Dupa 20 de ani la Casa Eliad

Cadoul meu de 8 martie.

S-a intamplat asa: acum cateva saptamani am primit un telefon care ma informa despre o manifestare dedicata femeii si sustinuta de Centrul Cultural Casa Artelor. Eram intrebata daca doresc sa particip in calitate de om-care-canta. Lucrurile au curs apoi dupa tipic. Intre timp aflu ca initiatorul evenimentului este Marius Matache, care vrea sa serbeze femeile minunate din lumea jurnalismului online. Acces exclusivist, pe baza de invitatie, femei una si una. Planetele s-au aliniat perfect.

Si vine ziua evenimentului. Probe. Sala. Sunet perfect. Intimitate. O sala mica si rosie, cu scena cat trebuie. Eu pe ganduri. Imi amintesc de casa aceasta din vremea Casei Eliad. Si ma apuca usor nostalgia. Ca sa imi treaca febra urc si asist la vernisajul expozitiei pictoritei Medi Dinu, aflata la varsta venerabila de 107 ani. Nu e bine. Ma emotionez si mai tare. Beau o cafea. O manifestare se incheie, este urmata de cea in discutie. Incep sa vina invitatele (au fost si domni, cativa, piper peste sarea din bucatele serii). Are loc prezentarea pentru bloggeri si jurnalisti a locului. Ok. Se aduna fluturii in stomac. Un pic rau. Pap ceva din cele interzise, doua guri cat sa ridic glicemia. Apoi cobor la cabina.

CASA_ELIAD_VECHE_ISTORIC_2

Casa Eliad cea veche :)

Acum, intr-un film, scena ar arata cam asa: ceata si atmosfera eterica prin care merg eu spre mine, cea de acum 20 de ani. Castigam un premiu si eram invitata pentru prima data la Casa Eliad, o carciumioara pentru artisti, cu scena si toate cele pentru concerte live. “Pe vremea aceea” nu existau cluburi in care sa se cante cu atata usurinta. Imi amintesc si de prima mea emisiune filmata acolo. Mi-l amintesc pe Valeriu Sterian si pe multi dintre artistii cu care acum am bucuria sa impart muzica. Eu cu ochii mari. Sociolog in devenire. Care cateva luni mai tarziu se lasa de cantat. :)))

Se schimba cadrul, gata cu filmul, sunt la cabina, cred ca Make imi face semn ca in 2 minute incepem, aud discursul dnei Alice Barb si merg catre scena.

Timpul se comprima si am avut curaj sa spun asta public. 20 de ani s-au comprimat intr-un spatiu care a inceput sa nu mai aiba timp. Cantam in Casa Eliad, culmea, in aceeasi postura de om cu chitara ca si atunci. Primele 3 piese tremur, dar vine “Cutia pandorei” si incep sa se auda voci minunate.

Primul lucru pe care il tin minte ca fiind cu adevarat real sunt lacrimile de la Luna Patrata. Ale mele, stiti ca nu pot abtine, asta e emotia celor care va asculta pe voi, cei care cantati cu voce tare :)

Am cunoscut aseara oameni luminati la minte (asta e expresia mamei si-mi place), am revazut chipuri pe care le am in inima, am inteles ca nimic nu e intamplator in cele care s-au desfasurat, pe scena si in sufletul meu.

Multumesc, Marius Matache, de doua ori: o data pentru jucaria ta aniversara si o data pentru cat te-ai agitat pentru ca toata lumea sa fie bine. Multumesc celor care reprezinta Casa Eliad – Centul Cultural Casa Artelor si care au fost prezenti aseara in mod activ la desfasurarea evenimentului (echipa tare faina!). Multumesc tuturor celor care mi-ati spus “Nu am auzit de tine” sau “Nu stiam de tine pana acum”, urmate de faptul ca va place cate ceva din ce fac (versuri de piese, voce etc) :) Uimirea voastra imi face bine pentru ca nicio intalnire nu e intamplatoare. Nici a mea cu voi, nici a fiecaruia dintre voi cu cantecele mele. Exista un moment pentru fiecare cuvant impartit cu ceilalti. Multumesc prietenelor pentru invitatiile la ceai, pentru flori si pentru imbratisari. Anca, Oana, Raluca, Ileana, Loreta, Amalia – ma bucur de revedere! Daca as bea alcool in perioada asta, as fi pus un pahar cu vin de Samburesti (dietele-s grele, da) :) Na, ca fac si reclama acuma, nu e platita, relax, doar e unul dintre vinurile bune pe care le cumpar de regula. :)))

Alina Manole - foto Giulia production Alina Manole - foto Giulia production

Pentru cine vrea sa citeasca gandurile celor care au fost prezenti, iata mai jos cateva articole aparute deja astazi :) Facebook-ul e mai generos momentan cu ganduri si fotografii :)

Daniela Bojinca – Cadou 8 martie

Diana Duca – Seara in care Marius Matache m-a fermecat cu folk

Adriana Sandru -  ziua 8

Meseria de parinte – Cand eram mica imi doream sa cant precum alina manole

Irina Manole - Cantecul e cel mai frumos cadou

Fotografiile de mai jos au fost primite de toate participantele pe un stick, impreuna cu materiale documentare despre Casa Eliad :)

Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016

Ne citim pe facebook – facebook/AlinaManoleOficial , ne auzim in fiecare marti la SmartFM si stati pe aproape pentru ca azi am mai facut un pas pentru aparitia cartii mele cu ratoiul magic :)

Spectator al nationalei Eurovision

12810006-1145413548815715-96017567-o_65001400

Imagine preluata de pe http://www.tvr.ro/

Acum, ca s-a incheiat selectia nationala Eurovision si s-a decis ca rockul merge mai departe, raman cu convingerea ca aceasta piesa merita sa castige mai mult pentru mesajul intern pe care il are de transmis decat pentru a intra intr-o competitie pop europeana. Exceptia rockului care a castigat cu cativa ani in urma nu cred ca se va repeta prea curand.  In plus, muzica difuzata de radiourile europene nu difera prea mult de posturile noastre de radio. Ascultati, daca nu ma credeti. Revenind, piesa lui Ovidiu Anton este o piesa buna, scoasa din rock fix atat cat trebuie pentru a nu deveni pop, iar performanta vocala asociata este foarte buna. Sa fie intr-un ceas bun! :)

Productia TVR a fost impresionanta in raport cu ce nu se mai intampla in televiziunea nationala in ultima vreme. Legat de cele doua seri de spectacol, iata lucrurile care nu mi-au placut (sunt blanda, e duminica): inconsistenta unora dintre argumentele calificativelor date de juriu,  debutul recitalului Vunk cu solista/prezentatoarea Voicu la vioara … no comment, va rog sa va uitati cand vreti sa nu intelegeti nimic, macelul suferit de limba romana prin intermediul lui Randy (a culminat cu “muzica-care”) si atitudinea acestuia, deranjant nepoliticoasa (nu mai scriu de “Vagabondul vietii mele”, piesa modificata dezastruos pentru “generatiile tinere” …mai decenta e varianta punk a trupei Niste Baieti….), tensiunile vizibile intre o parte a juriului si o parte dintre concurenti (in semi-finala mai ales), luminile si cadrele cu Jo, care prelua concurentii de pe scena si…ar mai fi dar ma opresc. Macar ca sa nu ma intreb de ce o parte din show a fost playback in partea de televoting (la recitaluri adica)…in conditiile in care sunetul si luminile + visuals-urile de suport ale momentelor din competitie au fost foaaarte bune! Iar cine vrea sa ma contrazica legat de “play”, este liber sa afle singur cine si cate trackuri a avut. :) A! Zau ca au picat prost, pentru limba romana si pentru impresia generala toate acele serii de “dom’ primar”“dom’primar” de la final. Meritul primariei si edilului de la Baia Mare sunt evidente, dar, va rog, se spune “Domnule primar”. Fara atitudini servile, de colt de sat, ce bine ar fi fost! :) Felicitarile sunt meritate oricum! :) Si pentru cei care au sprijinit evenimentul si pentru cei care au contribuit la realizarea lui, din cadrul televiziunii si din afara ei.

