Una peste alta o jumatate de luna a trecut si inca nu am facut mare lucru. In publicitate, luna ianuarie e plina doar de intentii si telefoane si mai putin de activitate efectiva. Asa ca am profitat de perioada pentru administrative, citit si scrabble in partide interminabile. Linistita deci.
Doua sunt chestiunile mai speciale: lectura Jurnalului Oanei Pellea si filmul Avatar, in forma Imax
Mai intai despre lectura. Imi place scrierea de tip Jurnal din motive lesne de inteles. Prima carte-jurnal care m-a cucerit a fost cea semnata de Mihail Sebastian. Insa acolo se simte mai mult faptul ca Jurnalul a fost scris ca Jurnal, nu ca viitor material editorial si acest fapt ii da consistenta si valoare de document intim. Asta reprosez materialului semnat Oana Pellea: jurnalul constient redactat are urme de exhibitionism si isi altereaza firescul. Nu neg faptul ca autoarea a pus intre pagini o doza de sinceritate care pe alocuri m-a facut sa plang, nu neg ca pe alocuri m-am revoltat impotriva a ceea ce stiam, de mai departe, a exista in lumea …hai sa spunem…administrativa a teatrului. romanesc . Oana Pellea ne da voie sa intram intr-un univers in care Dumnezeu ba se joaca, ba e cinic, ba e frumos, si nu, nu e doar poveste. Asta ma face sa recomand lectura (o noapte e suficienta pentru a citit, recuperarea emotionala la mine a durat 2 zile…)….iar cei care au deja o anumita fascinatia fata de autoare, sa fie pregatiti pentru impactul pe alocuri violent al realitatii in care aceasta traieste.
Continui cu Avatar. Cei carora le plac basmele…sigur vor fi cuceriti si de povestea filmului. Remember Lord of the rings, Harry Potter and s.o? Personajele sunt frumoase, “peisajele” sunt fermecatoare, binele invinge…Cu alte cuvinte si daca as fi privit filmul pe ecranul TV tot mi-ar fi placut. Experienta Imax insa e coplesitoare pentru ca tehnica atinge retina si se imprima acolo. Nu am citit inca nimic despre numarul de oameni implicati in proiect…mi-e si frica. Tot ce stiu referitor la imagine si la prelucrare a fost dat peste cap, frame by frame. Uitasem ca fiecare individ isi are propriul lui contur, Avatar mi-a adus aminte. Culoarea, interactiunea virtuala, coloana sonora (si adaug obligatoriu sunetul, al carui volum este cat sa se insinueze in timpan, nu sa-l sparga, precum in alte cinematografe/productii). Impactul miscarilor rapide ale personajelor este imediat si puternic. Detaliile sunt la fir de iarba (si cand scriu “fir de iarba” ma gandesc la jungla similar-amazoniana desenata in film) si implica, prin tehnologie, privitorul (feriga vine spre tine …sau invers… si mai ai putin si o dai la o parte cu mana…ups…nu-i nimic acolo).
Asadar, un film de vazut obligatoriu. E primul din generatia productiilor similare care sigur vor incepe sa intre in obisnuinta. Si fiind primul…cum sa nu participi la punerea unei pietre de temelie, revolutionare?!
Da, carcotasii vor avea desigur ce sa reproseze Avatar-ului. Eu doar reprosez, dupa experienta acestui film, lipsa de educatie a romanilor din sala. dar mai surprinde asta pe cineva?!
abia astept sa vad si eu filmul:)
jurnalul oanei pellea pentru mine este de o sinceritate dezarmanta!mi a placut enorm.foarte rare sint astfel de carti!nu pot decit sa recomand la rindul meu cartea spre lectura
Buna, indraznesc si eu sa recomand o carte pe care abia am descoperit-o. Daca nu ai citit deja “Animalul inimii” al Hertei Muller, poti sa o faci cu incredere, mie imi place la nebunie. Am fost curioasa sa vad cum scrie castigatoarea premiului Nobel, a carei literatura, spre rusinea mea, imi era cu totul straina. Am citit cateva carti interesante despre comunismul in Romania, dar cartea aceasta mi se pare ca subliniaza exact esentialul. Oricum, daca te hotarasti sa o citesti, lectura placuta!
Draga Anda, am terminat de curand lectura Animalului Inimii. Am mai avut o stare de lectura similara la scrierile Ivonne-Stahl + Cella Serghi+ Gabriela Adamesteanu. Cat despre carte, o recomand si eu mai departe 🙂
avatar este un film de proastă calitate, la fel ca şi twilight, etc. cât despre tehnică, să nu uităm că primul film care a împins barierele a fost matrix, aşa că avatar este doar un avatar ieftin al matrixului, şi aici mă refer la tehnologie, chiar dacă acum o depăşeşte, dar are şi o scuză, timpul. cât despre ideee? care idee?
“DESPRE FERICIRE”
GRIGORE VIERU
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
Cântat-am mărul înflorit:
Cel ruşinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvaţă
De unde vine,
Când s-a fost născut
Şi malul sfredelit
De ţipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sângele-mi rănit
Pământul
(Ori poate-mi încălzii
Mormântul? !),
C-am fost o trestie
Cu-ndurerată pleoapă
În aer jumătate
Şi jumătate-n apă.
Sunt fericit
C-aud cum sună-n faţă,
Prea tainic şi integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Şi că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;
Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Şi-n lacrima de lut –
Străbunii.
Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
cu parere de rau,in seara asta am descoperit “luna patrata”,sincer imi pare rau ca nu am auzit-o mai demult…
valeriu, eu ma bucur ca ai descoperit-o si acum 🙂 sper sa iti placa si celelalte piese ale albumului “luna patrata”
cred ca s-a inteles sensul….e superba piesa…
Avatar in format IMAX nu isi merita banii. Adica uite, am fost la Final Destination 4 si’am facut febra musculara ferindu’ma de pilute, anvelope si mai stiu eu ce alte lucruri zburau pe’acolo. Proiectia la IMAX a acestui film mi s’a parut una proasta, subtitrarea fiind in format normal, filmul fiind in 3D dar cu un punct mort in mijlocul ecranului. In alta ordine de idei, unul dintre cele mai frumoase SFuri de la Star Wars incoace, si filmul mi’a adus aminte de ceeea ce au patit bastinasii celor doua Americi cand au fost invadati de europeni.
iti dau dreptate in ceea ce priveste subtitrarea. am avut senzatia ca a fost “descarcata” de pe vreun site de profil. evident am ramas pana la ultima secunda de proiectie ca sa vad cum arata un “scris” pe masura proiectiei
daca ti-as trimite ceva ai asculta,bineinteles in limita timpului tau disponibil?
sigur ca da.
intrucat ai trimis comment cu link de youtube dar si cu adresa de e-mail, am ales sa nu public comentariul (e totusi adresa de e-mail, a ta, privata). am ascultat si e foarte faina piesa. succes mult pe mai departe!
/www.youtube.com/watch?v=DqdRDnzxhbQ
imi trebuie mail….daca iti place trimit varianta chitara ,voce….nu vreau nimic…..valipetq@yahoo.com
multumesc………..voi ramane folkist all my life….pe sticla,pe youtube,au aparut o multime de oameni cu cate o chitara…….nu toti sunt folkisti…unii cauta celebritatea,altii cheltuie banii parintilor iar unii sunt inconstienti….am o varsta si cred ca vad lucrurile mai clar…sau mai altfel….piesa pe care ti-am trimis-o e facuta intr-un studiou ,in care eu am pus vocile si chitara….a doua zi am auzit-o in formula de pe youtube…ca sa vezi ce face tehnica ,in speta calculatorul ,pentru ca nu e nici un instrument veritabil…..de aici de la malul marii,constanta ,iti doresc numai bine si “succesuri” si sa stii ca eu ca om sunt zgarcit in laude si nu ma bag in seama aiurea ……….PROMOVEAZA-TE mai mult…numai bine!!!!!
iti multumesc pentru urari 🙂 sa avem sanatate in drumuri si bucurie
Jurnalul Oanei Pellea este o carte rara! Superba!