rolul pe care il are de purtat. asa ca nu ma plang, doar descriu, da?! 🙂

despre concertul de la VSLO am scris un pic in postarea anterioara. le multumesc inca o data Andreei, lui Catalin si Horatiu, pentru cum sunt, oameni buni si curajosi in toate cele. si da, ce s-a intamplat in perioada festivalului de fotografie a fost remarcabil…iar vineri seara, pentru mine personal…plecaciune si drag!

despre concertul de sambata pot sa spun doar ca a fost surpriza in toata regula…si ca cei doi in cauza s-au emotionat atat de tare incat si eu m-am emotionat si mai rau si a iesit o nebunie 🙂

despre concertul de ieri de la Muzeul Golesti…incep sa spun ca locul este minunat, ca are istorie frumoasa, ca pana si organizatorii erau un pic linistiti asa…ca sub nuci era un pic mai racoare, ca am fost frumos primiti si cu zambet. au venit prieteni de la bucuresti sa ne auda si acolo, au venit si fani din pitesti cu care nu ne intersectam chiar la ei acasa din pacate. am alternat in concert piesele “acelea” cu piesele-joaca, am primit feed-back bun…cu alte cuvinte caldura s-a dus dinspre soare inspre suflet…

fotografii care pot fi vizionate si fara cont de facebook sunt AICI, pe contul oficial...

in tot absurdul ultimelor saptamani ma ajuta in continuare gesturile minunate ale prietenilor mei…atat de aproape, atat de rabdatori, atat de frumosi si…atat de multi…mai multi decat credeam ca sunt, mai aproape de mine decat as fi indraznit sa visez.

astazi e ziua in care voi fi prezenta la gala premiilor VIP, unde voi canta si o piesa…si deja cam stiu ce piesa va fi…

o sa continui seria de versuri ale pieselor de pe albumul “dragoste in 3” de maine incolo.

astazi va las cu un fragment dintr-o muzica ce-mi place. in timp ce o ascult vad ca incepe un pic sa se intunece si da, cred ca incep furtunile

de ce nu-mi place sa vad pe youtube secvente de concert

pentru ca orice concert, asa cum incerc sa-l fac, constituie o experienta intima.

pentru ca de fiecare data scenariul de spectacol e un pic altfel si lucrurile se construiesc cu fiecare piesa in parte

pentru ca scoase din context, vorbele pot parea ciudate

pentru ca, repet, experienta de concert e una intima si pentru mine ca artist si pentru cel din fata mea, iar cei care vin la concerte mai mult de o data stiu la ce ma refer

pentru ca platitorul de bilet merita ca ce se intampla acolo sa-i fie adresat lui si atat

pentru ca ochiul si urechea sunt mai destepte decat camerele video de pe mobil

nu vreau sa se vada ca e Altfel tot ce se intampla pe scena dincolo de o etichetare intr-un gen muzical? ba da, vreau, acolo, in orice sala de concert, unde pot sa ma uit in ochii celor care vin. unde sa pot sa le arat, in calitate de artist, ca gandurile lor de dupa, prietenii pe care i-au adus la concert, vorbele scrise pe bloguri si recomandarile publice…conteaza.

e youtube-ul un soi de tester? da, de aceea imi place sa aleg ce apare si cum. uneori gresesc in alegeri si eu. cei mai curajosi vor veni sa ne cunoastem 🙂

pe youtube exista cateva inregistrari mai recente din concerte. cei care le-au postat m-au intrebat daca le pot pune acolo si le multumesc pentru asta. le multumesc si celor care imi trimit pe e-mail filmarile, pentru vizionat si analizat. le multumesc si celor care ma intreaba daca pot pune piese direct de pe album pe conturi publice. le voi raspunde intotdeauna “nu” si sper sa inteleaga si de ce.

