drumurile poarta adevaruri incomode

sa pleci la un drum nou inseamna sa faci bagajul dupa ce, o vreme poate, te-ai insigurat intr-un univers confortabil de “a-fericit”. ce iei la tine? ce alegi din multimea de amintiri, de lucruri?

a fost o vreme cand purtam dupa mine toate amintirile. acum, pe masura ce trec anii, aleg mai atenta povara emotionala a bagajelor mele. niciun bagaj din cele cu care pornesti la drum nu trebuie sa atarne mai mult ca motivul pentru care ai ales desprinderea.

drumurile pornesc dinauntru, intotdeauna dinauntru. cele vechi se lipesc de pasi si ingreuneaza. daca iti spun: “pune gratarul la rascruce, curata talpile, ramai intors cu spatele pentru ca oricare celalalt isi are deja drumul lui nou de o vreme incoace“….te vei supara putin? e un adevar incomod…o sa-ti treaca supararea dupa ce vei face primul pas…care pas oricum e ca o aruncare in prapastie…dar ce senzatie de plutire incredibil de frumoasa…si habar nu ai ca plutesti spre Sus

impachetez doar haine astazi.  inca ma mai gandesc cat din tine las aici…tu esti bagajul meu incert si dureros, care se roaga inca, fara sa stie ca ar putea fi al naibii de fericit

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes