Dupa si inainte

nu cred in prietenia de “dupa”. de “dupa” orice fel de relatie, amoroasa sau nu. pentru ca “dupa” (in acest caz) presupune un “inainte” crunt.

finalul acestui an ma prinde in curatenii de viata, de prietenii, de balast. “inainte” ma debarasam de lesurile prieteniilor calcate in picioare aducand dovezi ale retragerii mele.  “iata de ce draga prietena, iata de ce draga prietene” sau “uite motivatiile“. nu stiu de ce ma gandeam tot timpul ca ei trebuie sa stie ca stiu. de-acum “inainte” nu. explicati-va voua insiva, constiintei, acum sau pe la 60 de ani. raman urme “dupa” orice. dupa suruburi, dupa saruturi, dupa pasi, dupa ganduri. vi se vor transforma in cicatrici.

raman un om tare bun si sunt mandra de mine. raman cu problema aceea cronica…sufar de deficit grav de neincredere :)

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Dupa si inainte”

  1. Gina says:

    Alina ma intristeaza aceasta “stare”.Iti redau cateva randuri dintr-un JURNAL care mi-au mers la suflet.
    Oamenii trebuie să ierte pentru a putea continua netulburaţi drumul, până la capăt! Carnavalul e doar o piesă la care eşti invitat să joci, nu să intervii în regie! Regizorul e cel pe care nu-l vezi, dar îl poţi simţi, e cel care-ţi poate bucura şi umple sufletul!
    Ura, atât de aproape de iubire, atât de amară în dulceaţa ei amăgitoare, nu te poate orbi până la capăt! Numai că oricât de mult ai vrea să n-o ai alături, să o poţi ocoli sau pur şi simplu să treci neatent pe lângă ea, să n-o bagi în seamă în inconştienta şi sfidătoarea ta trecere efemeră prin această lume, ea, ura, îţi rânjeste de după vreun copac, de după vreo umbră, sau de după vreun vis măreţ, din care n-a mai rămas decât aburul, sau ceaţa prin care Hamlet a rămas o dată cu mâna întinsă spre iluzia care a lăsat o lume înmărmurită…!
    Mi-aş dori să pot avea tăria şi curajul să iert ce ar putea fi iertat, dacă ar fi vorba de aşa ceva!… Dar mai cu seamă aş vrea să fiu eu însumi iertat! Nu fac nimic desigur dacă nu vin decât cu propunerea, cu gândul şi cu gestul. Voi rămâne mai mult ca sigur cu lacrima necursă, cu gestul nedus până la capăt, şi cu speranţa deşartă deocamdată, că n-am avut a cuteza să încerc.” – Vasile Seicaru
    Mie mi-a placut, tie?

  2. Gina says:

    Ramane valabila invitatia la un ceai fierbinte, dulce-acrisor, de fructe de padure!

    • Alina Manole says:

      Gina, ti-am mai raspuns acum vreo luna si ceva legat de ceiut! ca era vremea sa-l bem :)
      Iti multumesc pentru fragmentul de jurnal. Am norocul sa nu fi urat niciodata, doar sa iubesc si mai mult pentru ca iubirea iarta si intelege…

  3. Gina says:

    Multumesc! tu nu trebuie sa-mi spui decat unde, cand si cum vrei sa ne vedem.Am crezut ca vii la om bun dar nu te-am zarit iar acum vad ca esti la colindat drept pt care iti urez sa ai un drum rotund pe planeta luna patrata asa cum ar spune …..Alina.O cunosti cumva?

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes