despre experienta ceaunelor

experienta aceasta merita sa fie povestita cel putin pentru ca in noaptea de sambata spre duminica nu ma mai lua somnul :)

am stabilit ce gatesc, am stabilit pasii, am trimis retetarul pentru stabilirea cantitatilor finale, m-am trezit la 7 si jumatate, la 9 fara un sfert eram la locul faptei. dimineata, inca racoare, cafeaua pe terasa, fasolea deja la fiert, cocosii la randul lor in proces de fierbere, legumele taiate. da, am primit ajutor, ca ceaunele sunt uriase.

si ne-am apucat. am inghitit fum cat pentru 2 baxuri de tutun, am baut litri de apa. am gatit.

nu partea asta merita povestita ci bucuria de a vedea oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care au vrut sa pape ce-am facut eu. sau faptul ca dupa 50 de minute primul ceaun cu bors de cocos(h) era aproape gata si ca da, la buna inspiratie a lui horatiu, cand a inceput aventura culinara, am gatit mai mult astfel incat sa mai existe un “ceaun de rezerva”. sau bucuria de a pune in castroane si farfurii pentru cei veniti la masa.

i-am cerut scuze taximetristului la intoarcerea acasa pentru fumul din hainele mele. mi-a spus “lasati, doamna, ca se vede ca ati muncit astazi” si m-am gandit la cei care ma hranesc atunci cand ies in oras. am stat ore langa focuri aprinse pe o caldura mare rau (nu ca in bucatarie ar fi mai racoare), aveam picioarele umflate, ma durea capul, aveam ochii mici si o oboseala maxima. unii fac asta in fiecare zi. am constientizat asta asta-noapte (sau dimineata, in fine) cand m-am intins in pat. nu e o meserie usoara, oricat de asumata ar fi ea de cei care chiar au ce cauta in bucatariile publice…

am trait o zi minunata, asta cu siguranta. mi-era dor sa gatesc si sa impart papa bun pentru prieteni. a fost o premiera pentru mine sa gatesc in spatiu public. am avut emotii cat china :)

sa va fie de bine! :)

multumesc lui horatiu pentru invitatie, multumesc tuturor ajutoarelor mele de la copac, multumesc celor care au facut poze ca sa ma vad apoi in actiune (e o ipostaza noua, cum sa nu vreau poze?!), multumesc prietenilor ramasi in bucuresti si care au venit pe canicula la racoarea de sub copacel si care au inhalat si ei o parte din fum ca sa fie langa mine.

si, daca tot v-am hranit un pic, sper sa ne vedem joi, la clubul taranului, la spectacolul “joia pacatosilor” , ca sa hranim si sufletul :)

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes