vremea piersicilor

am avut concertul de joi, am avut reactiile de dupa (o parte din ele pe FB), am avut zile de “uichend” pline de evenimente, locuri si oameni. cele ce pot fi spuse sunt momentele de sambata cand, dupa ce am fost la un spectacol cu copii si chitari in gradina icoanei (fani de-ai mei, simpatici foc si pe care ii iubesc eu tare-tare), am mers in piata enescu la spectacolul Compagnie Off – Paraboles – un show de proiectii, muzica live si dans absolut special. am pornit apoi intr-o mare de oameni pe calea victoriei, insotind o parada de costume simpatice, apoi am vazut spectacolul LUCE by Theater Tol la universitate. pentru vreo 3 ore am simtit ca bucurestiul are un aer aparte, de Capitala. intelegeti voi ce vreau sa spun.

duminica (si asta pot spune 🙂 ) am petrecut ploaia torentiala “la copac”, cu o mana de oameni zdravan de frumosi, vorbind despre bucuriile acelea mici care vin doar din gestul de a “impartasi”, cu cineva care intelege, si bucuria, si nimicul. cine se aseamana se aduna, asta e un adevar si gata. 🙂

ca in orice luni, am entuziasm destul cat sa incep lucruri. saptamana aceasta vom pregati “ceva” despre care va voi spune in curand. va fi o surpriza si…nu una muzicala. considerati buzduganul aruncat, bine? 🙂

va las cu una din piesele “acelea”, care-mi plac mie mult de tot. am primit-o in dar acum ceva ani si ma bucur de ea ca, uite, tocmai s-a copt 🙂

drumurile poarta adevaruri incomode

sa pleci la un drum nou inseamna sa faci bagajul dupa ce, o vreme poate, te-ai insigurat intr-un univers confortabil de “a-fericit”. ce iei la tine? ce alegi din multimea de amintiri, de lucruri?

a fost o vreme cand purtam dupa mine toate amintirile. acum, pe masura ce trec anii, aleg mai atenta povara emotionala a bagajelor mele. niciun bagaj din cele cu care pornesti la drum nu trebuie sa atarne mai mult ca motivul pentru care ai ales desprinderea.

drumurile pornesc dinauntru, intotdeauna dinauntru. cele vechi se lipesc de pasi si ingreuneaza. daca iti spun: “pune gratarul la rascruce, curata talpile, ramai intors cu spatele pentru ca oricare celalalt isi are deja drumul lui nou de o vreme incoace“….te vei supara putin? e un adevar incomod…o sa-ti treaca supararea dupa ce vei face primul pas…care pas oricum e ca o aruncare in prapastie…dar ce senzatie de plutire incredibil de frumoasa…si habar nu ai ca plutesti spre Sus

impachetez doar haine astazi.  inca ma mai gandesc cat din tine las aici…tu esti bagajul meu incert si dureros, care se roaga inca, fara sa stie ca ar putea fi al naibii de fericit