unele saptamani sunt aiurea

dupa zile ca cele care au trecut imi vine sa ma culcusesc in mine si sa stau acolo pana ma odihnesc bine-bine de tot. abia apoi sa scot nasu’ si sa zambesc “ratusteste”…

a inceput saptamana cu migrene. din alea rele, la fiecare pas aveam senzatia ca imi calc pe creieri. munca suficient de multa incat sa fiu pe drumuri intre un loc si altul si altul…

“si cu toate astea”…

luni seara a fost concert de jazz, asa de … mmm…ca un pansament. nu stiam proiectul prea bine, Estate pe numele lui, cu Robert Patai vocal, insotit de Dan Nicolau (al meu ;) ), Alex Borsan si Ciprian Pop. Ioi…pentru cine nu a fost…mi-a parut rau. cu sinceritate. atmosfera a fost minunata, am uitat si de migrena si de munca (aveam si laptoapa deschisa pe masa…), am luat un pahar de vin rosu, am inchis ochii si…am plutit. frumoasa atmosfera, frumoasa tare!

marti…marti a fost marti, dureri dar calm

miercuri dupa munci am reusit sa trec pe la lansarea lui Adi Sarmasan de la Clubul Taranului. nu am reusit si sa stau pentru ca migrena ma gonea acasa asa ca doar am pupat obraji de dragi si am luat portie mica de piese de inceput; locul plin si atmosfera degajata

joi am vazut (ca nu pot spune primit) vestea proasta. o anumita tinuta de seara pe care o “moseam” de niste saptamani a suferit un accident la locul ei de nastere, adica in atelierul de creatie al unui designer roman. mi s-a spus ca e vag reparabil totul si ca “asta e, nu esti obligata sa o mai iei”. well…eu aveam o alta problema: de 6 saptamani, de cand alesesem respectiva tinuta, visam la ea, incepusem sa tin la imaginea aceea, era cumva “a mea”. era parte dintr-un scenariu. si iata-ma cu 2 zile inainte de un eveniment special fara ceea ce imi doream. ba mai mult, pentru ca m-a crescut mama cu bun simt, simtindu-ma prost ca nu mai pot da muuulte milioane pe ce-mi doream spre supararea creatoarei care incerca sa-mi explice ca atunci cand se strica voalul se strica si gata si ca “nu se vede” stricaciunea. ca eventual putem acoperi cumva dar se strica acel concept de baza (corect!)

am plecat de acolo plangand de ciuda, si ca un copil si ca un adult. pentru ca, repet, ma simteam prost ca uite, atatea saptamani am batut drumurile si macar 30 de minute la fiecare sedinta i-am rapit creatoarei. pe de alta parte, ratiunea urla in mine asa ca am vorbit¬† cu 3 prietene in a caror rationament am incredere si fiecare mi-au spus acelasi lucru: cata vreme nu m-as mai putea simti bine purtand o rochie, chiar daca e acea Rochie, hai sa spunem “reparata”…mai bine…altceva.

m-au salvat de ganduri doua evenimente: lansarea cartii cu album – Ovidiu Mihailescu si concertul lui Gyuri Pascu.

in Spice, la Ovidiu, mi-am amintit multe din perioada 2006-2007. de primele concerte pe scena, ale mele, dupa revenirea in muzica. am vazut oameni dragi, am stat spectator (si e atat de bine), am zambit, am fredonat. mi-am cumparat cartea si am fugit catre Puzzle. acolo concert, de trecut prin toate starile si de zambit mult.

migrena ma calca in tocuri, in oase…

vineri -¬† serii de nurofene si no-spa. un moment frumos si emotionant din viata unei prietene ma face sa ma inseninez ca vremea de afara. special mi-am luat rochia porto-rosie. cum cununiile civile nu dureaza mult, fug prin magazine pentru a gasi o alta rochie, un alt scenariu vestimentar pentru ziua de sambata. adica pentru ziua de azi. am mers 6 ore pe tocuri. 1 ora pauza de cafea. am rochie si manusi din dantela. am accesorii. nu voi arata ca imaginea din mintea mea de pana joi, dar…nimic nu e intamplator in definitiv.

am mancat o cana cu lapte si am crantanit un colt de paine proaspata cand am ajuns acasa. migrena cred ca a obosit si a ramas pe undeva prin pietrele de pe lipscani.aflu ca se amana concertul nightlosers de luni din puzzle. aflu insa ca pe 28 octombrie si pe 4 noiembrie o sa fie doua concerte cu una dintre vocile noi din jazzul lumii: Salem Kalfa, castigatoare a festivalului de la Montreux! fiinta asta vine in turneu in romania si nu vine singura, vine cu un roman cu care canta de 7 ani de zile si suna intr-un fel…iar eu voi avea ocazia sa o vad de aproape si asta ma bucura nespus!

e sambata, mi-am dat seama si mai sus cand ma plangeam de una sau alta. peste 12 ore trebuie sa fiu in priza.

ma duc sa ma culcusesc :)

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes