mi-a trecut prin minte la un moment dat ca daca ar fi sa ninga, pe 21 ianuarie ar fi cel mai potrivit. la un moment dat mi-a trecut prin cap si ca exista un motiv, atat de intim legat de mine, pentru care zapada din bucuresti s-a lasat asteptata, pentru care “iarna tot nu mai venea“.
sa aprindem luminitele, cele de craciun, fara brad de data asta. sa aprindem si o lumanare parfumata (da, stiu, noxe multe intr-o camera cu geamul inchis, but who cares?!). sa activam toate instrumentele de masurare a ninsorii. sa ne bucuram ca suntem cum suntem, sa ne pipaim un pic Inauntrul, sa ne uitam un pic in sus cat sa ne intre fulgi in ochi si sa ne scuzam asa incercarea de lacrimi. sa cautam acel motiv personal pentru care ninge astazi, fix astazi, in bucuresti. sa fim cum meritam sa fim, fiecare buricul pamantului 🙂
Superb! Primii fulgi de nea m-au impresionat de fiecare dată, cu atât mai mult în iarna asta când s-au lăsat aşteptaţi…
Să ai un an bun, Alina. La mulţi ani! 🙂
Lia, un an minunat si tie! 🙂
Da, si eu abia acum mi-am dat seam de ce am ales jazz in seara asta, sa fiu sincera 🙂
Alia, inca o data La multi ani, cu zambete de toate felurile 🙂
Mi-am permis zambetul…Sa zambim nu-i o atitudine neserioasa cateodata…si mai bine sa ne zambim…chiar si cu lacrimi in ochi…ca cei de care ne bucuram cu adevarat nu vor muri niciodata!:) Regretul in schimb ca…