Impresia generala a fost cea de spectacol de televiziune mai putin prafuit.Sau ce se poate face cu bani multi in TVR. Sau bani destui. Asta ca tot am vazut in pauze mesajele televiziunii publice referitoare la sustinerea lipsa din partea statului si imposibilitatea de a colecta bani de la cablisti… :)

Cam asta-i la cald #eurovision #romania

Chef si aripa de ratoi

alina manole

In seara asta am chef de Chilian, am inceput cu Iubi, pe repeat, fara numar, 10 am scos-o din playlist, la mine se numara altfel, acum suna Ursitoare, asta-i piesa mea de suflet pe care regret ca nu am cum sa o ascult ca sofer singur in masina. As cam calca-o, vorba cantecului. Mai si ploua, sa fie cadrul perfect pentru laptoapa si tigari. Lumina e o problema cand nu ai led sub tastatura, dar am Luna aprinsa (la propriu, e veioza). Haiti ca s-a terminat piesa. Acum “Intoarce-te cand dorm“. Nu schimb. Ma mai uit la flori. Am primit azi un buchet de poveste. Sta impartit in toata camera cu chitare si carti.

(…)

Cred ca scriu greu. A inceput “Chiar daca“. Ioi.

(…)

Si incepusem sa scriu despre faptul ca eu cred ca ma iubeste cineva de … mai sus :) Nu de alta, dar ratoiul s-a mai inaltat cu o aripa si s-au mai adunat bani pentru carte. Si, exact ca ceilalti nebuni de care am scris in decembrie, nici acum nu pot sa zic nume in public. Asa ca sper sa citeasca blogul asta. Multumim, si eu si ratoiul! :)

E deja 2? Bun asa! Ce-i pasa lui Dodo ca eu ascult la maxim in casti “So why“? :)

Mai sunt putine bilete pentru 20 martie. Vreo 15…cred. Multumesc prietenilor, nebunilor care vin sa ma vada altfel decat de obicei. Si mai e timp pana atunci…ohoho! Am vazut un comentariu tare fain al cuiva care a dat “share” anuntului de concert. Suna cam asa: “O tara de pierdut mintile daca n-ar fi si Alina…” . Si eu care zic la fiecare concert ca-s pacatoasa si sa nu ma ia nimeni in serios :)

Saptamana viitoa…aici am intrerupt scrisul caci Dodo a sarit in sus din somn si s-a uitat spre fereastra. Eu cu ochii in laptoapa si castile cuplate…deh. O fi venit vreun zburator? Iara l-am scapat :) Sau o fi vreun semn. Sa nu spun ce fac saptamana viitoare. Saptamana asta am alergat mult mult…si nu-mi pare rau.

“Pasaport pentru suflet” . Tot Chilian. Apoi cred ca “dau pe liniste” si ma joc un pic, poate vine somnul. Ma culc cu florile azi, cu cartile si Luna veioza. Dormitorul mai poate sa astepte.

Martie 5.

Alina Manole

Acum 1 an

Acum 1 an ma mutam in casuta cu vitralii. Cam asa arata totul atunci, in prima zi.

haos

Acum e mai ordonat cumva :D dar tot nu mi-am facut timp sa asez cartile in biblioteca dupa acele-criterii-subiective-stiute-doar-de-mine. Au ramas asa, amestecate, puse cu brate de ajutor. Nu neg ca acum stiu si unde e Adler, si unde e Murakami, si unde e Anais Nin, mai ales Anais, si poezia, cea romaneasca, si cartile de povesti si aventuri care-mi plac, si cartile-jurnal.  Dar nu au in ele linistea “aceea”. Cartile noi sunt mai mult prin celelalte camere, citite pana la somn, incetisor. Vine ea primavara si ma duc sa citesc pe banca in parc! :)

De 1 an incoace, tot nu am fotoliul “acela”. Visez la el oricum de vreo 6. Caut fotoliul de lectura perfect si am si coltul potrivit pentru ca, stand pisiceste, sa vad si bucatica de cer disponibila de aici. Dar nu l-am gasit inca, nici nou, nici vechi. Asa cum in continuare caut “acel” set de ceai perfect, englezesc (macar asta stiu), luat de la antichitati, cu care sa imi rasfat momentele in care ma retrag in alte epoci. Inca nu mi-a furat nimic inima. A trecut numai 1 an insa de cand m-am mutat :) Mai pot avea rabdare.

De 1 an nu reusesc sa duc de pe balcon tot ce am de dus in boxa. Nici cutiile de care nu mai am nevoie si care stau pe un dulap mare de pe hol. Nu ca n-am cu cine sau ca nu pot…dar parca nu vreau sa ma asez cu totul. E starea pe care o au multi dintre cei calatori cu casa, ca mine :) Spuneam la un moment dat ca-s melc, am casa in spinare. Problema e ca in cochilie intra tot mai mult si mai mult… :)

De 1 an mi-e mai bine pentru ca sunt mai aproape de locuri, desi pe unele le vizitez mai rar. Asta e o sinapsa mai lunga, greu de explicat. :)

Intr-un an, aici am reeditat albumul Fericit, aici am scris cateva cantece, am repetat pentru un turneu cu tot cu pian, ma joc cu ratoiul si piticii sunt bine, am desenat amintiri frumoase si am ras mai mult. In plus,  i-am facut lui Dodo cea mai draguta poza :)

dodo

Sa fi fost Luni, ziua mea si numai a mea

alina-manole

Sa fi fost luni, sa te trezesti cu ceas, sa primesti telefoane, sa muncesti in timp ce cafeaua e inca la jumatate, apoi sa pleci pe drumuri care toate au ceva de rezolvat. Sa te trezesti deodata ca esti fata in fata cu cea mai frumoasa bucatica de luna patrata pe care ai vazut-o in ultima vreme, iar intermediarul minunatei intalniri sa nu aiba habar de ce ochii tai sunt mari-mari si te bucuri ca un copil. Sa porti in geanta pretiosul dar si sa te intorci la pas, prin soare, catre casa, pret de cateva metrouri, iar la fiecare intersectie sa te uiti la cer. Sa primesti un telefon si sa raspunzi cu bucurie pentru ca nu e nimic complicat, ci un “Ce mai faci? Am sunat pentru ca mi-era dor sa te aud.” si sa fie vorba despre tine, egoist asa, pentru ca sub soarele de luni meriti sa nu mai fii ascultatorul etern. Apoi sa vina un alt apel care sa anunte o bucurie si sa te bucuri si tu, de parca ar fi vorba de tine. Sa nu incerci sa intelegi nimic din ce nu ai putut intelege nici ieri, nici acum doua saptamani si sa iei o pauza de o zi din a face ce le place altora.

A fost cumva ziua mea si am luat-o pur si simplu cu ambele maini. Cu o bucatica de luna patrata in geanta. Cand nu mai vezi semnele…incep ele sa se inghesuie in jurul tau… :)

Si da, cochetaria zilei a fost ca, trecand cu pofta pe langa toate covrigariile si pizzeriile din zona…am cumparat o sticla de apa. :D (n.b. Am gatit acasa, tarziu in noapte, 4 feluri de mancare pentru ca mama nu are nicio vina) :)

Si, pentru ca ziua mea sa se incheie asa cum trebuie…mai sunt si premiile Grammy! :)

Ne auzim maine in eter!

Ne vedem pe 25 in Bucuresti!

Luna Patrata – emisiune radio – din 2 februarie

Alina Manole radio

De anuntat am anuntat de-o vreme, dar detaliile inca nu erau puse la punct. Acum pot sa anunt cu toata inima ca, incepand cu 2 februarie, in fiecare Marti, ne putem auzi la Smart FM (107.3 fm sau smartfm.ro) , in intervalul 20:00-22:00. Emisiunea se numeste “Luna Patrata” by Alina Manole (am pastrat denumirea aceasta cu semnificatie care a insotit si emisiunea de radio din perioada 2008-2010). Ce se va  intampla acolo, ramane sa auziti si singuri din masina sau de pe drumuri (daca sunteti in Bucuresti-Ilfov), de la birou daca lucrati pana tarziu sau de acasa, in cazurile din urma oriunde ati fi, in Romania sau mai departe de ea, si aveti conexiune la internet.

Dialogul cu mine va putea fi telefonic (021 331 51 59) sau prin intermediul paginii de facebook Luna Patrata :) (imi puteti scrie si pe pagina oficiala, desigur)

“Ce mai fac, ce mai zic” piticii mei si-ai altora

nimicuri

- Sambata, 23 ianuarie, merg la ziua Veronicai. De ce e public, am scris deja :)

- Luni, 25 ianuarie, merg la Rock FM. De la 21:00 intram in eter cu muzici si povesti, pret de o ora. Evident, emisiunea se poate auzi on-line, pe site-ul radioului, cu click-pe-sageata-din-prima-pagina-sus :)

- A inceput votarea pentru premiile Foreverfolk 2015. Motivul pentru care Marius Matache propune singur candidatii pentru topuri este evident si de aceea nu am comentarii de facut. Ma astept sa inceapa iara discutii peste discutii oricum :) Am ceva probleme in a vizualiza articolul in firefox. Cica e “de la mine”. Incercati si chrome daca patiti ca mine :)

- Se introduc zboruri ieftine catre Cluj. :) Asta a devenit o stire importanta pentru mine pentru ca asa poate ajung sa cant la Cluj-Napoca si altfel decat in turneu :)

- Planetele se joaca: Venus, Saturn, Marte și Jupiter s-au aliniat frumos in noaptea de 20 ianuarie. Iata explicatia pentru una dintre noptile insomniace. Am zis! :)

- Am intrat la cura. De slabire. Asta dupa ce suma exceselor facute in ultimele 2 luni mi-a taiat de pe lista niste rochii de concert si sambata am avut probleme cu asta. Vointa mea e fragila asa ca urati-mi succes sa nu cedez in fata unui piure de cartofi (i know…) sau in fata bunatatilor pe care le voi gasi sambata la Veronica.

Gata! Sa mai si muncim! :) (scrise Alina de la biroul ei de La Copac) :D

O aniversare pentru o inima ‪#23ianuarie

aniversarea verocikai

Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)

Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.

Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse :)

Pe mine Veronica m-a rugat sa cant. Si o sa fac asta. Eu si chitara, 3 piese + Luna Patrata. E cadoul meu pentru ea si pentru lucrurile frumoase pe care le face pentru altii. Nu sunt singura care vine cu chitara. Dati click aici si aflati cine mai canta :)

Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea :)

(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff :-) )

Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.

Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… :)

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 2 – Canapeaua cu ratoi

canapeaua-cu-ratoi-alina-manole

Capitolul 1 se gaseste AICI.

A trecut ceva vreme, am mai scris un pic din ce s-a mai intamplat dar cumva neadunat. Pentru se adunasera in alte parti prea multe. Acum povestesc dedicat cum mai stau cu aventura cartii mele pentru copii.

Cel mai cel dintre piticii cartii mi-a incalcit creierii pana cand am decis ca 1. vreau ilustratii, 2. vreau ilustratii color, 3. nu vreau ilustratii simple ci reprezentari grafice ale aventurilor din fiecare capitol, 4. da, vreau pentru fiecare capitol, 5. vreau sa gasesc acel ilustrator cu care sa rezonez atat de bine incat imaginea ratoiului din mintea mea sa fie si in mintea lui.

Am mai scris ca, datorita punctului 5, am ajuns la Alina Iftime. Ei bine, nu doar ca e talentata, dar are un “ceva” pe care l-am simtit de la distanta. O energie buna. O blandete. O caldura. Un “ceva”, precum spuneam. A desenat, a editat, a redesenat, a avut piticii ei legat de refacerea a doua planse, mi-a trimis variantele electronice si azi am intrat in posesia planselor originale. Pe care le-am scos si le-am pus pe canapea, asta fiind singurul spatiu in care am putut sa controlez interventia lui Dodo-motanul (curios, ca orice motan care se respecta). Si m-a apucat bocitul de frumusete. Pentru ce ce se desfasoara in fata ochilor mei e frumusete. Astazi, mai mult decat in ultimele luni, mi-am dat seama ca tot ce mintea mea a imaginat in cartea pentru copii poate fi atins cu adevarat. Sprijinul acelor prieteni care m-au auzit vorbind despre lucrurile practice legate de aparitie (da, despre bani e vorba, desigur) este, de asemenea, neasteptat si frumos si udat din belsug cu aceleasi picaturi de ochi. Ca e gura de aer in totalul de efort, care nu-i deloc mic. Piticii lor sunt la fel de frumosi-copii ca si ai mei si…ioi…e intr-un fel asta!

Ma intorc acum la Alina-de-la-Iasi :) Iata unde o gasiti: Alina Iftime Art si Rock Time Handmade (calutii de mare sunt intr-un fel!!) Eu zic sa dati un ochi prin ce fac mainile ei, ca-s tare pricepute!

Cat despre mine…am strans plansele, acum iar le-am scos si ma uit la ele ca la niste bijuterii ce vor infrumuseta povestea ratoiului meu.

Urmeaza etapa finalizarii negocierilor cu tipografia (sau schimbarea de directie daca va fi cazul – vreau eu o carte foarte frumoasa, dar sa fie optimizata pentru bugetul meu si al parintilor…) si intre timp gasirea unui DTP-ist bun ca sa rezolvam si incadrarile :)

Cand va aparea … am o data in minte, dar universul le stie el mai bine pe toate… :)

Va voi mai povesti ce si cum pe parcurs! :)

(Stiu, poza nu e stralucita, dar asta-i telefonul si nu ma pot supara pe el deocamdata)

Ma intorc la butoane. Cum care butoane?

telefon

Se-anunta ninsori si vant. Acum 3 zile erau 12 grade. Putem sa nu ne plangem un pic? Si sa nu o mai luam personal? Putem sa strangem din dinti cand avem drumuri de facut, putem sa injuram autoritatile locale care nu curata strazile laterale, putem sa ne enervam pur si simplu dar zau ca as vrea sa nu o luam personal. Iarna nu ninge ca sa ne faca in ciuda si sa ne strice ziua.  Asa e anotimpul asta. Zona. Clima.

… Asa! Am zis preventiv. In definitiv, meteorologii nu au intotdeauna dreptate.

E sambata foarte devreme. Mai sunt 15 ore si am primul concert de anul acesta. Primul dupa multa vreme. Mi-e dor. Stau si pregatesc textele pentru spectacol, reconstruind un pic povestea. Pacatosi vor fi destui in sala de concerte de la Teatrelli. Mai am de acoperit cateva scenarii.

Saptamana aceasta am primit o veste buna care ma apropie de un alt dor mai vechi. Nu stiu cati dintre cei care ma mai citesc acum stiu despre emisiunea “Luna Patrata” pe care am avut-o la radio in perioada 2008-2010. Inca nu aparuse albumul. In vremea aceea m-am molipsit rau de microbul radioului si am tot visat sa ma reintorc la butoane. Ei bine…lucrul acesta se va intampla in curand. :) Voi da toate detaliile dupa ce le voi avea si eu in integrum. Ce pot sa spun acum este ca vorbim despre un radio FM, despre o seara de marti, despre jucarii muzicale, despre folk romanesc asezonat cu inserturi inteligente de jazz si indie de pe alte meleaguri, despre dialoguri la care va voi invita cu mare drag si pe facebook si prin telefon. Si, evident, despre emotia intalnirii mele directe cu toti cei care au si stilul acesta muzical in zona de interes.

De vreo 2-3 zile deja fac scheme, planuri, ma gandesc la teme, invitati, parteneri etc. Si inca nu stiu daca emisiunea va intra in grila luna asta sau din februarie, asa ca voi avea destule ore petrecute pe ganduri, va garantez :)

Ma duc sa ma mai uit o data printre rochii. Am ales una dar, la cum ma stiu, ma voi razgandi in ultima clipa… :) Plus ca mai am de facut bagajul cu tricouri “pacatoase” si discuri.

Somn frumos insomniacilor. Buna dimineata celor care dorm normal :)

 

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes