scriu la cald…de fapt…la fierbintele unor zile incarcate, pline, full (and so on)
s-o luam pe rand
vineri – reuniune foarte faina cu fostii colegi de facultate. 10 ani de la finalul procesului care “pe vremea noastra” dura 4 ani. o facultate senzationala, cu proiecte, “teren”-uri, nebunii. 20 de fosti colegi adunati de prin multe parti ale tarii/lumii, stand la povesti intr-un salon turcesc, singuri de capul nostru si pe capul unei serviabile domnisoare care chiar s-a descurcat. meritul andreei, organizatoarea, e mare. ne-a organizat pe cat s-a putut tocmai pe noi, ne-organizatii sociologi…(suntem evident cei mai frumosi, cei mai destepti si cei mai abulici…) 🙂 si ne-am povestit multicel si ne-am mai si recunoscut (cred ca trebuia sa incep cu asta) si ne-am si mirat ca 10 ani nu ne-au schimbat mai deloc (in afara ridurilor pe care le-am baut…aaaa…le-am ascuns prin machiaj si cu suport din partea luminilor difuze). evident nu am fotografii, le astept de la cei care au spus ca hobby-ul lor e fotografia…
overall, seara cu multa multa informatie recuperata si cu un soi de optimism, in ceea ce ma priveste, ca ne vom mai vedea si inainte de anul 2020.
sambata si duminica – preselectiile pentru compania de artisti (iara nu doar scoala de canto) dana dorian unde am avut bucuria sa fiu in juriu langa nume de consistenta marmoreeana (ex: corian chiriac – o superbitate de om, dan teodorescu, roxana andronescu, cristi faur, dana andronie, stefan naftanaila, sorin lupascu, ioana picos, florentina ciuna) . sa nu se inteleaga ca a fost cineva de stanca in fata audiatilor…unii dintre ei coplesitor de frumosi, de talentati, de emotionati, de sclipitori, de punct. am audiat muzici diverse (remarc totusi o apropiere a fetelor de celine dion – in sensul ca una din piesele pregatite pentru auditie “trebuia” sa fie din cele cantate de mentionata – , artista care nefiind in arealul meu preferat de muzica (doar de show), m-a…cum sa zic…căpiat?! un pic?! (să se remarce diacritica intenţionată). un alt tip de pattern a fost legat de alicia keys: ca s-o canti iti trebuie cam de toate si nu toate fetele prezente s-au putut ridica la inaltimea solicitarilor vocale. DAR!! toate astea arata indirect tinta/scopul profesional si partial motivatia prezentei la preselectie: vreau sa ajung sa cant ca x. target-uri inalte, va spun! o alta remarca pe care vreau sa o fac acum, la fierbinte precum spuneam, este ca nu am mai vazut demult genunchi care sa tremure la preselectie in haaaaluuuul in careeee s-a intamplat in cateva cazuri!!! noroc cu juriul care a detensionat atmosfera cu toate trucurile cu putinta. si in 90% din cazuri a functionat perfect!
un pic despre dana dorian dupa cum am vazut-o la preselectie, stand separat de jurati si intervenind numa’ cand trebe’ (a se intelege aici “acolo unde urechea juriului nu fusese convinsa inca dar intuitia susnumitei dorian a functionat”). nu stiu ce le-a spus unora dintre concurenti uitandu-se in ochii lor si obturandu-le vederea catre “masa de tortura”. stiu doar ca dupa 1 minut de face-to-face, nu mai aveam acelasi concurent in fata noastra ci un altul, cel adevaratul, luptatorul, motivatul. cumva prima lectie s-a intamplat sub ochii nostri. sper ca si cei selectati sa simta asta.
de-acum inainte la “companie” lucrurile se vor desfasura cum trebuie, copiii vor fi pe maini bune cu siguranta, se vor dezvolta ca artisti iar daca vor sti sa valorifice oportunitati…cu atat mai bine pentru viitoarele lor drumuri.
maine…aaa….azi e luni. intrucat iarasi ma vor prinde zorii (nu mai adorm inainte de 7, neam!) va spun buna dimineata si buna ziua deopotriva! si va las cu o piesa pink
p.s. motanul se numeste Dodo (pentru cine nu-l cunoaste inca e protagonistul din “cutia pandorei” iar ieri noapte pe la 5 dormea in chiuveta din baie…
p.p.s. se anunta concert in formula extinsa de cvintet si inca ceva, da’ inca nu zic pana nu stiu sigur