in urma cu 3 ani spuneam “bine ati venit in visul meu” celor prezenti la lansarea de album de la teatrul Ion Creanga. anul asta spun “nu ma trezi niciodata“, ca in piesa de pe albumul ce va veni si va purta numarul 4 🙂

AA+ = doua premii Foreverfolk

ma trezesc eu lejer asa, ca de sambata, fac ochi cat pentru ceaiul sec si citesc pe facebook “felicitari”. aflu ca in cadrul premiilor foreverfolk de anul acesta, dupa insumarea voturilor de public cu cele ale juriului, am iesit castigatoare la doua categorii: albumul anului si artistul anului. cum prescurtarile sunt AA si fiind de doua ori le-am putea transforma in AA+, ma simt ca o tara cu rating bun 😀

pentru cine nu ma cunoaste suficient (repet asta in ultima vreme pentru ca au mai existat si ceva confuzii), glumesc mult! ce am scris mai sus are scopul de a disimula bucuria aia mare si copilareasca si care consta in grupuri de vocale pe care le-as putea reproduce aici, dar care ar arata ciudat fara explicatii: uaaaau, ooo, aaaaa, iiiii….:D

ma bucur mult mult mult si foarte foarte foarte 🙂 multumesc juriului, multumesc celor care m-au votat responsabil, multumesc mult celor care au luat in calcul muzica pe care o fac. felicitari lui Puiu (nu mai fac gluma cu banii ca o ia lumea in serios), lui Cosmin (pe care premiul il obliga), organizatorilor festivalului de la Alba. organizatorilor FF le doresc rezistenta, albume bune de ascultat si de recomandat si la anul, si satisfactii legate de orice proiect au in minte 🙂

iata, conform foreverfolk, premiile:

  1. Artistul folk al anului 2011: Alina Manole
  2. Albumul folk al anului 2011: Alina Manole – Dragoste în 3
  3. Cea mai bună piesă folk în 2011: Puiu CrețuEu
  4. Cel mai bun tânăr artist al anului 2011: Cosmin Vaman
  5. Evenimentul folk al anului 2011: Festivalul Național “Ziua de mâine” Alba Iulia

Premiile Radio Romania Actualitati – 3 nominalizari

Credeam ca numai juriul de la foreverfolk se va gandi sa ma nominalizeze la premii pentru ce am facut anul trecut. Iata insa ca descopar ca sunt  nominalizata pentru Gala 2012 de decernare a premiilor Radio Romania Actualitati. Cum si nominalizarea in sine e un premiu cand vine vorba de radioul public, ma bucur tare 🙂

Din nou sunt intr-o companie minunata, dupa cum urmeaza:

CEL MAI BUN ALBUM FOLK: ”Azil” (Adrian Berinde); ”Dragoste in 3” (Alina Manole); ”Inkorect” (Al. Andrieş); ”Mii de smaralde” (Daniel Iancu)

CEL MAI BUN CÂNTEC FOLK: „Alb” (Poesis); „Am un pitic” (Alina Manole); „Din resturi de timp” (Adrian Berinde); „Mii de smaralde” (Daniel Iancu); „Vorbim?” (Al. Andrieş);

CEL MAI BUN ARTIST FOLK: Adrian Berinde; Alexandru Andrieş; Alina Manole; Daniel Iancu.

In plus, ma bucur ca doua produse MHO Music se afla pe lista de nominalizari: “Dragoste in 3” al subsemnatei si “Azil” – Adrian Berinde. In plus, Adrian Berinde este nominalizat pentru “cel mai bun concept discografic” pe care sincer m-as bucura mult de tot sa il primeasca!

Surpriza cea mare a venit la nominalizarea piesei “Am un pitic” :)) La cum stau lucrurile, se pare ca am 3 piese (din nou 3) bagate in seama in propunerile de top, asta daca stau sa ma gandesc si la “Tu ai vandut marea” si la “Ea nu ma stie” 😀

premiile foreverfolk 2011

portalul foreverfolk.com face si anul acesta o clasificare cu public si juriu pentru “cele mai” ale anului 2011 in muzica folk. intrucat am scos una bucata album anul trecut, figurez si eu printre nominalizati. bine,  nu doar cu albumul, caci se pare ca juriul a fost ingaduitor cu artista si i-a mai deschis porti si catre alte categorii. din nou ma simt onorata ca sunt intr-o companie atat de frumoasa si de “sus” in ceea ce priveste muzica.

mai intai voi spune cine face parte din juriu, ca sa stiti pe cine sa acuzati de “unchism” , “pile”, “relatii” etc incepand cu marius matache, el fiind administratorul trebii 😀

Bogdan Beşliu, Teodor Brucăr, Raluca Chirculescu, Alex Ciucă, Oana Duma, Teodora Ionescu, Sorin Lupaşcu,  Marius Matache, Mihai Cosmin Popescu, Alecu Racoviceanu, Florin Silviu Ursulescu

am constatat cu surprindere faptul ca am doua piese la sectiunea “cea mai” piesa 🙂 nu stiu cum veti vota, stiu doar ca voturile nu se cumuleaza 😀 daca m-as vota, la categoria asta as avea maaari probleme. o voi lasa pe mama sa voteze, ca doar asa e normal, sa isi sustina “copilu” 😀

Puteti vota aici!

Sa ma votati, evident, gata cu modestia 😀 (pentru cine nu ma stie indeajuns, postarea asta e serioasa, nu zambesc deloc, nu glumesc…eu sa fac asta?!) 😀

Acum ma duc sa despachetez…:)

si cu si fara

a fost fum de tigara? n-a fost! inauntru. pe hol, alaturi de inca vreo 6 fumatori, am prestat corespunzator. ne-au fost asigurate si conditii de altfel, paturici, o ciuperca…a fost bine, ce mai! 🙂 inauntru curaaaat si fara perdele de fum…sper ca s-au simtit bine cei care nu (mai) fumeaza 🙂

imi pare rau ca iarasi nu au fost locuri destule, mai ales pentru cei care au sunat in ultima zi. imi pare bine ca se intampla ca la fiecare concert sa se sune din timp si sa fie plin si frumos…pentru cei care pe 24 februarie (de Dragobete) vor dori sa petreaca alaturi de noi o seara frumoasa, ii anunt ca vom fi pe scena Clubului Prometheus din Bucuresti (piata Natiunilor Unite, e un bloc urias si la parter/subsol e un club taaare frumos…). se va fuma 🙂 avem si surpriza la purtator 🙂

multumesc celor care vin la concerte si cumpara albume. daca ACTA va face obigatorie circulatia legala a informatiei muzicale (la ea ma refer in calitate de artist) nu pot decat sa ma bucur in calitate de producator al materialelor mele discografice pentru care investitiile sunt de fiecare data consistente, pornind de la inregistrarile de studio pana la productia efectiva, tiparul carcasei si, evident, taxele platite pentru a le putea scoate pe piata si toate taxele de dupa aparitie. regulile supravietuirii unui artist care doreste sa fie in legalitate nu-s usor de respectat. poate de aceea unii artisti inca poarta dupa ei albume scrise la calculator, cu un tipar facut pe o imprimanta. si chiar daca pretul unui album “alina manole” este similar cu al celor “home-made”, nu exista rabat de calitate. asta e un pitic de-al meu…

voi mai scrie pe tema.

revenind, azi,pe la ora 3 si ceva, cred ca vom aparea pe national tv in editia speciala “valentine’s day” a emisiunii corinei chiriac. daca tin eu minte bine, am intrat spre finalul emisiunii…eram prea emo sa-mi aduc aminte 😀 tot azi la 6 e pariu pe prietenie si sper sa ajung desi spatele meu nu functioneaza mai deloc. maine voi ajunge la concertul lui cosmin vaman, un tanar simpatic din iasi (oras in care vom canta si noi fix duminica viitoare), al carui stil e asociat puternic cu cel al lui dan teodorescu de la taxi. cum imi place dan pentru desteptaciunea textelor, nu pot decat sa sper ca voi asista la un concert smart de la inceput pana la final. preview am avut intr-o vineri noaptea, cand cosmin a fost invitatul lui andrei partos. ma duc pregatita deci sa analizez. cosmin, pazea! 😀

pentru cine doreste sa vada poze de la concertul nostru de ieri, il invit sa dea un ochi pe doua albume foto 🙂 nu uitati sa dati like paginii oficiale, ca sa putem lansa niste concursuri 🙂

sting :)

nu putea sa treaca 2 octombrie fara sa scriu despre  The Artist 🙂 sa ne traiasca, noua, celor carora muzica lui ne place suficient de mult incat sa-l ascultam in toate ipostazele si variantele in care a cantat. 🙂

o piesa mai putin hit, dar atat de sting

Articol obligatoriu

…de spalat creieri. macar unul pe saptamana care sa nu se refere la lansarea albumului de pe 30 septembrie.

intai de toate, La multi ani bucurosi si plini de lumina sarbatoritilor de Sfanta Maria si Sfanta Ana! sa fiti sanatosi si sanatoase si sa va purtati numele cu grija!

am fost de curand la un concert jazz cu voce si chitara. am avut sansa ca rezervarea sa insemne o masa cocheta de 2 persoane in fata scenei.  eram “intr-o stare…”, cautam relaxarea pe care si muzica buna si o voce buna o aduc. din pacate nu prea a fost asa…pentru ca fiecare secventa muzicala a fost urmata, fara exceptie, de dialogul de pe scena “cantam piesa x sau piesa y?”. oricat de draga mi-ar fi vocea, oricat as respecta chitaristul (sunt doua persoane diferite, ca sa se inteleaga si mai bine), invariabila intrebare dintre piese “spargea” toata energia luminoasa a muzicii. in plus, dialogul cu publicul a constat in cateva tipuri de salut, reiterate pe tot parcursul concertului. simteam nevoia unei povesti…dar aici deja e problema mea. dupa ce s-a incheiat concertul am plecat cu o senzatie de repetitie cu public pentru care am platit bilet si mi-am pus cd-ul acasa ca macar acolo stiu ce piesa urmeaza iar pauza dintre piese e doar de 2 secunde. fiecare dintre artistii de pe scena vor ramane pentru mine acolo unde merita, numai ca impreuna nu cred ca mai vreau sa-i revad…

un alt concert la care am fost de curand a fost concertul timpuri noi in formula lui noua. formula noua inseamna dan iliescu si vocal si chitarist si…suna mai bine decat m-am asteptat. artanu’ a fost figura centrala si vocea de referinta pentru foarte multi ani, dar prezenta lui dan a imblanzit absenta si chiar a facut-o de ne-comparat. in definitiv, fiecare nou solist e comparat cu cel vechi. aici insa…n-am simtit nevoia de asa ceva. show-ul a fost peste medie de bun, basistul si tobosarul fac si backing vocals, asa ca sunetul e plin, sound-ul e still rock cu ceva influente raggae…nu am regretat banii dati pe bilet si nici taxiul de dupa. 🙂

si dupa noaptea din aceasta noapte cand ne vom putea auzi si vom putea vorbi in cadrul emisiunii “Psihologul muzical” (pe site-ul radio romania actualitati exista si transmisie video si audio), maine mi-am rezervat inca o sesiune de relaxare la concertul Raul Kusak & Vali Racila. am facut si rezervare (sunt spectator constiincios) 🙂

Sa aveti un uichend fain!

p.s. vor incepe ceva concursuri pentru cei care au cumparat/vor cumpara bilete la “Dragoste in 3”. fiti pe receptie 🙂