Posted on

da-mi-as timp!

unele amintiri valoreaza cat o bere. altele cat un exces de alcool. dezamagirile costa ca dracu’, mai ales cand esti suficient de naiv incat sa crezi in Om. preselectia pentru vocea tiptil la care am asistat azi a “salvat” ziua de vineri cu nervi, iar faptul ca a fost urmata de o masa buna si discutii intr-o companie frumoasa se pare ca va salva si “uichend”-ul.

e toamna frumoasa si daca vreti sa va dati seama mai bine plecati pe valea oltului sau pe undeva prin munti. esteticul toamnei bate orice, bate pana si ce urla Dinauntru inspre Afara. bate orice dragoste sau orice absenta a dragostei. bate orice gust de lesie pe care ti-o lasa asfaltul.

azi am trimis niste amintiri pe berea vinerei (ca apa sambetei e ca ziua Z…expresie (a)fumata)

Posted on

drumurile poarta adevaruri incomode

sa pleci la un drum nou inseamna sa faci bagajul dupa ce, o vreme poate, te-ai insigurat intr-un univers confortabil de “a-fericit”. ce iei la tine? ce alegi din multimea de amintiri, de lucruri?

a fost o vreme cand purtam dupa mine toate amintirile. acum, pe masura ce trec anii, aleg mai atenta povara emotionala a bagajelor mele. niciun bagaj din cele cu care pornesti la drum nu trebuie sa atarne mai mult ca motivul pentru care ai ales desprinderea.

drumurile pornesc dinauntru, intotdeauna dinauntru. cele vechi se lipesc de pasi si ingreuneaza. daca iti spun: “pune gratarul la rascruce, curata talpile, ramai intors cu spatele pentru ca oricare celalalt isi are deja drumul lui nou de o vreme incoace“….te vei supara putin? e un adevar incomod…o sa-ti treaca supararea dupa ce vei face primul pas…care pas oricum e ca o aruncare in prapastie…dar ce senzatie de plutire incredibil de frumoasa…si habar nu ai ca plutesti spre Sus

impachetez doar haine astazi.  inca ma mai gandesc cat din tine las aici…tu esti bagajul meu incert si dureros, care se roaga inca, fara sa stie ca ar putea fi al naibii de fericit

Posted on

de ce “luna amantelor”

m-a intrebat cineva de ce am schimbat titlul concertului de sambata din “Luna Patrata” in “Luna Amantelor”. (e doar pentru februarie, oricum) 🙂

amanta din catecele mele e doar o femeie care iubeste mult. daca v-ati numi nu iubiti, ci amanti, v-ati comporta altfel fata de celalalt? daca v-ati prezenta cu “el e amantul meu” sau “ea e amanta mea”… datorita suprapunerii de eticheta sociala implicita….. ati intelege oare mai bine ce inseamna “iubit” sau “prieten”? 🙂 e doar un gand. vi-l dau si voua 🙂

afara e ninsoare de poveste. scot capul pe geam din cand in cand, ca nu-mi ajunge doar sa vad, vreau sa si simt. nu-mi mai ajunge …. 🙂 daca maine voi fi ragusita, sa stiti ca e de la iarna. ca mi-au pus fulgii lacat buzelor. dar si asa tot o sa va cant despre cat de mult se poate iubi si cat de mult se poate pierde si cat de frumos poate fi in ambele situatii pentru ca asa te simti viu. pentru ca asa ajungi la 60 si ceva de ani povestind cu zambet despre tine, omul TRAIT.

afara ninge de poveste si mi-am trimis si piticul la joaca. e pe undeva, rostogolindu-se de nebun ca sa se faca om de zapada

Posted on

friganele cu amintiri

pe vremuri, bunica imi facea friganele sambata seara sau duminica dimineata. era un soi de mini-festin asa, o improvizatie culinara pentru un copil energic, care toata ziua statea pe bicicleta sau inventa povesti cu personaje  colorate (despre povesti os a scriu la un moment dat, ca-i de ras mult)

in curand se implinesc 15 ani de cand bunica nu mai este. uitandu-ma la oamenii care mi-au trecut prin viata, multi dintre ei au devenit umbre ale memoriei, desi inca mai fac umbra pamantului. nimic nu i-a tinut in “viata”. cu bunica e altfel pentru ca vreau, cu toate puterile, sa nu uit. nu e nimic incrancenat in asta. e zambet de fiecare data. pacat ca pe vremea ei nu se inventasera camerele foto digitale. as fi avut mai multe repere vizuale ale primei femei pe care am admirat-o vreodata. instruita, educata, luand-o de la zero de nenumarate ori si mai puternica si mai hotarata. am inteles tarziu de ce nu am gasit mentori / idoli la vremea adolescentei. aveam deja unul, atat de aproape si de al meu.

…ma intorc la friganele. uite cata incarcatura emotionala in painea inmuiata in lapte, tavalita in ou si prajita in ulei de masline.  🙂 de la ea am mostenit si invatat sa gatesc, moldoveneste de bun, cu suflet in toate cele. trebuie sa iti fie drag sa faci de mancare, pentru ca nu se poate sa nu-ti fie drag de pamantul din care vine fiecare leguma in parte.

va las cu o mostra. nu e cu patratele, e doar cu drag 🙂 (si am mancat si cana de lapte cu cacao aferenta)

friganele cu dragoste

Posted on

Caleidoscop

un prieten cu care rememorez fel si fel de chestii de prin copilariile noastre, de la povesti la stari de constiinta, mi-a reamintit cumva de caleidoscoape…le mai tineti minte? tuburile cu oglinzi si pietricele colorate? aveam unu, era rosu si ros de dintii proprii. n-aveam dinti de iepuras care sa trebuiasca tociti, da’ ca sa scot pietricelele trebuia sa scot o chestie rotunda si mainile mele mici nu functionau prea bine. de ce le scoteam?! pai…se schimba perspectiva….si daca nu umblam eu cu mainile mele sa-mi asigur buna vizionare de abstract..degeaba 🙂 uneori lasam pietricelele de aceeasi culoare, alteori puneam doar nisip din cel mai mare, pe care-l spalam frumos inainte. apoi stateam cu orele sa privesc aranjamentele aleatorii…

caleidoscop

am cautat jucaria asta pe net, am dat de unele chestii ciudatele…parca nu mi-as lua totusi caleidoscop cu led-uri…dar tot voi gasi eu fix ce fetita din mine isi doreste…si la cum se uita la mine… 😀

acuma…pentru cine nu stie despre ce vorbesc aici…ganditi-va la fractali si in acelasi timp la vremea cand nu exista computer…

cam cum arata…(am cautat destul sa gasesc ceva care nu-i animatie si-atat)

sa fie si o piesa in ton cu amintirile 🙂

Posted on

din ziua cand vine mama

din ziua in care mama vine la mine, din gentile ei multe si grele se revarsa spiritul craciunului. nu stiu cum le potriveste ea pe toate, dar din fel de fel de buzunare ies arome, siropuri, prafuri frumos mirositoare.  o data cu venirea mamei se activeaza si ideea de planificare. numai ca de data asta e vorba de planificare a bunatatilor 🙂 turtele traditionale (un foietaj cu nuci si zahar si sirop, moldovenesc si special pentru seara de ajun), cozonacii, placintele “poale-n brau” – toate au un “timing” al lor, un anumit ceas sau o anumita zi de pregatire.

imi pregatesc narile pentru experienta cuptorului in fierbinteala caruia se nasc minunile culinare. evident, imi pregatesc si mainile pentru framantatul de cozonaci, dar asta e alta discutie.

tot din ziua in care mama vine, trebuie sa revin la un program mai normal de somn…cat de cat. nu de alta, dar cand dormi pana mai tarziu si te trezesti si mama deja a facut ceva treburi definite initial ca fiind comune…ai asa o jena ancestrala 🙂

imi incep vacanta in caldura si iubire din cele care nu pun conditii. mi-ar fi placut sa avem o familie mai mare, sa ne adunam de Craciun cu totii, dar chiar si asa, intr-un fel, ii aducem pe toti la masa, prin gand, prin povesti, prin amintiri.

va doresc (deocamdata) pregatiri de Craciun cu zambet si armonie!

Posted on

o prima zi de scoala

scrisesem ceva ieri, legat de prima zi de scoala. am sters din greseala postarea, o fi semn al sortii. sau poate ma complicasem in povestire…

sa fie simplu asadar. luni a inceput scoala. au invatatoarele ce au de raman in mintea noastra…a mea este in continuare frumoasa, superba femeie, de un calm si o gratie desavarsita.  iar ca pedagog…stralucitoare. ma gandesc la ea cu drag si cu emotii multe. am revazut-o anul trecut, gratie unei minunate intamplari, in orasul meu natal, la concertul de la fostul liceu.  si nu mi-am putut stapani lacrimile nici atunci, nici acum cand imi aduc aminte.

profesorii conteaza altfel, sunt mai multe amprente iar relatia individuala cu fiecare dintre ei se disipa pe alocuri. exista insa cei straluciti, la care te poarta gandul si dupa 20 de ani…sau mai mult.

luni, nepotul meu a inceput clasa a 9-a. si prima zi de liceu mi-o aduc aminte…eu credeam ca vom pleca acasa dupa festivitate, cand colo, am primit 2 lucrari de control la chimie si fizica. si toata clasa a luat 2 si 3. a fost prima negociere de raporturi profesori-elevi din toata perioada liceului. acum zambesc, atunci am trait o drama. 2?3? imposibil!! (n-au fost trecute in catalog, evident). si am fost o generatie geniala, asta-i clar!

sa ne traiasca educatorii, invatatorii, profesorii…acei care se duc in fata elevilor cu sufletul si cu daruirea pe care numai oamenii adevarati le au. e munca a naibii de grea!

Posted on

acordaj de sambata la soare

forfota pietelor mari nu se compara cu nimic. dar cu nimic. mai ales in diminetile de sambata.  3 la leu, numai 6 lei, o cutie nu-stiu-cu-ce, pere buneeeee si zemoaseeee, un nene care canta despre sepci intr-o ritmica manelizata, tarani aproape nu, producatori de branza sibiana (m-am rasfatat azi cu televea de bivolita si capra),  babutze care ‘alearga’ cu pasi cocosati si singuri, flori la domnita – 1 leu firul, cartofi de galati, ceapa rosie care nu mai e ascutita ci rotunda, culoar ingust intre o taraba si alta unde nu ai voie sa te opresti, scandal intre caratorii de portocale si 2 tinere (prea tinere) pitzi care nu vor sa se dea din drum, 5 lei buchetul de banane,  pe sub mana orice. apoi sectorul haine si adidasi chinezesti, culori absente (parca la inceput se aducea mai multe “tzoale” colorate in bazaruri), un caine care latra in sus si in sine, pe orice usa intri sau iesi un pic de alunecus de la umed, in rest Continue reading “acordaj de sambata la soare”