Emisiune noua la TVR 2

In ceea ce priveste muzica ce nu este considerata mainstream (jazz, blues, folk, alternativ), “sticla” e in general inaccesibila. Intr-un fel justificat. Sa luam de exemplu ProTv-ul. Va imaginati in emisiunea lui Catalin Maruta, intre doua scandaluri, o prezentare de proiect jazz? S-ar zapaci audienta de tot! Sau in emisiunea de scandal monden similara, de pe Antena 1, un moment de blues sau folk? Serios acum… 🙂

Muzica buna (da, stiu, sunt aroganta 🙂 ) isi mai gaseste loc in emisiuni generaliste ale televiziunilor comerciale. Una dintre emisiunile la care ma gandesc acum este “Sa v-amintiti duminica” de pe National TV. Am avut bucuria sa fiu invitata de cateva ori si de fiecare data am tinut sa cant live. Am gasit disponibilitate pentru acest lucru. La “Neatza cu Razvan si Dani” l-am vazut si pe Mircea Vintila si pe Mike Godoroja, asta ca sa dau doar 2 exemple (nu ma uit in fiecare dimineata, cu siguranta mai pot fi enumerati si altii).

In ceea ce priveste Televiziunea Romana, aceasta institutie trebuie sa fie o exceptie de la tot ce oferteaza canalele comerciale. Este televiziunea pe care o platesc si cei care asculta alte genuri muzicale decat pop, dance, manele. In plus, daca e sa ne gandim la teoretica misiune de culturalizare a natiunii, exista undeva acolo o obligatie morala a directorilor de programe. Dupa posibilitati, evident. Fara a cadea in extreme. Paleta de gusturi trebuie acoperita.

In ultimii ani, TVR a produs emisiuni muzicale din care amintesc acum de cateva: emisiune destinata folk-ului- Gaz pe folk, blues-ului – Acadeaua, jazz-ului – Unora le place…

“Timpul chitarelor” a fost un format care aducea in atentia telespectatorilor toate stilurile mentionate mai sus plus rock-ul cel bun. “Muzica si muzichie” era un alt format cu cel putin 2 trupe/editie din zona muzicilor despre care scriam mai sus. Imi permit sa-mi amintesc cu mare drag si o emisiune din vremuri foarte vechi:  “Vanare de vant”. Unii stiu despre ce vorbesc.

Au disparut rand pe rand din grila de programe. Nu stiu daca datorita audientei, lipsei de buget, restructurarilor. Le-am dus dorul.

Acum 2 saptamani m-a sunat Ducu Bertzi sa-mi vorbeasca despre o emisiune noua la TVR 2.  “Omul cu chitara“. Prima mea reactie (nu mai stiu daca am si rostit, dar de gandit am gandit sigur) a fost “Nu cred” 🙂 Apoi am aflat detalii. Cu date exacte referitoare la inregistrari si difuzare. Am intrebat: Pot canta live? (obsesia mea…). Normal ca se poate! 🙂

Acum doua zile a pornit si stirea in media. Am primit si telefon de la producatoarea emisiunii referitor la prezenta mea intr-una dintre editii. E totul in regula deci.

Poate nu mai sunt “atat de folk” (vorbeste lumea… 😉 ) , insa raman, fara indoiala, un om cu chitara care isi compune muzica pe care o canta. Ma bucur ca in “spatiul” Televiziunii Romane se face loc pentru 1 ora de cantec.

Iata si prezentarea emisiunii, asa cum a aparut public: “Din 2 martie, in fiecare duminica, de la ora 16.00, alături de Cristina Şoloc, artistul îşi propune să ofere telespectatorilor, pentru o oră, atmosfera caldă a şuetelor cu amintiri şi întâmplări din lumea muzicii folk. Muzica sufletului, poezie pe accorduri calde, poveşti folk spuse la gura sobei de către artişti consacraţi ai genului sau tineri care s-au afirmat în ultimii ani. Prima ediţie va fi una specială, de Mărţişor, în care vor cânta artişti precum: Ducu Bertzi, Mircea Vintilă, Jul Baldovin, Vasile Şeicaru, Marius Bațu şi Mihai Neniţă. Un pamflet special de Mărţişor va fi interpretat de Alecu Racoviceanu.” (sursa: protv magazin)

Duminica, ora 16:00 – e un moment accesibil audientei? Inclin sa cred ca este cel mai potrivit. Putem sa consideram emisiunea drept o siesta de muzica, tihnita si nealterata.

Va recomand sa dati de stire pentru ca, daca e doar o chestiune de audienta prezenta in grila a unor emisiuni destinate muzicii de “nișă”, atunci e simplu. Ne uitam cu totii la televizor atunci cand trebuie. 🙂 De duminica viitoare 🙂

Folk You 2013 – ziua 4

zi relaxata, subiectiv de relaxata. ca orice ultima zi tensiunile sunt oscilante, oboseala se vede in backstage pe chipuri. oare va fi si ultima seara la fel de “la timp”?

da, a fost! 🙂

inainte de inceperea serii a avut loc una dintre lansarile de Vama Veche pe care ma reusit sa le prind: albumul Mozaic al lui Nicu Alifantis. in caldura orei s-au strans oameni faini care au cumparat albume si au primit cu drag semnatura si povesti 🙂

momentele de festival la care am asistat de langa scena sau de un pic mai departe:

– Folk Frate – pentru ca Teddy 🙂 si pentru ca au energia aia simpatica si nu poti sa nu zambesti cand ii auzi

– Zoia Alecu si Maria Gheorghiu, doua Doamne speciale, doua recitaluri in care publicul a avut parte de energia in forta a Zoei si de sensibilitatea Mariei (acompaniata de Radu), in acelasi context special dat de celebrarea Mariei Tanase.

– Ducu Bertzi si Mihai Nenita – ridicand voci si ritm pe plaja din ce in ce mai plina, momentul acela in care stai si canti si te bucuri moroseneste si mai oftezi pe cate o piesa cu istorie 🙂

– Nicu Alifantis – unde ca tot fanul am stat cu ochiul si urechea atintite – multe piese noi (adica de pe albumul nou), stiu ca usor – usor vor fi invatate si fredonate, o chitara Dobro din ’71 al carei sound il ador (il auzisem un pic la probe) si un pic de emotii care mi-au adus lacrimi pe gene (si apoi, ca sa soptesc o informatie de culise, un sacou cu istorie daruit unuia dintre cei mai mari fani “Alifantici”)

– Taxi – unde am dansat si strigat din toti plamanii, unde tema piesei noi (titlu aproximativ “te iubesc in doze mici”) mi-a amintit de piesa lui Cosmin Vaman “inca un pic”. nu ma intelegeti gresit (caci, “oh doamne”, exista riscul asta), sunt doua piese diferite, cu idei diferite, dar asa mi s-a dus gandul 🙂 e un pachet frumos de sustinut dragostea pe termen lung 🙂

– Vama – alt show decat cel de anul trecut si o aceeasi emotie permanenta cand a venit vorba de “Undeva in Vama” 🙂

apoi finalul care a apartinut organizatorilor si celor prezenti pe plaja. apelul de a lasa plaja curata a functionat perfect si multumesc si eu celor care nu au lasat resturi pe plaja…

imnul de final

au fost 4 zile care au curs mult mai bine decat in alti ani din mai multe motive:

– nu doar organizatorii au dorit sa se respecte normele de festival, cred ca de data asta au inteles si artistii invitati ca fiecare minut de intarziere se aduna in detrimentul celor care intra la finalul fiecarei seri (nu va imaginati ce relaxare inseamna un timing bun si pentru artisti si pentru organizatori si cata economie de nervi 🙂 )

– alegerea numelor pentru fiecare seara a conservat linia pe care festivalul merge de cativa ani incoace, de mix folk-rock-alternativ, iar experimentele au fost lasate unor alte contexte, conform dorintelor liber exprimate de public 🙂

– publicul din ce in ce mai pregatit pentru gandul ca e festival cu intrare libera si pentru concerte si pentru bun-simt, public caruia i s-a oferit o paleta de stiluri intra-gen destul de larga astfel incat sa aiba (din punctul meu de vedere) cel putin doi favoriti pe seara

felicitari pentru organizare, pentru conditiile tehnice asigurate performerilor, pentru activitatea voluntarilor, pentru ca s-a intamplat 🙂

ne vedem (sper) la anul!

inchei transmisia subiectiva 🙂

plecaciune si drag,

Alina Manole

1, 2, 3…4…

senzatie de luni. caldura e de vina. am adormit la 5 dimineata, dupa ce m-am intors pe toate partile. si tocmai spuneam ieri ca Luna mai are de crescut. lunatica, dupa cum sunt, o banuiesc ca asteapta ceva si n-are stare. 🙂

ascult acum Akua Naru in varianta disc. am fost la concertul de la Silver Church si da, impecabil show, o trupa senzationala, o artista superba, un sunet asa cum trebuie. cine a fost acolo stie cam despre ce vorbesc, cine nu…sper sa o “prinda” data viitoare. cu sugestia ca pana atunci sa asculte un pic cu atentie textele, ca-i pacat sa nu le inteleaga sensul si sa stea precum … (as fi scris hipsterii) balansandu-se de pe un picior pe altul si spunand prietenilor de langa “ nu inteleg nimic dar imi place ca-i multa lume” 😀

aseara am ajuns la Acoustic Bloggers 7 si aniversarea Forever Folk. ma asteptam ca, daca nu neaparat pentru scopul caritabil al intrunirii, macar pentru activitatea de promovare pe care o desfasoara de 5 ani sa fie prezenti mai multi organizatori sau artisti. a fost frumos, sa stiti! m-am rasfatat in calitate de spectator ascultandu-i pe Make (in postura aproape exclusiva de chitarist), Vlad, Anca – pe ei stiindu-i personal – si apoi descoperind, in acelasi rasfat, oameni precum Daniela, Sandra, Alexandra, Pandutzu, Augustina, Andrei Stanciu…

suma adunata pentru sprijinirea lui Vladut, copilul care are nevoie de transplant de ficat, nu a fost mare…dar sper sa ajute.

tot aseara am poposit sa-l vad un pic pe Nasu’ Purcarin intr-o ipostaza muzicala in Iron City, nu puteam sa ratez bucuria omului asta cand vine vorba de cantat 🙂

si apoi…nesomnul…

astazi, Tapinarii aniverseaza 12 ani de cand s-au apucat de alternative-folk. voi fi la green hours, evident, voi urca si pe scena un pic cat sa va ofer impreuna cu Covei un pupat indecent-aniversar 🙂 (pentru cine nu stie e vorba de o joaca muzicala ce se afla pe albumul nou al trupei)

iar duminica….da….e Luna Plina…

muzica celei de-a doua cafele