“Ce mai fac, ce mai zic” piticii mei si-ai altora

nimicuri

- Sambata, 23 ianuarie, merg la ziua Veronicai. De ce e public, am scris deja :)

- Luni, 25 ianuarie, merg la Rock FM. De la 21:00 intram in eter cu muzici si povesti, pret de o ora. Evident, emisiunea se poate auzi on-line, pe site-ul radioului, cu click-pe-sageata-din-prima-pagina-sus :)

- A inceput votarea pentru premiile Foreverfolk 2015. Motivul pentru care Marius Matache propune singur candidatii pentru topuri este evident si de aceea nu am comentarii de facut. Ma astept sa inceapa iara discutii peste discutii oricum :) Am ceva probleme in a vizualiza articolul in firefox. Cica e “de la mine”. Incercati si chrome daca patiti ca mine :)

- Se introduc zboruri ieftine catre Cluj. :) Asta a devenit o stire importanta pentru mine pentru ca asa poate ajung sa cant la Cluj-Napoca si altfel decat in turneu :)

- Planetele se joaca: Venus, Saturn, Marte și Jupiter s-au aliniat frumos in noaptea de 20 ianuarie. Iata explicatia pentru una dintre noptile insomniace. Am zis! :)

- Am intrat la cura. De slabire. Asta dupa ce suma exceselor facute in ultimele 2 luni mi-a taiat de pe lista niste rochii de concert si sambata am avut probleme cu asta. Vointa mea e fragila asa ca urati-mi succes sa nu cedez in fata unui piure de cartofi (i know…) sau in fata bunatatilor pe care le voi gasi sambata la Veronica.

Gata! Sa mai si muncim! :) (scrise Alina de la biroul ei de La Copac) :D

O aniversare pentru o inima ‪#23ianuarie

aniversarea verocikai

Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)

Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.

Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse :)

Pe mine Veronica m-a rugat sa cant. Si o sa fac asta. Eu si chitara, 3 piese + Luna Patrata. E cadoul meu pentru ea si pentru lucrurile frumoase pe care le face pentru altii. Nu sunt singura care vine cu chitara. Dati click aici si aflati cine mai canta :)

Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea :)

(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff :-) )

Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.

Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… :)

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 2 – Canapeaua cu ratoi

canapeaua-cu-ratoi-alina-manole

Capitolul 1 se gaseste AICI.

A trecut ceva vreme, am mai scris un pic din ce s-a mai intamplat dar cumva neadunat. Pentru se adunasera in alte parti prea multe. Acum povestesc dedicat cum mai stau cu aventura cartii mele pentru copii.

Cel mai cel dintre piticii cartii mi-a incalcit creierii pana cand am decis ca 1. vreau ilustratii, 2. vreau ilustratii color, 3. nu vreau ilustratii simple ci reprezentari grafice ale aventurilor din fiecare capitol, 4. da, vreau pentru fiecare capitol, 5. vreau sa gasesc acel ilustrator cu care sa rezonez atat de bine incat imaginea ratoiului din mintea mea sa fie si in mintea lui.

Am mai scris ca, datorita punctului 5, am ajuns la Alina Iftime. Ei bine, nu doar ca e talentata, dar are un “ceva” pe care l-am simtit de la distanta. O energie buna. O blandete. O caldura. Un “ceva”, precum spuneam. A desenat, a editat, a redesenat, a avut piticii ei legat de refacerea a doua planse, mi-a trimis variantele electronice si azi am intrat in posesia planselor originale. Pe care le-am scos si le-am pus pe canapea, asta fiind singurul spatiu in care am putut sa controlez interventia lui Dodo-motanul (curios, ca orice motan care se respecta). Si m-a apucat bocitul de frumusete. Pentru ce ce se desfasoara in fata ochilor mei e frumusete. Astazi, mai mult decat in ultimele luni, mi-am dat seama ca tot ce mintea mea a imaginat in cartea pentru copii poate fi atins cu adevarat. Sprijinul acelor prieteni care m-au auzit vorbind despre lucrurile practice legate de aparitie (da, despre bani e vorba, desigur) este, de asemenea, neasteptat si frumos si udat din belsug cu aceleasi picaturi de ochi. Ca e gura de aer in totalul de efort, care nu-i deloc mic. Piticii lor sunt la fel de frumosi-copii ca si ai mei si…ioi…e intr-un fel asta!

Ma intorc acum la Alina-de-la-Iasi :) Iata unde o gasiti: Alina Iftime Art si Rock Time Handmade (calutii de mare sunt intr-un fel!!) Eu zic sa dati un ochi prin ce fac mainile ei, ca-s tare pricepute!

Cat despre mine…am strans plansele, acum iar le-am scos si ma uit la ele ca la niste bijuterii ce vor infrumuseta povestea ratoiului meu.

Urmeaza etapa finalizarii negocierilor cu tipografia (sau schimbarea de directie daca va fi cazul – vreau eu o carte foarte frumoasa, dar sa fie optimizata pentru bugetul meu si al parintilor…) si intre timp gasirea unui DTP-ist bun ca sa rezolvam si incadrarile :)

Cand va aparea … am o data in minte, dar universul le stie el mai bine pe toate… :)

Va voi mai povesti ce si cum pe parcurs! :)

(Stiu, poza nu e stralucita, dar asta-i telefonul si nu ma pot supara pe el deocamdata)

Ma intorc la butoane. Cum care butoane?

telefon

Se-anunta ninsori si vant. Acum 3 zile erau 12 grade. Putem sa nu ne plangem un pic? Si sa nu o mai luam personal? Putem sa strangem din dinti cand avem drumuri de facut, putem sa injuram autoritatile locale care nu curata strazile laterale, putem sa ne enervam pur si simplu dar zau ca as vrea sa nu o luam personal. Iarna nu ninge ca sa ne faca in ciuda si sa ne strice ziua.  Asa e anotimpul asta. Zona. Clima.

… Asa! Am zis preventiv. In definitiv, meteorologii nu au intotdeauna dreptate.

E sambata foarte devreme. Mai sunt 15 ore si am primul concert de anul acesta. Primul dupa multa vreme. Mi-e dor. Stau si pregatesc textele pentru spectacol, reconstruind un pic povestea. Pacatosi vor fi destui in sala de concerte de la Teatrelli. Mai am de acoperit cateva scenarii.

Saptamana aceasta am primit o veste buna care ma apropie de un alt dor mai vechi. Nu stiu cati dintre cei care ma mai citesc acum stiu despre emisiunea “Luna Patrata” pe care am avut-o la radio in perioada 2008-2010. Inca nu aparuse albumul. In vremea aceea m-am molipsit rau de microbul radioului si am tot visat sa ma reintorc la butoane. Ei bine…lucrul acesta se va intampla in curand. :) Voi da toate detaliile dupa ce le voi avea si eu in integrum. Ce pot sa spun acum este ca vorbim despre un radio FM, despre o seara de marti, despre jucarii muzicale, despre folk romanesc asezonat cu inserturi inteligente de jazz si indie de pe alte meleaguri, despre dialoguri la care va voi invita cu mare drag si pe facebook si prin telefon. Si, evident, despre emotia intalnirii mele directe cu toti cei care au si stilul acesta muzical in zona de interes.

De vreo 2-3 zile deja fac scheme, planuri, ma gandesc la teme, invitati, parteneri etc. Si inca nu stiu daca emisiunea va intra in grila luna asta sau din februarie, asa ca voi avea destule ore petrecute pe ganduri, va garantez :)

Ma duc sa ma mai uit o data printre rochii. Am ales una dar, la cum ma stiu, ma voi razgandi in ultima clipa… :) Plus ca mai am de facut bagajul cu tricouri “pacatoase” si discuri.

Somn frumos insomniacilor. Buna dimineata celor care dorm normal :)

 

Inceput de an atipic

alina-manole

Spre deosebire de alti ani, anul meu 2016 nu a inceput cu dorinta de la miezul noptii si secunda 9 (adica dupa pupat). Pur si simplu nu mi-a mai trecut prin minte. De obicei imi faceam o urare si mie, asa, ca de la femeie la femeie.  :) N-am mai apucat. Insa anul a inceput bine, cu mine rasfatata-femeie, cu ger, lac, nuferi, o zi intr-un oras nevizitat pana acum (Oradea) si prima ninsoare, ca de plecare spre casa. Asa ca nu ma plang. Ba mai mult, spectacolul anuntat pe 16 ianuarie in Bucuresti este sold-out inainte sa apuc sa il anunt oficial partenerilor media si sa il anunt asa cum trebuie celor care de obicei ajung la concertele mele. Multumesc! :)

E prima zi in care cat de cat imi gasesc timp “sa stau si sa cujet”. Imi doresc un an bland cu mine si inima mea. Cel care a trecut mi-a incercat puterile pana mi-a pus mana pe ceafa, a apasat si nu m-a mai ridicat de acolo o vreme. Apoi s-au intamplat minuni prin oameni buni de langa mine si am tras aer in piept, cat sa vreau sa stau si in doua picioare. Si sa merg inainte, in neantul pe care il reprezinta fiecare zi.

In tot neantul exista un soi de milestone. Adica singurul lucru clar pe care il stiu legat de anul acesta este cartea pentru copii. Sa-mi tineti pumnii pentru ca va asteapta una dintre cele mai frumoase carti de tinut in mana. Despre text nu va voi lauda singura, ilustratiile insa, asa cum am mai spus, sunt de vis, si toata povestea asta a mea merita o cea-mai-frumoasa-productie :)

Mi-e dor sa cant…dar stiti cum? Ioi…! Am petrecut mai multa vreme cu chitara si am mai scris niste cantecele. Nu stiu daca le voi canta la primul concert-standard sau le voi lasa pentru concertul solo de anul asta. Uitasem cum e sa te apuce un soi de vrie si sa scrii…si sa scrii…si pana pui stiloul jos sa nu respiri. Asta e darul pentru care nu stiu ce-am facut sa-l merit…si e ocazia unei intimitati de-a dreptul terapeutice cu mine insami…

Am vazut cel putin 3 filme care sa merite a fi pomenite: Hateful eight, Lobster si Bridge of spies. Le recomand!

Vineri ma gandeam sa scriu neaparat despre noul album al lui David Bowie…acum e ..ultimul album…

E 2 dimineata…iarasi tarziu…

E marti. E bine.

Despre anul tot si despre ziua de azi

flori si brad

Dupa ce-am visat ce-am visat (detalii aici ) si m-am trezit si pe jos si razand (cat de rar se intampla asta), uite ca ma aflu la capatul unei zile bune care merita scrisa. Zilele bune sunt rare in ultima vreme. Bune cap-coada. In ultimele luni mai curand am gasit cate un moment bun in noian de ore dificil curgatoare. Si uite ca vine o zi ca asta, la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata.

Inainte sa povestesc ziua,voi face rezumat de an, pe cat imi amintesc. Concerte destule. Aniversarea de 6 ani de Luna Patrata de la Hard Rock Cafe. Turneul de primavara cu Raul in Moldova si primul concert in Roman! Turneul din iunie cu Liuben Gordievschi. Prima data la Timisoara. Vara prea calda pe alocuri. Folk You, Enisala (cu cea mai frumoasa Luna Plina),  iara Folk You de Bucuresti si concertul in foisorul din parcul Titan,”pe neasteptate” de cald :). Concerte-standard si spectacole “Joia Pacatosilor”. Noul model de tricou Joia Pacatosilor cu gandul si executia lui Bogdan Popovici de la Made2Wow. Prima iesire din tara cu muzica mea in limba romana si experienta Stuttgart, absolut fantastica. Primul concert singura pe scena dupa 2008. Primul concert “cu repetitie”, adica doua la interval de 30 de minute la Teatrelli (gazda buna si desteapta) cu lansarea videoclipului piesei Langa mine (realizat de Tudor Olaru si Marius Tanef). Cantatul cu Mugurel Coman. Lansarea a doua albume la casa mea de discuri ale prietenilor mei Cosmin Vaman si Folk Frate. Inceputul serios al lucrului la cartea pentru copii, adica intalnirea virtuala cu Alina Iftime de la Iasi, desenatoare minunata, care a ilustrat capitolele cartii despre  care am scris la un moment dat si pe blog. Despre carte si despre ratoi voi mai povesti! Gatitul public la ceaune de La Copac si piersici si nectarine aduse din livada prietenilor mei. Munca multa dincolo de muzica. Multa. Somn putin si agitatie. Insomnii. Unele dezamagiri de oameni. Sau eu si naivitatile mele. :) Si cine stie ce-o mai fi fost dar acum imi scapa. Pentru ca de la un moment dat incoace am trait cu nod. Stiti si voi de cand si de ce. Am inchis anul muzical pe 22 noiembrie cu un concerte al carui scop nu voiam sa fie cel care a fost…. Concertul de decembrie putea sa fie si imi pare rau ca am intrerupt o traditie de ani cu Mos si cadouri pentru spectatori. La anul ma destept.

Dincolo de muzica si munca…patru escapade au fost frumoase: una pe dealuri cu cai, alta in Vama Veche ca-si-cand-as-avea-19-ani, una in Sinaia in canicula de suflete si una in Balchik. Cu oameni pe care inima mea i-a sapat singura in pereti. Altfel…concediu nu. Vacanta nu. Imi ajunge sa plec in turneu. Cred :) In plus, m-am mutat in alta casuta. Si am senzatia ca stau aici de cand lumea!

…pauza de tigara…

Nu ma asteptam sa enumar atat de multe. M-am uitat pe pagina de pe facebook ca sa imi mai amintesc una alta. Si pe blog. Importanta momentelor s-a diluat de la un moment dat incoace. Importanta oamenilor din viata mea nu se dilueaza insa cu nimic. Multumesc tuturor celor cu care anul acesta am impartit cate un drum de viata sau de muzica. De la fiecare invat. Si inima mea invata sa primeasca. Multumesc!

…pauza de emotie acum…

Scriam la inceput ca voi povesti si ziua asta atipic de buna. E ca o melodie. Incepe cu o cerere de casatorie in vis (se gaseste pe FB), un buf din pat sub bradutul din dormitor, un ras la cafea, un drum cu treburi, o finalizare de treburi administrative pentru cartea pentru copii, o intalnire cu o prietena, un buchet de trandafiri primit complet pe neasteptate de la doi adolescenti minunati, prima ninsoare si eu cu florile mele mergand pe strazi cu cizmele mele faine, apoi casuta mea cu doi braduti (asa s-a intamplat, nu e fitza sa am si in dormitor :) ) si, in seara, gestul prietenilor mei… (nu stiu daca pot sa zic cine sunt) de a-mi spune ca ma ajuta cu o parte din munca pentru carte printr-o sponsorizare.  Recunosc: dupa plinul zilei, cand a  venit si ultima veste (adica m-au sunat si au zis “Hai sa facem asta maine”) inima mea a batut cam tare si am cazut intr-un somn adanc de 2 ore. Binele zilei a fost prea mult. Probabil si pentru ca vine dupa niste alte zile de culcus frumos, in care m-am simtit rasfatata cum n-am fost demult. Si revin la ce scriam in primul paragraf… e o zi la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata. Si ca nu prea mai astepti gesturi frumoase, iar cand vin…esti coplesit!

Am terminat de facut bagajul. Beau un pahar mic de vin rosu. Mai fumez o tigara. Apoi somn.

Va doresc Fericire. Asta sa fie cuvantul anului 2016. Fericire.

Plecaciune si drag!

Ne vedem cu muzichie pe 16 ianuarie, in Bucuresti. Detalii in curand!

Craciunul e pretext

felicitare decembrie mos craciun

Craciunul meu incepe cu mama. Oricand ar ajunge in Bucuresti. Oricat soare ar fi pe strazi. Oricat ar alerga lumea din jurul nostru. Si in acest decembrie, Craciunul meu a inceput de Luni, pentru ca atunci s-a umplut toata Gara de Nord de o imbratisare.

Celelalte lucruri curg. Astazi ne-am plimbat in soare, am povestit cate in Luna si stele, am ras, am baut cappuccino, i-am luat ceva dragut, am cumparat coronite de brad si am negociat niste tavite. Apoi am luat ceva de un fast-food-unde-nu-mancam-niciodata, din pofta de cartofi prajiti. Ca asa ne-a apucat. M-am uitat la mainile ei in timp ce facea turtele de Ajun si i-am zis “Te iubesc” in gand. Apoi iara am povestit, despre cei de-acasa de la ea, despre cei de-acasa de la mine.

Si e totul simplu. Mama e Renul Mic. Cel mai cel dintre toti Renii Mosului. Si am decis sa nu ne grabim cu nimic. Sa extindem timpul pe care il avem zilele astea de petrecut si sa para ca nu sunt 7 zile ci 70. Sunt si ceilalti reni in casuta cu vitralii, unii la un somn distanta, unii la o livada distanta. Toti sunt in binele inimii mele.

Atunci cand iubim, Craciun e in fiecare zi. Numai ca da, uneori ne prefacem stanca si nu recunoastem cat de mult iubim. Ca “nu-i bine” sa ne aratam slabiciunile. Craciunul e pretextul sa dezlegam lanturile inimii.

Sa fiti buni!

 

Ploaia corporatista

ploaieAm trecut azi prin ploi ca prin mine. In mine-i cald. De asta n-o sa racesc. Mi-am luat umbrela verde. Verde-verde.  A vrut s-o ia si vantul. De cateva ori a reusit. Am ras cu el, cu vantul. Oamenii mari  ma fac sa rad prea putin. Oamenii mari sunt seriosi.  Si eu devin un om serios. Si nu vreau pentru ca a fi om mare ma oboseste si ma face sa vreau sa ma ascund sub patura. Sau sub umbrela. Umbrela mea mica verde-verde.  Azi s-a stricat de vant. Si ce daca? E un schimb valabil: mecanism versus rasete sub ploaie. De una singura. Intr-o intersectie maaaare. Un om mare s-a uitat la mine ca rad si a inceput sa rada si el. Vantul molipseste. Pe seara am mers de doua ori prin ploaie mare. Ca un om mare de mare. Asezata. O fi fost ploaie corporatista, mai stii? Am recitat poezie umbrelei rupta de vant si si-a intarit spitele. Ha! La drumul 2 mi-a intrat apa in bocanci. Ploaie rece, ca un om mare de rece. Ce repede s-a incalzit sub pasii mei! Asa se incalzesc oamenii mari cand ii iau pe drumul meu. Drumul mare din inima mea mica. De fapt nu…cred ca inima mea e elastica. Se intinde cat drumul pe care il fac oamenilor din jur. Umbrela e acum la uscat. Si bocancii. Numai inima mea mai sta in ploaie si rade de nebuna in frig.

Buna dimineata de sambata!

Nodul din mine

alina

Am tacut pentru ca nodul a fost prea mare. Am incercat sa il dezleg cumva dar merge greu. In plus, cand m-am exprimat printr-un status muzical pe facebook au exista vreo doua voci de oameni mici care mi-au zis ca am pus prea plinul meu pentru like-uri. Pentru cine vrea, poate sa dea click AICI ca sa vada despre ce e vorba. Nu, nu am dat comunicat de presa. Nu a fost un eveniment ci un soi de ruga. Atat cat poate un om care canta. Apoi am dat logout din facebook si am facut altele. Concrete. Pentru mine sau pentru altii.

Ieri am anuntat data reprogramarii concertului “Fata cu Luna Patrata”. Concertul va fi in Spice Club, pe Calea Victoriei, pe 20 noiembrie, de la ora 19:30.  Aceeasi formula speciala propusa inainte de intamplarea aceasta cumplita. Detalii sunt pe facebook, un click si aici pentru cine este interesat. Recunosc, a anunta acest concert mi s-a parut ca din alta lume.

Am tot incercat sa scriu ce gandesc legat de una sau alta dintre temele de discutie din ultima vreme. Despre faptul ca a pune la zid si fara masura oamenii din underground care au asigurat scene artistilor la inceput de drum nu e o solutie. Ca a te descoperi deodata solidar cu artistii ar trebui sa insemne ca ai acasa bilete de concert si discuri cumparate, nu piratate. Ca interzicerea fumatului in spatii publice trebuie sa fie buna de principiu pentru plamani, nu o victorie ‘in lupta impotriva ereticilor care fumeaza”. Ca a judeca actele medicale atunci cand nu stii sa aplici un plasture inseamna ca ceva e in neregula cu masura justa a lucrurilor. Ca iesirea in strada a fost, da, cel mai bun lucru din anul acesta in materie de societate civila dar ce urmeaza nu tine doar de clasa politica ci de fiecare dintre noi.  Iar “NOI” inseamna si populatia rurala care-i cat jumatate din tara si diaspora care s-a mobilizat anul trecut asa cum nu credeam. Iar “NOI” inseamna fiecare “EU” care nu judeca ansamblul daca in acelasi timp nu-si face evaluarea de sine. Toti am dat spagi, toti am dorit sa sarim peste etape, fiecare contribuie la sistem cu cate un defect. Am tot incercat sa scriu pe larg despre comunicarea defectuoasa a BOR si de rusinea pe care inca o resimt legat de etichetarile care au venit din zona aceasta. Despre donarea de sange si copiii pe care-i auzeam pe strada in timp ce mergeam la Universitate. Despre jandarmi, pompieri sau prieteni implicati in multe dintre evenimente.

Am scris in mintea mea sau pe hartie zeci de ganduri dar nodul din mine s-a facut si mai mare, cu fiecare anunt de pus de aripi.

Si-atat.

“Fata cu Luna Patrata” – 1 noiembrie, Bucuresti

Update: din respect fata de toti cei care au suferit datorita evenimentelor tragice din Clubul Colectiv, acest concert nu a mai avut loc la data anuntata. Putem anunta astazi ca reprogramarea a fost facuta pentru data de 20 noiembrie, cu modificarea locului de concert – SPICE CLUB.

Detalii in pagina de eveniment de pe facebook: https://www.facebook.com/events/1677905532491069/

De 2 ani (sau 3?) tot vorbesc cu Meghi (Mugurel Coman) sa repetam experienta de la Sibiu. La Sibiu am cantat impreuna. A fost un festival, la teatrul Gong, de tinut minte. Si uite cum se aliniaza planetele si in anul de gratie 2015, duminica aceasta , pe 1 noiembrie, ne intalnim din nou pe scena :) Intentionat, desigur!

Pe scurt, pentru ca e Luni si (sper) ca sunteti zambitori, anunt oficial ca duminica, 1 noiembrie, va astept cu drag la Teatrelli, in Bucuresti. Alaturi de mine pe scena vor fi Mugurel Coman (clape), Dan Nicolau (trompeta) si Claudiu Purcarin (tobe).

Exista pagina de eveniment pe facebook : https://www.facebook.com/events/1117742468244304/

Exista telefoane unde puteti suna pentru bilete: 0735.560.692  si un site unde puteti comanda online si le primiti in mail – Eventim.ro

concert-1-noiembrie-alina-manole

 

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes