abia astept sa traiesc azi

nu stiu sa fiu “un amic”. prieten stiu cum sa fiu. de aici mi s-au tras destule :)

e final de ianuarie si am deja cateva lucruri simpatice pe care le-am adunat in zona de amintiri din care imi voi hrani (daca va fi cazul sa ajung acolo) o batranete pe sezlong. chiar si acum insa mai trag cu ochiul in urma si ma mir, de mine, de drumul de pana acum si multumesc in gand lui dumnezeu, oricat as fi de nedusa la biserica, pentru ca am ajuns intreaga si (relativ) sanatoasa, la varsta asta. o prietena imi spunea ca ne alegem parintii inainte de a ne naste. nu stiu daca e adevarat sau nu, dar am cea mai frumoasa mama cu putinta. inca ma mai surprinde, cu idei si planuri fel de fel pe care le dospeste langa soba cu lemne care mi-a vegheat si mie copilaria. daca voi avea un copil la un moment dat imi voi dori sa fiu o mama pe cat de normala si de decenta si de deschisa la minte e mama mea.

incepusem cu ceva, iarasi am luat-o pe una dintre ramificatii…niciodata nu voi avea cale dreapta de la A la B :D asa cum niciodata nu voi crede in punctul zero. de la o anumita varsta, oricat de trait sau de netrait ai fi, nu exista un zero absolut pentru nimic. fiecare isi poarta istoriile in spate, adunate putin cate putin, din bune, rele, cu mosteniri de familie, cu greseli de copilarie, cu nebuloase ale varstelor  20, 30… important e sa fii impacat cu tine, cu alegerile tale. evident, neuitand ca nu esti buricul pamantului si ca poti face orice. da, stiu, e greu sa ai coloana dreapta “in ziua de azi…” … :)

e final de ianuarie, nu stiu de ce dar ma simt ca si cand as incheia anul 2012. a fost un an al dracului de. (da, punct)

anul asta insa incep sa recuperez, prin oameni si evenimente, tot ceea ce am crezut ca pierd cu cateva luni in urma. de fapt, nu am pierdut nimic, am castigat mai mult decat puteam crede, fiind omul care sunt. si in primul rand castig amintiri pe care timpul, selectiv, le pune in cutii. unele nu vor mai fi deschise niciodata. altele vor rabufni bucuros la fiecare aducere aminte. si e doar inceputul.

in alti ani spuneam in ianuarie: “abia astept primavara”. acum spun “abia traiesc ziua de azi”. inca nu s-a terminat, mai sunt niste ore bune, pe care simt cu toata inima ca le traiesc.

un copil frumos scria de curand despre vis si masti. (saricica, stii ca mi-esti draga) :) mi-a placut un rand din cele scrise, mai mult decat altele: “niciuna din consecințele minciunilor noastre nu rămâne fără răspuns”. a trai cu sinceritate, asta e pentru mine drumul cel mai simplu de la A la B. nimeni nu a spus ca e si usor sau rapid sa ajungi la destinatie :)

am pornit de la un gand, am crescut copacul de idei si uite unde am ajuns… :)

sa fiti buni!

a! un pic de muzica pentru ca se potriveste cu tot din jur, chiar si cu soarele asta care s-a intors un pic si lumineaza blocurile de vis-a-vis :)

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “abia astept sa traiesc azi”

  1. Carmen says:

    Frumos tare, Alina! :) cu drag multumesc! :)

  2. Oana says:

    Mi-ai bucurat ziua. Ca mi-ai spus “copil frumos” si “saricica”, asa cum numai tu stii sa o faci. Culmea e ca postul de care vorbeai a pornit tot de la concluzia ta. Ca de la A la B ajungi prin sinceritate, nu prin jocuri de culise. Uneori, cred ca ne place sa ne complicam :)

    • Alina Manole says:

      saricica, nici nu mai e o chestiune de destinatie in definitiv, ci de viata traita cum trebuie. adevarul sta in “la la” doar cand stim ca nu am facut alegerile sincere fata de noi insine :)

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes