dincolo de scena – prima parte a turneului

sibiu

vreme superba de drum, soare minunat peste olt, oprirea la benzinaria “aceea”. drum relativ scurt si fara prea multa oboseala. am ajuns la 4 fara 5 min. la 4 trebuia sa inceapa proba. la 4 si jumatate aproape era scena cablata si eu mi-am scos chitara din husa. chitara cu buba.

asa a inceput trioul de concerte din ardeal, adica prima parte a turneului

adica sinistru

nu am crezut ca o problema a chitarii ma poate anula pret de cateva minute din tot. am incercat un soi de reparatie….n-a mers. carmen a pus mana pe telefon si a sunat la guitar shop, baietii au luat chitara si au mers inspre acolo, eu stateam cvasi-paralizata si nu-mi venea sa cred. puls la 200. stare de rau. apoi mi-am revenit, am plecat catre magazin, unde nu exista piesa cu pricina….dar a existat un gest extraordinar…mi s-a spus “alege o chitara”. si am ales, mi-a fost imprumutata pentru seara de concert, pur si simplu, cu gest firesc si bun. am bocit un pic, mi-a trecut, hotel, pregatiri, apoi concert care a trecut ca prin vis. m-am relaxat abia pe la jumatatea concertului (o alta chitara nu inseamna dificultati tehnice ci emotionale…). public frumos, tipic pentru sibiu, 3 fane simpatice aproape de jumatatea varstei mele :) glume si joaca asa, ca pentru oameni inteligenti. trepte pline, apoi un soi de after party cu duel cu pianisti… :)

a doua zi targu mures. bine-bine, pentru sibiu am avut chitara, ce se va intampla a doua zi, a 3-a? am fost sunata. da, exista un shop in tg mures care se numeste Mezzoforte si unde pot gasi solutie reparatorie. si l-am gasit pe Istvan, care a reparat chitara, care mi-a dat aer pentru tot ce urma ca si concerte. va trebui sa iau niste masuri pentru orice eventuala situatie urmatoare. papat la irish pub, acolo unde stiam deja ca e totul ok de data trecuta. intre timp adi, care tot drumul paruse suparat, ne-a anuntat “n-am vrut sa va spun ca sa nu va ingrijorati dar…mi-e cam rau”. adi racit. fervex, coldrex, supa de pui toata lumea preventiv, ceaiuri. grija. proba de sunet inceputa un pic mai tarziu, timp recuperat insa. pensiune, pregatiri. stare de rau la mine, cu voma. tot efectul zilei anterioare. lume frumoasa, cadouri, o fosta colega de liceu a mamei venita sa ma vada (lacrimi pe mine), doua fane mici mici mici carora le plac doua piese complet atipice pentru ce-am mai auzit din partea asta a copilariei: ti-as desena si carabusul. joaca, ceva caldura si dinspre adi care deja avea un pic de febra.

noaptea adormit devreme, apoi pe la 6 trezit cu stare de rau maxim

plecare la alba iulia. nu mai stiu pe ce drum, un pic mai lung totusi, prin sate uitate de lume. pustiu. soare incredibil la un moment dat apoi ceturi. la alba stiam deja protocolul: hotel, preluat camere, la 3 probe de sunet la casa de cultura, apoi masa, pregatiri, recital. cat cantam? trimit sms, aflu ca 1 ora. sigur? mi se confirma in backstage. 1 ora. am playlistul pregatit. multa lume in sala, am tras cu ochiul de dupa cortina. suntem chemati pe scena. am emotii, transpir, nu am apa pe scena ca am uitat sa cer, pana la urma cer la microfon si mi se aduce cu textul “meritai o sampanie”. nu apuc sa procesez, am de cantat si e greu sa nu te poti uita in ochii celor pentru care canti, asa cum se intampla in alte sali mai intime. plus ca e un ecran mare de proiectie in spatele meu. auoleu! asta inseamna ca se vor vedea in detaliu toate strambaturile mele. incepe joaca. “daca poti” s-a auzit tare. la “am un pitic” s-a declansat o nebunie. avem bis. avem bis? mai am 20 de piese necantate, pe care sa o aleg? aleg “tu taci” ca un preambul la festivalul de la anul…

cu ajutor din partea unei doamne minunate am stand cu cd-uri si tricouri. ma duc sa  le recuperez. nu mai am ce. e prima data cand plec cu prea putine cd-uri la mine…

after party la ryma, in cetate. dus scule la hotel, imbracat cum trebuie. stat afara, langa halogene, baut un vin fiert bun bun. apoi vorbe. aflu vesti, unele de viata, altele de muzica. ii vad mai indeaproape pe cei care organizeaza festivalul. oameni buni. functionari publici care fac din pasiune multe lucruri. mult si sus ca atitudine. povestit. auzit muzica. semineu cu lemn care incalzeste spatiul dinauntru.

hotel. realizez ca primele 3 concerte s-au dus si nu stiu unde. singuratatea de dupa.

mic dejun cu cafea foarte neagra. drum prin ceata catre bucuresti. cate o secventa de soare din cand in cand. teddy doarme, adi e obosit dar rezista. eu am o stare. abia astept sa plec din nou.

luni zi obisnuita

urmeaza alte concerte. le-am tot anuntat. acum doar mai pun poza si gata.

Turneu Alina Manole

va las cu o inregistrare de la alba… :)

You can leave a response, or trackback from your own site.

8 Responses to “dincolo de scena – prima parte a turneului”

  1. alert
    detaliat
    chiar ca la puls 200
    viata revine la normal intre doua salturi timp-spatiu de genul asta? :)
    e retorica intrebarea,cred ca nu ;)
    doua chitari de acum incolo,precum tenismanii care au si de rezerva.
    habar n-am cat de costisitor poate fi dar…poate merita ;)
    s-a spart ghinionul,de acum incolo vor fi lucruri bune
    succes,Alina! ;)

  2. [...] de muzică. Alina. Cu ai ei Teddy și Adi la pachet (dacă pe badge-uri scria așa, pot și eu, da? ). Am savurat [...]

  3. Lena says:

    super experiente, oameni buni se gasesc peste tot!

  4. Ovidiu says:

    Buna Alina! Vreau doar sa-ti spun ca a fost foarte frumos si reusit recitalul tau de la Alba Iulia. Desi recunosc, ca mi-am luat biletul special pentru domnul Andries si ca am in playlistul meu am doar 2 piese de-ale tale: “Am un pitic” si “Asa si-asa”(pe care am si cerut-o la bis), am ramas placut surprins de vocea calda, sinceritatea dar mai ales de piesele cantate de tine despre care am o curiozitate – de ce sunt multe dintre ele despre adulter sau infidelitate?

    • Alina Manole says:

      Multumesc, Ovidiu! Ma bucur ca recitalul nostru ti-a placut! :) Legat de intrebarea ta: cineva trebuia sa cante despre ceea ce nimeni nu vrea sa recunoasca cu voce tare :D

  5. Ovidiu says:

    Cum sa recunosti cu voce tare asa ceva? :) mai bine o canti ca poate nu suna asa de grav, insa ce se fac cei care nu pot canta? :D mersi de raspuns si succes in continuare!

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes