cand tace Inauntrul

scriu acum, cat e cald pe dinauntru si incep sa apara zorii. de aici, de sus, rasaritul e intotdeauna special. de sus de la etajul asta adica.

in ultima vreme se succed tot felul de intamplari. cele mai multe au incarcat poveri de care nu stiu sa ma eliberez. altele, cateva, mici de tot, au compensat prin firesc (nu neaparat prin frumos) o stare de izolare in care innot confortabil de o vreme incoace.

una din intamplarile astea faine a fost acum cateva zile. aniversarea de 5 ani ai radioului unde am emisiunea de duminica (radio lynx) a fost printre altele ocazia de a vedea colegi de radio despre care stiam doar din playerul video.  pe unii dintre ei i-am auzit cantand si, daca pun cap la cap toata oferta muzicala a serii, cred ca este unul dintre evenimentele elitiste la care am participat in ultima perioada.

o alta intamplare care m-a scos din casa a fost aniversarea zilei de nastere a profesorului Vintila Mihailescu, aniversare clasica si perfecta, cu filme de familie, dans, muzica asa cum trebuie. dupa aaaani de zile am dansat, ceea ce e mare lucru caci desi imi place miscarea ritmica, trebuie sa ma simt chiar in largul meu pentru a ma manifesta public. cu asta am definit oarecum si atmosfera sarbatoririi…

in plus, am prins un aparat cu care am facut poze gashtii minunate, in multe ipostaze din care sper ca cel putin cateva au iesit asa cum trebuie :) da’ nu-mi cumpar eu camera foto cum trebuie?! bineeeeeee!!!

s-a facut 5 dimineata. mintea mea tace si asta iarasi e mare lucru. mi-as pune uneori toate gandurile undeva, in cutia despre care cant, sa nu mai stiu, sa nu mai aud, sa nu mai…nimic. dar poate asta e avatarul trist al celui care scrie (indiferent daca adauga cuvintelor muzica): sa nu-i taca niciodata Inauntrul.

s-a mai luminat putin de cand scriu. a aparut o dunga portocalie pe langa cele doua de mai devreme.  in momentul asta, fix in momentul asta, nu vreau sa fiu la mare. mi-e bine la masa din bucatarie, cu o tigara aprinsa sprijinita de scrumiera, cu motanul meu alb dormind pe scaunul de langa mine.

buna dimineata!

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “cand tace Inauntrul”

  1. MrSpiderius says:

    Inlauntrul nostru are nevoie de rastimp si visare spre a se inalta, a zbura in lumina si a se elibera… Abia atunci – probabil – tace, regasindu-si energiile, acordurile, versurile, inspiratia .
    Ma gandesc ca la ora aceea matinala, inlauntrul tau se afla intr-un astfel de rastimp minunat, lasandu-ti eul in confortabilul firesc decorat cu motan invaluit in rasarit de Soare …
    : ) Buna dimineata !

  2. nescaffeaua says:

    pfuai imi place mult starea pe care ai descris-o ….

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes